Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 3408/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3408/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 1545/193/2013
Dosar nr._
art.228, 229 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-Secția penală-
Ședința publică din data de 5 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – O. S.
cu participarea procurorului C. P. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 3408
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul A. A., trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969 și art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e,g, i din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art.37 lit.a, art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26 noiembrie 2014, și apoi pentru data de astăzi, când:
J U D E C A T A
Asupra cauzei penale de față.
Prin rechizitoriul nr.4221/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. întocmit la data de 18 ianuarie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul A. A., pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969 și art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e,g, i din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art.37 lit.a, art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.
Potrivit rechizitoriului, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
La data de 28 august 2008 organele de poliție au fost sesizate de partea vătămată F. S. despre sustragerea a două rulote turistice ce fuseseră parcate pe Calea Națională din municipiul B., dispariția celor două vehicule având loc în perioada 21 – 22 august 2008.
La data de 2 noiembrie 2008 partea vătămată a sesizat organele de poliție că a identificat una din rulotele sale, parcată pe o stradă din municipiul B.. Organele de poliție s-au deplasat în municipiul Suceava unde pe . identificat rulota marca Chateau Le Car. În urma verificărilor s-a constatat că rulota aparține martorului P. I. M. din municipiul Suceava care a declarat că a achiziționat-o în luna septembrie a anului 2008 de la inculpatul A. A. contra sumei de 2800 lei.
Urmare a informațiilor furnizate de martor, lucrătorii de poliție s-au deplasat în seara aceleiași zile în localitatea „Sf. I.” din . (de unde fusese achiziționată de martor) iar pe . și cea de-a doua rulotă a părții vătămate, marca Tabert – Contese în interiorul căreia se aflau inculpatul A. A. și numitul P. S..
Cele două rulote au fost ridicate și predate părții vătămate F. S. care nu a formulat pretenții civile în cauză.
Audiat de organele de poliție, A. A. a declarat că rulotele fuseseră achiziționate de el de la un bărbat ce s-a prezentat cu numele „E.” din municipiul B. plătind pentru cele două vehicule suma de 1000 euro. A mai menționat inculpatul că la momentul deplasării în B. a observat mai multe rulote aflate într-o parcare, și a apelat telefonic numărul afișat pe geamul unei rulote după care în câteva minute s-a întâlnit cu destinatarul apelului. Inculpatul a acceptat să cumpere două rulote deși intenția sa era de a achiziționa doar una singură, având în vedere prețul redus de doar 500 euro, preț justificat și de lipsa documentelor de înmatriculare a vehiculelor și a cheilor.
Cele două rulote au fost duse în Suceava tractate de un autoturism marca BMW și o camionetă iar după aproximativ o săptămână, una din ele a fost vândută unei persoane necunoscute, identificată ulterior în persoana martorului P. I. M..
La data de 29 octombrie 2008 partea vătămată B. M. din municipiul B. s-a adresat organelor de poliție cu plângere prin care reclama sustragerea în noaptea de 25/26 octombrie 2008 a unui autoturism marca VWGolf cu numărul de înmatriculare_, ce fusese parcat pe Calea Națională nr. 51 din B., în apropierea imobilului în care locuia.
Urmare a verificărilor efectuate la data de 5 noiembrie 2008 organele de poliție au identificat autoturismul părții vătămate în curtea S.C. AUTO LINE SRL Suceava, societate având ca principal obiect de activitate, dezmembrările auto. Administratorul societății I. O. a precizat că autoturismul îi fusese adus cu o săptămână înainte de numiții A. A. și Ș. A. C., vânzătorii neavând asupra lor actele de înmatriculare ale autoturismului ce avea număr emis de Germania. Martorul a acceptat să achiziționeze mașina chiar și în aceste condiții contra sumei de 2000 euro iar la momentul identificării autoturismului de către organele de poliție, acesta era parțial dezmembrat.
