Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 942/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 942/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 798/193/2014
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMANIA
JUDECATORIA BOTOSANI – SECȚIA PENALĂ
JUDETUL BOTOSANI
Ședința publică din 28 martie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
GREFIER – I. B.
SENTINȚA PENALA NR. 942
Pe rol pronunțarea asupra sesizării formulată de comisia nr.2 de aplicare a legii mai favorabile constituită în Penitenciarul B. în baza art.2 din HG 836/2013 având ca obiect modificarea pedepsei aplicată condamnatului P. D., aflat în Penitenciarul B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 martie 2014, când
J U D E C A T A :
Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 ianuarie 2014, comisia nr.2 de aplicare a legii favorabile constituită în Penitenciarul B. a solicitat ca pe calea contestației la executare să se facă aplicarea legii favorabile și să se modifice pedeapsa aplicată condamnatului P. D. prin sentința penală nr.2803/2013 a Judecătoriei B..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal, art. 595, 598 Cod procedură penală și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copia mandatului de executare și fișa de evaluare întocmită de comisia menționată anterior.
Din analiza actelor dosarului instanța reține următoarele:
Numitul P. D. este încarcerat în Penitenciarul B. în executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2803/20.11.2013 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare.
Prin această sentință s-a admis cererea de recunoaștere a unei hotărâri penale străine și s-a recunoscut, în baza art.133, art.134 din Legea 302/2004, hotărârea din 24 martie 2010 a Judecătoriei din Larnaca, Republica Cipru prin care numitul P. a fost condamnat la 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art6.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e din Codul penal din 1968.
În baza art.36 din Codul penal s-a contopit această pedeapsă de 5 luni închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2879/2010 a Judecătoriei Iași și s-a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a menținut măsura revocării liberării condiționate privind executarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.831/2006 a Tribunalului Iași și în baza art.61 din Codul penal din 1968 s-a contopit restul neexecutat de 1021 zile cu pedeapsa de 7 ani închisoare, dispunându-se ca petentul să execute pedeapsa finală de 7 ani închisoare.
Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea disp. art.71 și art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal și s-a dedus din pedeapsă durata detenției de la 5 martie 2010 la 5 iulie 2010 și durata arestării preventive și a detenției de la 6 iulie 2010 la zi.
În baza hotărârii menționate s-a emis mandatul de executare nr.4029/10.12.2013.
Comisia invocă prin prezenta contestație aplicarea legii penale favorabile, cererea sa fiind întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013. În fișa de evaluare întocmită de comisie se arată că se impune aplicarea art.115 din Codul penal în sensul înlocuirii pedepselor componente din rezultanta de 8 ani și 6 luni stabilită sentința penală nr.831/2006 a Tribunalului Iași cu măsurile educative constând în internarea minorului într-un centru de detenție pe durate egale, având în vedere că infracțiunile pentru care s-au aplicat acele pedepse au fost săvârșite în timpul minorității. Este vorba de pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1213/19.09.2005 a Tribunalului București pentru infracțiunea de tâlhărie, 2 pedepse a câte 3 ani închisoare și 3 pedepse a câte 2 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr.1526/02.12.2004 a Tribunalului București secția a ll-a penală pentru infracțiuni de tâlhărie.
Examinând sesizarea comisiei instanța consideră că nu este fondată și că nu se impune modificarea pedepselor aplicate condamnatului care nu depășesc limitele maxime prevăzute de actualul Cod penal. În ce privește susținerea comisiei se constată că nu se impune înlocuirea celor șase pedepse privative de libertate enumerate anterior cu măsuri educative întrucât aceasta nu ar avea consecință asupra pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 831/2006 a Tribunalului Iași ce ar rămâne nemodificată. Alături de aceste pedepse, în rezultanta de 6 ani închisoare (ce a fost sporită la 8 ani și 6 luni) intră și alte pedepse al căror cuantumuri sunt mai mari, astfel că în urma aplicării dispozițiilor referitoare la contopire s-ar ajunge la aceeași pedeapsă de 6 ani închisoare.
În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, în cazul existenței unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu privire la pedepsele individuale după care, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
În urma examinării comparative a dispozițiilor cuprinse în cele două coduri penale succesive, se constată că în cazul aplicării legii noi și al înlocuirii pedepselor aplicate pentru fapte comise în timpul minorității cu măsuri educative, pedeapsa rezultantă stabilită în baza legii noi (care ar presupune adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse) ar fi mai mare decât cea stabilită deja în baza legii vechi. Ca atare, nu se impune modificarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă ce va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Pentru aceste considerente se va respinge sesizarea formulată de comisiei nr.2 de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile constituită la Penitenciarul B. privind pe condamnatul P. D..
Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de comisia nr.2 de evaluare constituită la nivelul Penitenciarului B. având ca obiect reducerea pedepsei ce privește pe condamnatul P. D., fiul lui D. și V., născut la 04.01.1986, deținut în Penitenciarul B., CNP_.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Plecat de la instanță
Semnează grefier șef
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
