Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 1793/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1793/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 2832/193/2014
Dosar nr._ - Intervenirea legii mai favorabile -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din 28 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. C. G.
Grefier: D. G.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1793
Pe rol pronunțarea asupra cererii de aplicare a legii mai favorabile formulată de condamnatul N. C. L..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală .
INSTANȚA,
Asupra contestației la executare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.02.2014, contestatorul N. C. L., deținut în Penitenciarul B., a formulat contestația la executare având ca obiect aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedeapsa în executarea căreia se află.
Pentru justa soluționare a contestației, instanța a solicitat de la Penitenciarul B. copia mandatului de executare și fișa de evaluare întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului B. de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale.
Analizând contestația la executare formulată de contestatorul N. C. L., instanța reține că acesta se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 29/27.01.2014 a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin neapelare la data de 12.02.2014, sentință prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit. i Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a Cod penal 1969.
În temeiul art. 86ind4 Cod penal 1969, instanța a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art .211 al. 2 lit. b, c și alin. 2¹ lit. a Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a – art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal 1969, prin sentința penală nr. 1200/19.12.2007 a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin neapelare la data de 18.01.2008, pedeapsă ce a fost adăugată la pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, contestatorul având de executat 4 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul este concurentă cu cea pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit. g și i Cod penal 1969 cu aplic. art. 37 alin 1 lit. a Cod penal 1969, prin sentința penală nr. 1824/24.08.2011 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr. 103/01.02.2012 a Curții de Apel Suceava.
Astfel, în temeiul art. 36 alin 1 rap. la art. 33 lit. a, art. 34 alin 1 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele enumerate mai sus, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare nr. 39/12.02.2014.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 20.03.2013, urmând să expire la data de 19.03.2017.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal actual, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013, cererile, contestațiile și sesizările privind persoanele aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se soluționează de urgență și cu precădere de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de reeducare.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator al recidivei.
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
Totodată, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 1 din 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție în conformitate cu art. 477 alin 3 Cod procedură penală, potrivit căreia „În aplicarea legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
Astfel, în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, iar în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, instanța constată că infracțiunile de furt calificat săvârșite de contestator au corespondent în art. 228 alin 1 – art. 229 alin 1 lit. b și d Noul Cod penal, iar pedepsele aplicate de 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 5 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, iar infracțiunea de tâlhărie săvârșită de contestator are corespondent în art. 234 alin 1 lit. d Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare se situează sub maximul prevăzut de legea penală nouă, respectiv 10 ani închisoare, așa încât nu se impune reducerea pedepsei.
În ceea ce privește regimul sancționator al revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1200/19.12.2007 a Judecătoriei Piatra N., definitivă prin neapelare la data de 18.01.2008 în conformitate cu art. 86ind4 Cod penal 1969, instanța reține că, în urma aplicării prevederilor 86ind4 rap la art. 83 alin 1 din Codul penal anterior, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 4 ani închisoare. Comparând pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal actual, care impune adăugarea pedepsei neexecutate la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă, instanța constată că ambele legi prevăd același regim de aplicare.
În ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni, comparând pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului cu pedeapsa aplicabilă acestuia potrivit art. 39 Cod penal actual, care, pe lângă pe lângă pedeapsa cea mai grea, impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, reiese că regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior este mai favorabil condamnatului decât actuala reglementare, astfel că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Prin urmare, apreciind că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul N. C. L..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 Cod procedură penală de contestatorul N. C. L., fiul lui M. și C., născut la data de 29.09.1986 în mun. Piatra-N., jud. N., domiciliat în .. B., CNP_, în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul B..
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 25 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2014.
ptr.PREȘEDINTE, GREFIER,
aflat în C.O.
Red. M.G./01.08.2014
Tehnored. M.G./01.08.2014/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