Potrivit declarațiilor inculpatului și ale concubinei acestuia, Ș. A. C., autoturismul fusese achiziționat de cei doi din târgul de mașini Cumpărătura, județul Suceava de la o persoană pe care nu o cunoșteau, contra sumei de 1500 euro, fără a prim ide la vânzător și actele de înmatriculare ale mașinii.
Autoturismul a fost predat părții vătămate care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 10.000 lei incluzând costul reparațiilor efectuate la autoturism după ce a reintrat în posesia acestuia, folosul de care a fost lipsit în urma sustragerii mașinii la care se adaugă cheltuieli judiciare.
Situația de Fapt prezentată d parchet în actul de trimitere în judecată a fost stabilită în baza unui probatoriu alcătuit din plângerile și declarațiile celor două părți vătămate, proces – verbal de cercetare la fața locului, înscrisuri, declarațiile martorilor Ș. A. C., S. C. V., P. I. M., P. S., R. R., B. C., I. O., T. M. I., M. A., Z. C., procese verbale de prezentare foto pentru recunoaștere și planșe foto.
În cursul judecății a fost audiată partea vătămată B. M. ce s-a constituit parte civilă în proces (filele 17, 18 dosar) și s-a lut declarație inculpatului A. A.. Cel din urmă, și-a menținut poziția manifestată în cursul urmăririi penale de negare a faptelor reținute în sarcina sa susținând că vehiculele au fost achiziționate de el. Inculpatul a susținut că autoturismul aparținând părții vătămate B. M. a fost cumpărat de la Târgu auto din localitatea Cumpărătura, jud. Suceava, tranzacția fiind consemnată într-un înscris redactat la mașină dar pe care nu l-a pus la dispoziția instanței.
În ce privește cele două rulote aparținând părții vătămate F. S., acuzatul a afirmat că au fost achiziționate de la un tânăr din B. pe nume E. pe care l-a apelat la numărul de telefon afișat pe una din rulote.
În dovedirea susținerilor sale inculpatul a solicitat audierea martorilor M. A. și V. A. S.. Proba a fost admisă de instanța de judecată însă audiere a martorului V. A. S. nu a fost posibilă întrucât persoana nu a fost identificată.
Numita B. M. a solicitat ca inculpatul să-i plătească despăgubiri în sumă totală de 9.500 lei incluzând costurile reparațiilor efectuate la autoturism după predarea acestuia de către organele de poliție (1500 lei), folosul de care a fost lipsită datorită sustragerii autoturismului de la data comiterii faptei și până la efectuarea reparațiilor (3000 lei) și daune morale în cuantum de 5000 lei pentru acoperirea suferinței psihice la care a fost supusă din anul 208 și până în prezent. În cursul judecății partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 12.500 lei precizând că reparațiile necesare autovehiculului au costat 4.500 lei (fila 136 dosar). În dovedirea acțiunii civile partea civilă a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu martorii R. M. și I. O..
La cercetarea judecătorească au fost audiați și martorii propuși de parchet M. A. (fila 153 dosar), B. C. (fila 31), R. R. (fila 42), P. I. (fila 43), S. C. V. (fila 44), Zagan C. (fila 64), P. S. (fila 65), T. M. I. (fila 154), I. O. (fila 155) și C. C. (fila 193).
Din declarațiile acestor martori, coroborate cu declarațiile celor două părți vătămate, proprietare ale vehiculelor sustrase, instanța reține vinovăția inculpatului A. A. în săvârșirea celor două furturi reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată. Martorii au arătat împrejurările în care au achiziționat vehiculele de la inculpatul A. A., cel din urmă intrând în posesia lor prin sustragerea bunurilor și nu prin achiziționarea lor așa cum a susținut.
