Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 1521/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1521/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 2346/193/2014
Dosar nr._ - Intervenirea legii mai favorabile -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din 8 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. C. G.
Grefier: D. G.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1521
Pe rol pronunțarea asupra cererii de aplicare a legii mai favorabile formulată de condamnatul B. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală .
INSTANȚA,
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.02.2014, contestatorul B. M., deținut în Penitenciarul B., a formulat contestația la executare având ca obiect aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Pentru justa soluționare a contestației, instanța a solicitat de la Penitenciarul B. copia mandatului de executare și fișa de evaluare întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului B. de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale.
Analizând contestația la executare formulată de contestatorul B. M., instanța reține că acesta se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/18.07.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 996/12.10.2012 a Curții de Apel A. Suceava, sentință prin care contestatorul a fost condamnat:
- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a Cod penal 1969 și art. 320¹ Cod proc. pen. 1968.
- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a Cod penal 1969 și art. 320¹ Cod proc. pen. 1968.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin 1 și 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a Cod penal 1969 și art. 320¹ Cod proc. pen. 1968.
Prin aceeași sentință, s-a constatat că fiecare din faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin 2 lit. b Cod penal 1969 cu aplic. art. 74 lit. a și c, art. 76 alin 1 lit. c Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr. 295/16.06.2010 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la data de 09.07.2010.
Astfel, în temeiul art. 83 Cod penal 1969, instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a fost adăugată la fiecare pedeapsa aplicată, contestatorul având de executat următoarele pedepse: 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite cele trei pedepse, urmând ca acesta să execute pedeapsa ce mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare nr. 510/2012 din 18.07.2012.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 07.05.2012, urmând să expire la data de 06.11.2015.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator al recidivei.
Totodată, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 1 din 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție în conformitate cu art. 477 alin 3 Cod procedură penală, potrivit căreia „În aplicarea legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
Astfel, în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, iar în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, instanța constată că infracțiunea de violare de domiciliu săvârșită de contestator are corespondent în art. 224 alin 1, 2 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 3 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, infracțiunea de furt săvârșită de contestator are corespondent în art. 228 alin 1 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 1 an închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 3 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, infracțiunea de înșelăciune săvârșită de contestator are corespondent în art. 244 alin 1, 2 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 5 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, iar infracțiunea de furt calificat pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate are corespondent în art. 228 alin 1 Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 1 an și 6 luni închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 3 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei.
În ceea ce privește regimul sancționator al revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare în conformitate cu art. 83 alin 1 Cod penal 1969, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor art. 83 alin 1 din Codul penal anterior, s-au aplicat condamnatului pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare. Comparând pedepsele rezultante aplicate condamnatului cu pedepsele aplicabile acestuia potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal actual, care impune adăugarea pedepsei neexecutate la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă, instanța constată că ambele legi prevăd același regim de aplicare.
Mai mult, potrivit art. din Legea nr. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
În ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni, comparând pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 39 Cod penal actual, care, pe lângă pe lângă pedeapsa cea mai grea, impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, reiese că regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior este mai favorabil condamnatului decât actuala reglementare, astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Prin urmare, apreciind că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. M..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 Cod procedură penală de contestatorul B. M., fiul lui Vergil și Lucreția, născut la data de 09.07.1986 în mun. Suceava, jud. Suceava, CNP_, în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul B..
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.G./31.07.2014
Tehnored. M.G./31.07.2014/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1919/2014.... → |
|---|
