Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 768/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 768/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 15701/193/2011
Dosar nr._ art.228, art229 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 18 martie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – C. A. - P.
cu participarea procurorului P. C. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 768
La ordine pronunțarea asupra procesului penal privind pe inculpatul B. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,i, alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.4 din Codul penal din 1968.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 martie 2014 când
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. întocmit la data de 5 octombrie 2011 în dosarul nr.5284 /P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,i, alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.4 din Codul penal din 1968.
Potrivit rechizitoriului fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în următoarele împrejurări:
La data de 6 august 2007 Secția de poliție Wildon din Austria a fost sesizată de numitul M. Stoff, angajat al firmei Mitteregger cu privire la faptul că din magazinul cu materiale de construcții Mitteregger au fost sustrase diferite bunuri: două mașini de găurit Makita, un telefon mobil, o cartelă pentru telefon mobil, un card bancomat de pontaj zilnic, 11 motoferăstraie mărcile Makita, Stihl și Husquarna, o mașină de filetat șuruburi, un foarfece de tăiat cabluri, un card Mastercard, bunuri a căror valoare totală este de 3240,66 euro. De asemenea, dintr-un sertar al casei de marcat, s-a sustras o sumă necunoscută de bani.
La data de 23 noiembrie 2010 P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis cererea de preluare a urmăririi penale a Parchetului din Graz, Austria în vederea efectuării de cercetări față de inculpatul B. L..
Din cercetările efectuate la fața locului s-a constatat că pătrunderea în interiorul magazinului s-a făcut prin efracție respectiv prin tăierea gratiilor de la o fereastră și forțarea unui geam. De pe un polizor unghiular aflat pe pardoseală organele de poliție au prelevat o urmă papilară care în urma comparării ulterioare făcute de Secția de poliție Graz s-a stabilit că aparține numitului B. L..
La data de 7 septembrie 2007, Secția de poliție de frontieră Kleinhaugsdorf a informat Secția de poliție Wildon cu privire la faptul că într-o parcare de la punctul de frontieră au fost găsite un buletin și un card pe numele părții vătămate H. Mitteregger, bunuri ce au fost restituite acestuia.
La data de 13 august 2007, orele 01:00, cu ocazia unui control efectuat de poliția de frontieră Nickelsdorf, asupra inculpatului au fost găsite două motoferăstraie cu lanț ce aveau aplicată sigla firmei Mitteregger. Inculpatul a declarat ofițerilor de poliție că bunurile respective le-ar fi cumpărat de la un târg de vechituri din Italia. Întrucât la data respectivă lista cu obiectele sustrase din magazinul părții vătămate nu era implementată în sistemul informatic EKIS, ofițerii de poliție nu au putut dovedi că bunurile erau furate astfel că nu i s-a putut interzice acestuia ieșirea din Austria. În urma verificărilor efectuate ulterior s-a constatat că cele două motoferăstraie cu lanț găsite la inculpat erau dintre cele sustrase în perioada 4 august- 6 august 2007.
Numitul B. L. a fost testat cu tehnica poligraf la data de 22 august 2011 iar potrivit raportului de constatare tehnico-științific nr.8816/29.08.2011 al Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J. B. s-a reținut că la întrebarea relevantă „Ai participat la furtul mai multor bunuri din magazinul Mitteregger din orașul Wildon, Austria în august 2007?” răspunsul „nu” al inculpatului a fost nesincer.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces apreciind valoarea pagubei suferite la suma totală de 4186, 74 euro incluzând contravaloarea bunurilor sustrase ce nu i-au fost restituite și cheltuielile ocazionate de repararea distrugerilor provocate.
La stabilirea situației de fapt prezentate și a răspunderii inculpatului au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: actele de urmărire penală efectuate de autoritățile austriece, procese verbale, declarațiile inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică.
Legal investită cu soluționarea cauzei, instanța a dispus citarea părților. În conformitate cu dispozițiile art.171 din vechiul Cod de procedură penală instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat. Acesta a fost asistat pe parcursul procesului de avocat ales.
Prezent la proces, numitul B. L. a fost audiat de instanța de judecată în prezența apărătorului său. Acesta a avut aceeași poziție de negare a faptei manifestată și în cursul urmăririi penale. Inculpatul a susținut că bunurile găsite asupra sa de poliția de frontieră din Austria fuseseră achiziționate de el dintr-un bazar din Italia, acesta lucrând la Milano de circa 5 ani. A mai precizat acuzatul că în luna august 2007 el s-a aflat în Italia și nu a putut preciza data la care a revenit în țară.
În dovedirea susținerilor sale referitoare la proveniența celor două motoferăstraie inculpatul a solicitat și instanța a admis audierea martorului H. D. I. (declarație fila 89 dosar).
Inculpatul a mai solicitat prin apărător ca instanța să ceară relații organelor de urmărire penală din Graz, Austria, cu privire la modul în care s-a constatat că cele două amprente identificate în magazinul părții vătămate au fost create de inculpat. Solicitarea apărării a fost admisă de instanța de judecată care a apreciat că este necesar a se stabili cu certitudine dacă acele amprente aparțineau acuzatului, având în vedere și conținutul actelor de urmărire penală efectuate de autoritățile austriece. Răspunsul acestora a fost că „ procedura cu referire la cele două amprente prelevate de la locul faptei care îl privesc pe inculpatul B. L. s-a desfășurat fără succes. Amprentele prelevate privesc o persoană ocazională și nu pe făptaș.” Procuratura din Graz a considerat însă că dovada contribuției inculpatului la comiterea furtului este împrejurarea că, după câteva zile, a fost surprins având asupra sa parte din obiectele sustrase din magazin.