Afirmațiile inculpatului, referitoare la împrejurările în care a achiziționat rulotele părților vătămate F. S. și autoturismul marca VWGolf aparținând lui B. M. sunt contrazise de probatoriul dosarului. Din aceste probatoriu rezultă că A. A. este cel care a sustras vehiculele ce erau parcate în loc public pe raza municipiului B..
Inculpatul nu a dovedit împrejurarea că ar fi achiziționat cele două rulote de la proprietarul acestora, partea vătămată F. S. precizând cu ocazia audierilor în cursul urmăririi penale că el nu a avut nici o discuție cu vreo persoană în legătură cu comercializarea rulotelor și nici nu a împuternicit vreo persoană să efectueze tranzacția în numele său. Martorul S. C. V., desemnată ca persoană de contact de proprietarul vehiculelor ce era plecat din localitate, a precizat că a fost contactat de un bărbat care și-a exprimat dorința de a vedea rulotele, însă, nu a stabilit nici o întâlnire cu bărbatul respectiv și nu a finalizat vreo tranzacție cu acesta. Mai mult, rulotele au dispărut din parcarea în care fuseseră parcate, aparținând fostei societății ARCA SA B. în perioada în care martorul era plecat din B. și după ce a avut o discuție telefonică în legătură cu vânzarea rulotelor cu acel bărbat căruia i-a spus că nu se află în localitate.
Faptul că rulotele nu au fost achiziționate de inculpat rezultă și din împrejurarea că acesta nu a intrat în posesia cheilor vehiculelor și nici a actelor de înmatriculare. În condițiile în care ar fi existat o vânzare a vehiculelor, cumpărătorul ar fi trebuit să dețină atât cheile care să-i permită accesul în rulote, cât și documentele care să ateste calitatea de proprietar a vânzătorului. Ori cheile rulotelor au rămas în posesia martorului S. C. V., pe care partea vătămată îl desemnase să ia legătură cu eventualii cumpărători ai bunurilor.
Numitul P. I. M., audiat și de instanța de judecată, a relatat împrejurările în care a achiziționat una din rulote și a precizat că nu a primit cheia vehiculului acceptând să plătească suma de 2700 lei chiar și în acest condiții. De asemenea cumpărătorul nu a primit actele vehiculului care să ateste calitatea de proprietar al vânzătorului.
În aceleași condiții, s-a realizat și tranzacția având ca obiect autoturismul marca VWGolf aparținând părții vătămate B. M.. Deși inculpatul A. A. a susținut că mașina a fost achiziționată în condiții legale, nu a dovedit acest lucru. Inculpatul nu a prezentat instanței înscrisul pretins a fi întocmit la momentul efectuării tranzacției și nu a justificat lipsa documentelor autoturismului despre care vânzătorul a spus că mașina fusese adusă din Germania. Martorul I. O., administratorul societății având ca obiect de activitate dezmembrările auto, unde a fost găsit autoturismul de organele de poliție, a susținut că la momentul achiziționării mașinii de la inculpat, acesta i-a prezentat actele autoturismului ce erau întocmite pe numele concubinei acestuia precum și o cheie a autovehiculului. Afirmațiile martorului sunt apreciate de instanță ca nesincere întrucât sunt contrazise atât de declarațiile inculpatului cât și de declarațiile martorului T. M. I. care a precizat că la momentul efectuării tranzacției inculpatul a spus că va prezenta ulterior actele autoturismului. De altfel, întreaga atitudine a martorului I. O. ce a fost cercetat și el în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, a fost de a ascunde împrejurările în care a achiziționat autoturismul, bun cu privire la care martorul a avut îndoieli asupra legalități deținerii lui de către vânzător având în vedere că acesta nu a putut prezenta documentele mașinii. Prețul redus al autovehiculului de numai 2000 euro l-a tentat pe cumpărător care spera ca prin vânzarea componentelor autoturismului ce urma să fie dezmembrat, să obțină un profit bun.
