Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 1566/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1566/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 3866/300/2014
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMANIA
JUDECATORIA BOTOSANI – SECȚIA PENALĂ
JUDETUL BOTOSANI
Ședința publică din 12 mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
GREFIER – I. B.
SENTINȚA PENALA NR. 1566
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de condamnatul P. I. H., aflat în Penitenciarul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit condamnatul.
Procedura – fără citare și fără participarea procurorului.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând procesul în stare de judecată, îl reține spre deliberare.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată audio conform art. 369 alin.1 din Codul de procedură penală.
J U D E C A T A :
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19 martie 2014, în urma declinării de competență, condamnatul P. I. H., deținut în Penitenciarul B., a solicitat aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare în executarea căreia se află.
În motivarea cererii condamnatul susține că noua lege penală nu mai prevede ca circumstanță agravantă producerea unor consecințe deosebit de grave iar paguba rezultată din fapta sa este de circa 38.500 lei, ceea ce impune reducerea pedepsei.
Cererea a fost introdusă la Judecătoria sector 2 București unde a fost înregistrată pe rol sub nr._ din 24 februarie 2014. Prin sentința penală nr.206 din 4 martie 2014 această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., constatând că persoana privată de libertate se află în Penitenciarul B..
Prin memoriul înaintat la dosar condamnatul susține că cererea ce face obiectul cauzei nu-i aparține și că nu și-o însușește. Cu toate acestea, instanța va analiza din oficiu dacă în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Din analiza înscrisurilor dosarului instanța reține că numitul P. I. H. este arestat în Penitenciarul B. în executarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 320 din 10 mai 2011 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.
Prin această sentință contestatorului i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, f din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit.a și b din același cod și art.320 ind.1 din Codul de procedură penală.
În baza art.61 din Codul penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de 484 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.85/16.01.2007 a Judecătoriei sector 1 București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani stabilită prin sentința menționată, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea disp. art.71 și art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal și s-a dedus prevenția de la 9 februarie 2011 la zi.
În baza hotărârii menționate s-a emis mandatul de executare nr.769/27.07.2011 al Judecătoriei sector 6 București. Executarea pedepsei a început la 9 februarie 2011 și expiră la 8 februarie 2015.
Art.595 din Codul de procedură penală prevede că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 23 alin.2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
În conformitate cu dispozițiile legale enunțate, instanța a soluționat prezenta cauză fără participarea procurorului și a contestatorului, cel din urmă fiind înștiințat cu privire la termenul acordat în cauză și că are posibilitatea formulării de note scrise.
În analiza contestației și în examinarea comparativă a textelor de lege succesive, instanța va verifica incidența dispozițiilor legii penale mai favorabile în cazul recidivei, verificând mai întâi dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat depășește sau nu limita maximă prevăzută de legea nouă. Astfel, pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina condamnatului s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, limita maximă prevăzută de noua lege pentru aceeași faptă fiind de 5 ani închisoare conform art. 229 alin.1 din actualul Cod penal, text în care se regăsește infracțiunea de furt calificat. În condițiile în care pedeapsa aplicată nu depășește limita maximă prevăzută de noua lege penală, instanța reține că nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani ce a fost aplicată contestatorului. De altfel, art.4 din Legea 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Referitor la regimul sancționator al recidivei, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor art. 61 din Codul penal anterior, s-a contopit restul de 484 zile rămas de executat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei mai grea de 4 ani închisoare. Sub acest aspect dispozițiile penale cuprinse în Codul penal din 1969 sunt favorabile condamnatului spre deosebire de prevederile din noul Cod penal, cele din urmă impunând adăugarea pedepsei aplicate anterior sau a restului neexecutat la pedeapsa stabilită pentru infracțiunile comise ulterior (conform art.43 din Codul penal). Ori, în cazul contestatorului, s-a procedat la contopirea restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.85/16.01.2007 a Judecătoriei sector 1 București cu pedeapsa ulterioară, dispoziție ce este favorabilă contestatorului deoarece nu atrage modificarea cuantumului pedepsei aplicate.
Față de cele arătate, constatând că în cauză nu se impune modificarea pedepsei în executarea căreia este arestat, instanța va respinge contestația la executare formulată de condamnatul P. I. H..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 40 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată în baza art.595 din Codul de procedură penală de condamnatul P. I. H. (fiul lui G. și I., născut la 14.05.1977, CNP_, deținut în Penitenciarul B.).
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Plecat de la instanță
Semnează grefier șef
Red. M.M.
Tehnored. M.M
3 ex. 24.11.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