Aceeași poziție a fost exprimată de P. din Graz și prin adresa din noiembrie 2013 când, în urma solicitării suplimentare formulată de instanța de judecată (de a face precizări cu privire la contradicțiile dintre cele comunicate în cursul judecății și constatarea făcută în timpul cercetărilor penale când s-a stabilit că fragmentul de amprentă digitală prelevat de la locul faptei este identic cu amprenta degetului mare de la mâna stângă a persoanei cercetate respectiv numitului B. L.) s-a comunicat că „nu au putut fi stabilite amprente de la inculpat, amprentele prelevate aparțin unei persoane ocazionale și nu pot fi atribuite făptașului”.
Din analiza materialului probator aflat la dosar instanța reține că în cauză nu a fost dovedită cu certitudine vinovăția numitului B. L. în comiterea faptei ce se reține în sarcina sa. În condițiile în care Procuratura din Graz a constatat că amprentele găsite în magazinul părții vătămate nu au fost create de inculpat și la dosar nu există altă probă care să susțină învinuirile formulate împotriva acestuia, instanța constată că nu a fost probată contribuția inculpatului la sustragerea acelor bunuri din magazinul părții vătămate H. Mitteregger.
Împrejurarea că au fost găsite asupra inculpatului care ieșea din Austria două motoferăstraie cu lanț ce aveau aplicată sigla firmei Mitteregger și care se aflau pe lista bunurilor sustrase, nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă. Aceasta cu atât mai mult cu cât numitul B. L. a oferit o explicație plauzibilă cu privire la proveniența acelor bunuri ce a fost confirmată de martorul H. D. I.. Martorul a arătat în declarația sa că s-a întâlnit cu inculpatul la un târg din Milano și că acesta a achiziționat o drujbă pe care dorea să o transporte în România, sens în care l-a și rugat să-l ajute. Chiar dacă martorul nu a putut indica data la care a avut loc acea întâlnire ( ceea ce este explicabil având în vedere perioada mare de timp scursă de atunci), el confirmă afirmațiile inculpatului a căror realitate nu a fost combătută de acuzare.
Așa cum s-a menționat, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție ce este reglementată alături de drepturile și libertățile cetățenești fundamentale, fiind ridicată la nivel de principiu fundamental. Astfel, potrivit art. 23 alin 8 din Constituție,“până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare persoana este considerată nevinovată”. Conform art.4 din Codul de procedură penală, „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.”
Din analiza materialului probator aflat la dosar instanța constată că există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului B. L. în comiterea faptei ce i se impută. Singura probă ce susține ipoteza participării sale la săvârșirea faptei se referă la identificarea acelor bunuri sustrase din magazin asupra sa; aceasta nu este suficientă pentru a se reține vinovăția acuzatului având în vedere că nu există alte probe care să formeze instanței convingerea că inculpatul este autorul faptei dedusă judecății.
Cum potrivit art.4 alin.2 din Codul de procedură penală „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului” și cum în cauză există această îndoială instanța urmează să constate că nu a fost dovedită vinovăția inculpatului B. L. în săvârșirea faptei de furt ce a fost prezentată anterior.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei se constată că prin rechizitoriu s-a reținut infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,i, alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.4 din Codul penal din 1968. De la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal ce conține noi dispoziții incriminatorii, succesiunea de legi penale impunând examinarea comparativă a celor două norme penale și aplicarea legii favorabile inculpatului.
Art.5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. La stabilirea legii penale mai favorabile instanța are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății precum și ansamblul dispozițiilor legale aplicabile în cazul inculpatului, dispoziții care prin aplicarea lor pot crea inculpatului o situație mai grea sau mai ușoară. Infracțiunea de furt calificat este sancționată mai puțin aspru în noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind reduse comparativ cu cele prevăzute de Codul penal din 1968 astfel că sub acest aspect se constată că noul Cod penal conține dispoziții favorabile acuzatului. Noile dispoziții penale sunt favorabile inculpatului și sub aspectul conținutului infracțiunii, fiind eliminate din noua încadrare juridică circumstanțele agravante prev. de art.209 alin.1 lit.e 8comiterea faptei într-un loc public ) și art.209 alin.2 lit.b (furtul unui act ce servește pentru legitimare sau identificare).
În consecință, constatând că legea nouă este favorabilă inculpatului, instanța va dispune, în baza art.386 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. L. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,i, alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.4 din Codul penal din 1968 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.9 alin.2 din Codul penal.
Pe fond, constatând că nu a fost dovedită în cauză vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii menționate, se va dispune, în temeiul art.396 alin.5 din Codul de procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.9 alin.2 din Codul penal.
Sub aspect civil instanța reține că partea vătămată H. Mitteregger nu se constituie parte civilă în procesul penal, așa cum a comunicat și în scris în cursul judecății prin adresa din 6 februarie 2013. Partea vătămată a arătat că deși nu i s-au restituit bunurile sustrase, nu are pretenții financiare întrucât a fost despăgubită de firma de asigurări.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul întregului proces rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul B. L. (fost A.), fiul lui C. și A., născut la 01.07.1969 în B., domiciliat în satul și ., studii 12 clase, căsătorit, fără minori, fără antecedente penale, CNP_, din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,i, alin.2 lit.b din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.4 din Codul penal din 1968 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.9 alin.2 din Codul penal.
În baza art.396 alin.5 din Codul de procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală dispune achitarea inculpatului B. L. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.9 alin.2 din Codul penal.
Constată că partea vătămată H. Mitteregger nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2014.
Președinte Grefier
Plecat de la instanță
Semnează grefier șef
Red. M.M
Tehnored. M.M
3 ex.
29.07.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 3057/2014.... → |
|---|