În concluzie instanța constată că inculpatul A. A. nu a probat susținerile sale referitoare la împrejurările în care a intrat în posesia autovehiculului, probele dosarului formând instanței convingerea că acesta este cel care a sustras autoturismul în noaptea de 25/26 octombrie 2008. declarațiile părții vătămate B. M. referitoare la împrejurările în care i s-a sustras mașina se coroborează cu declarațiile martorilor T. M. I., C. C. și în parte cu depozițiile lui I. O., mijloace de probă din care rezultă că inculpatul A. A. nu a intrat în posesia autoturismului în mod legal prin cumpărarea acestuia ci prin sustragerea lui.
Fapta inculpatului de a fi sustras autoturismul părții vătămate B. M. pe timp de noapte și din loc public, prin efracție a fost calificată de procuror ca fiind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i din Codul penal/1969. încadrarea juridică a faptei a fost stabilită în raport de legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Lg. 286/2009 privind Codul penal, ce aduce modificări semnificative infracțiunii de furt. Noul Cod penal a preluat elementele constitutive ale infracțiunii de furt, așa cum erau prevăzute de legea veche însă în privința tratamentului sancționator limitele de pedeapsă au fost micșorate considerabil iar în cazul furtului comis în forma simplă a fost prevăzută posibilitatea aplicării amenzii penale. În ce privește furtul calificat, noul cod penal a renunțat la o . elemente circumstanțiale agravante ce erau prevăzute de vechiul cod penal și a adăugat elemente noi. Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e,g,i din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, se regăsește în noua reglementare în art. 228, art. 229 alin.1 lit. b, d din Codul penal în vigoare combinat cu dispozițiile art. 230 alin.1. Noul text a păstrat ca circumstanțe agravante împrejurarea comiterii faptei prin efracție și pe timp de noapte, fiind înlăturată însă circumstanța agravantă referitoare la sustragerea bunului din loc public.
În plus legiuitorul a incriminat separat furtul unui vehicul, comis în scopul de a folosi pe nedrept faptă ce se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau 229 Cod penal după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime (potrivit art. 230 alin. 1 din Codul penal). Acest text de lege este aplicabil în cauză având în vedere că fapte reținută în sarcina inculpatului A. A. are ca obiect autoturismul marca VW aparținând părții vătămate B. M..
Fiind vorba de o succesiune de legi penale sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 5 din Codul penal text ce prevede că în cazul în care de la comiterea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Analizând comparativ textele de lege incriminatoare, raportat la circumstanțele cauzei și la situația personală a inculpatului, instanța constată că în speța de față legea penală favorabilă inculpatului este legea în vigoare la acest moment. Aceasta întrucât regimul sancționator prevăzut de vechea lege în cazul infracțiunii de furt calificat este mai aspru, limita minimă a pedepsei fiind de 3 ani închisoare spre deosebire de actuala reglementare în care limita minimă este de un an închisoare.
În aceste condiții se impune aplicarea noului text ce incriminează furtul calificat sens în care instanța va proceda în baza art. 386 din Codul de pr. penală la schimbarea încadrării juridice a faptei. Se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin., art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal/1969 cu aplicarea art. 37 lit. a din același cod în infracțiunea prevăzută de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din Codul penal actual.
Instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice și în ceea ce privește cea de-a doua faptă de care se face vinovat inculpatul respectiv furtul comis în dauna părții vătămate F. S.. Sustragerea celor două rulote aparținând părții vătămate a avut loc pe timp de zi, bunurile fiind sustrase din locul unde se aflau parcate pe raza municipiului B.. Întrucât noua lege penală nu mai prevede ca circumstanța agravantă comiterea furtului din loc public, se constată că fapta inculpatului nu mai îmbracă caracterul furtului calificat constituind infracțiunea de furt în forma simplă prevăzută de art. 228 alin. 1 din Codul penal. În cest sens se va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal/1969 cu aplicarea art. 37 lit. a din același cod.
P. a reținut că cele două infracțiuni menționate au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, urmare a unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și vătămare corporală. Din fișa de cazier a inculpatului și din înscrisurile dosarului rezultă că într-adevăr acesta a suferit o condamnare la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, conform sentinței penale 176 din 3 iunie 2008 a Judecătoriei Fălticeni (definitivă la 15 decembrie 2008) prin decizia penală 450 din 15.12.2008 a Curții de Apel Suceava) însă această pedeapsă a fost stabilită pentru o infracțiune concurentă cu cele din prezenta cauză. Astfel prin sentința menționată, modificată în căile de atac s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g, i Cod penal, faptă datând din noaptea de 15/16 febr.2008. Examinând comparativ datele săvârșirii infracțiunilor din prezentul dosar și ale infracțiunii pentru care i s-a aplicat această pedeapsă cu data rămânerii definitive a sentinței penale 176/2008 a Judecătoriei Fălticeni se constată că cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt concurente, fiind comise înainte de ca autorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Constatând existența concursului de infracțiuni și nu a recidivei, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, instanța consideră că se impune înlăturarea dispozițiilor referitoare la recidivă care în vechiul Cod penal era reglementată de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Pentru cele două infracțiuni de furt reținute în sarcina lui A. A. instanța va dispune aplicarea unor pedepse privative de libertate, apropiate spre minimele speciale prevăzute de lege. Se apreciază că este necesară supunerea inculpatului unui regim de detenție raportat la antecedentele sale penale, la modalitatea de comitere a faptelor din prezentul dosar, la valoarea prejudiciilor cauzate și care nu au fost recuperate în totalitate dar și la poziția procesuală a inculpatului care a fost nesinceră atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății. Așa cum s-a menționat, inculpatul nu este la primul contact cu legea penală fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni, nu are o ocupație stabilă și nu realizează venituri.
Raportat la aceste criterii se va dispune condamnarea lui A. A. la un an închisoare pentru infracțiunea de furt săvârșită în dauna părții vătămate F. S. și la pedeapsa de un an și șase luni închisoare pentru infracțiunea de furt comisă în dauna părții civile B. M..
Așa cum s-a menționat anterior, cele două infracțiuni sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la un an și șase luni închisoare cu suspendarea executării prin sentința penală 176/3 iunie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, așa cum a fost modificată în căile de atac, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 85 din vechiul Cod penal. Deși acest text de lege nu se regăsește în noul cod penal, art. 15 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, prevede la alin. 2 că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 este cel prevăzut de vechiul cod, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acestuia. Ca atare dispozițiile privind anularea suspendării executării pedepsei se aplică și după . noului cod penal în legătură cu pedepsele cu suspendarea condiționată a executării stabilite în baza Codului penal din 1969. În baza textelor de lege menționate, instanța va anula suspendarea executării pedepsei de un an și șase luni închisoare stabilită prin sentința penală 176/2008 a Judecătoriei Fălticeni, pedeapsă ce va fi contopită cu cele două pedepse stabilite prin prezenta sentință. În baza art. 39 din Codul penal în vigoare inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea care este de un an și șase luni închisoare la care se va adăuga un spor de 10 luni reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, astfel că pedeapsa pe care o va avea de executat inculpatul va fi de 2 ani și 4 luni închisdoare.
Raportat la circumstanțele personale ale acuzatului, la gravitatea faptelor săvârșite instanța îi va aplica acestuia în baza art. 65 din Codul penal pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 și 67 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal pe o durată de un an, executarea acestei pedepse urmând să înceapă după executarea pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța reține că persoana vătămată B. M. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 12.500 lei incluzând costul reparațiilor autoturismului, lipsa de folosință a mașinii și daune morale în cuantum de 5000 lei. Partea civilă a susținut că atunci când autoturismul a fost găsit de organele de poliție la firma de dezmembrări auto, mașina nu era în stare de funcționare având mai multe componente lipsă. De aceea în perioada următoare, a fost necesară efectuarea unor reparații, autoturismul fiind scos din service abia la data de 18 decembrie 2008.
Din înscrisurile prezentate de partea civilă rezultă că într-adevăr autoturismul sustras de inculpat avea componente lipsă la momentul restituirii proprietarului iar pentru a fi utilizat a fost necesar a se efectua reparații. Costul acestora a fost de 4.405, 37 lei, așa cum rezultă din facturile prezentate de partea civilă emise în luna decembrie 2008 și respectiv ianuarie 2009.
Raportat la probatoriul dosarului constând în înscrisurile de la filele 137, 152 dosar, declarația martorei R. M., declarația martorului T. M. I. instanța consideră că daunele materiale pretinse de partea civilă având ca obiect plata costului reparațiilor autoturismului sunt justificate, aceste cheltuieli fiind consecința directă a infracțiunii de furt. Acordarea despăgubirilor se va face în limita sumei de 4.405,37 lei dovedită cu probele dosarului. Plata despăgubirilor se va face de către inculpat în calitate de autor al infracțiunii de furt cauzatoare de prejudiciu, iar temeiul juridic îl constituie art. 998 din vechiul cod civil, text în vigoare la data comiterii faptei ilicite.
Partea civilă a mai pretins daune în sumă de 3000 lei pentru folosul de care a fost lipsită în perioada cuprinsă între data comiterii faptei și data la care a reintrat în posesia autoturismului respectiv data la care mașina era funcțională. A susținut partea civilă că în acel interval de câteva luni de zile a efectuat cheltuieli suplimentare pentru a se deplasa de două ori pe săptămână în localitatea Răuseni la părinții părții civile, deplasări ce erau efectuate în mod obișnuit. Aceste afirmații sunt confirmate de martora R. M. care a precizat că autoturismul nu a putut fi utilizat imediat după identificarea lui de către organele de poliție și că a stat timp de două luni în service pentru efectuarea reparațiilor. A menționat martora că ea a asigurat transportul părții civile la Răuseni și a făcut deplasări și la Suceava la service auto unde se afla mașina. Cu toate acestea martora, nu a precizat care au fost cheltuielile efective făcute de partea civilă, pentru realizarea acelor deplasări și nici din probele dosarului nu rezultă care este suma de bani de care a fost lipsită B. M. prin neutilizarea autoturismului. Pentru acordarea sumei de 3000 lei solicitată de partea civilă, se impune a fi dovedită existența acestui prejudiciu invocat de aceasta; probatoriul dosarului nu confirmă însă existența unei pagube ia afirmațiile făcute de martora R. M. nu sunt suficiente pentru reținerea unui prejudiciu real în cuantum de 3000 lei. De aceea instanța va respinge solicitarea părții civile B. M. de acordare a sumei de 3000 lei reprezentând folosul nerealizat prin lipsa de folosință a autoturismului.
În ce privește cererea de acordare a daunelor morale instanța consideră că este justificată în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta de sustragere a autovehiculului și de consecințele acestei fapte asupra părții vătămate. Din probatoriul dosarului rezultă că B. M. a fost afectată de sustragerea autoturismului atât prin faptul că a fost lipsită de folosința vehiculului cât și prin faptul că nu a identificat bunul o perioadă de timp după dispariția acestuia iar recuperarea lui a presupus eforturi financiare. Din declarația aceleiași martore R. M. rezultă că partea civilă a fost marcată negativ din punct de vedere psihic, iar comiterea faptei a produs acesteia o stare de stres.
Apreciind că a fost dovedită suferința morală cauzată părții civile B. M. de comiterea infracțiunii de furt, instanța va admite cererea acesteia de acordarea daunelor morale și va dispune obligarea autorului infracțiunii la plata sumei de 3000 lei către partea civilă cu acest titlu. Stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenită părții civile se face de instanța de judecată prin raportare la consecințele infracțiunii săvârșită de inculpat, consecințe ce vizează viața socială și în primul rând nevoile părții civile ce a fost lipsită timp de cca.două luni de autoturism, la contextul la care a fost identificată mașina și starea acesteia la momentul respectiv și nu în ultimul rând la poziția procesuală a inculpatului care a contestat comiterea faptei și nu a făcut nici un demers în vederea reparării prejudiciului.
În funcție de aceste criterii instanța va admite în parte cererea părții civile având ca obiect plata de daune morale acordându-i acesteia suma de 3000 lei din totalul de 5000 lei solicitate.
Referitor la cea de-a doua infracțiune de furt reținută în sarcina inculpatului A. A. și care are ca obiect cele două rulote aparținând părții vătămate F. S., instanța reține că nu există constituire de parte civilă în prezenta cauză. Partea vătămată și-a recuperat vehiculele încă din cursul urmăririi penale motiv pentru care nu a formulat pretenții financiare.
Din comercializarea uneia din cele două rulote sustrase, A. A. a obținut suma de 2700 lei. Este vorba de rulota marca Chateau Le Car, achiziționată de martorului P. I. M. în luna septembrie 2008 și care a fost ridicată de la martor și restituită proprietarului. Deși P. I. nu a fost despăgubit, acesta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și nu a solicitat restituirea prețului vehiculului. Cum inculpatul a obținut un folos material prin comiterea infracțiunii de furt, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 112 alin. 1 lit. e din Codul penal, text în baza căruia instanța va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 2700 lei.
În tem. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în sumă de 950 lei. Totodată instanța va dispune plata onorariului avocatului din oficiu care este în sumă de 200 lei, plată ce se va face din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul A. A. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din același cod în infracțiunea de furt prevăzută de art.228 alin.1 din actualul Cod penal și din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, g,i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din același cod în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.230 alin.1 raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b,d din Codul penal actual, ambele cu aplicarea art.5, art.38 alin.1 din Codul penal.
Condamnă pe inculpatul A. A., fiul lui A. și L., născut la data de 09.05.1979 în mun. Suceava, cu același domiciliu, ., ., ., cu antecedente penale, CNP_, pentru comiterea infracțiunilor de:
- furt prevăzută de art.228 alin.1 din actualul Cod penal cu aplicarea art.5 din Codul penal la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă comisă în perioada 21-22 august 2008- parte vătămată F. S.);
- furt calificat prevăzută de art.230 alin.1 raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b,d din Codul penal actual cu aplicarea art.5 din Codul penal la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. (faptă comisă în noaptea de 25/26 octombrie 2008- parte vătămată B. M.).
Constată că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de complicitate la furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la un an și șase luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr.176/3 iunie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.310/21.10.2008 a Tribunalului B. și decizia penală nr.450/15.12.2008 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art.85 din vechiul Cod penal și art.15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și șase luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.176/3 iunie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, așa cum a fost modificată în căile de atac, pedeapsă pe care o contopește cu cele stabilite prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 10 luni – pedeapsă finală 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art.65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, lit.b din Codul penal.
În temeiul art.66, art.67 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, lit.b din Codul penal pe o durată de un an.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de B. M. și obligă inculpatul A. A. să achite acesteia daune materiale în cuantum de 4405,37 lei și daune morale în sumă de 3000 lei.
Constată că partea vătămată F. S. nu s-a constituit parte civilă în proces, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat.
În baza art. 112 alin.1 lit.e din Codul penal dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 2700 lei dobândită din vânzarea uneia din rulotele sustrase.
În temeiul art.274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite statului suma de 950 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției (av. S. A. - delegație nr.209/2014).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2014.
Președinte Grefier
Red. M.M
Tehnored. O.S./1.07.2015
Ex.2
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Hotărâre din... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Sentința nr. 2073/2014.... → |
|---|
