Tâlhărie. Art.211 C.p.. Sentința nr. 269/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 269/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 10730/193/2013
Dosar nr._ art.211 alin.1, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – B. I.
cu participarea procurorului P. C. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 269
La ordine judecarea procesului penal privind pe inculpatul C. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul asistat de avocat din oficiu Gafițuc A. și partea civilă M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța a procedat la audierea inculpatului care a solicitat ca judecarea dosarului să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală. Totodată, acuzatul a declarat că recunoaște fapta pentru care este trimis în judecată și nu are probe de propus în apărare.
Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpat.
Avocatul inculpatului solicită admiterea cererii și judecarea dosarului în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Partea civilă lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Procurorul arată că este de acord cu admiterea cererii inculpatului.
Instanța admite cererea formulată de inculpat și dispune ca judecarea dosarului să se facă în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art. 320 ind.1 din Codul de procedură penală. Se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii simplificate și că sunt suficiente probe pentru stabilirea răspunderii acuzatului.
În lipsa unor cereri noi instanța declară procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, conform art.340 din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c din Codul penal constând în aceea că la data de 31 decembrie 2011, în timp ce se deplasa pe drumul public, a costat partea vătămată, a lovit-o și i-a sustras suma de 100 lei. Inculpatul a recunoscut fapta încă de la urmărirea penală, aceeași poziție având și în fața instanței de judecată. Din probatoriul dosarului rezultă vinovăția inculpatului motiv pentru care se cere condamnarea lui la pedeapsa închisorii cu aplicarea art.86 ind.1 din Codul penal. În latura civilă, se solicită acoperirea sumei de 100 lei sustrasă și respingerea restului pretențiilor formulate ca nedovedite.
Partea civilă M. D. cere ca inculpatul s-i achite despăgubirile de 5000 lei reprezentând cheltuielile efectuate în cei doi ani de la comiterea faptei.
Av. Gafițuc A., pentru inculpat, arată că acesta a recunoscut și regretat faptele și a solicitat aplicarea art.320 ind.1 din Codul de procedură penală. Față de circumstanțele favorabile inculpatului se solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării. Din punct de vedere civil se arată că inculpatul a fost de acord cu restituirea sumei sustrase.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, declară că recunoaște și regretă fapta.
Dezbaterile orale din timpul ședinței au fost înregistrate audio conform art. 304 alin.1 din Codul de procedură penală.
J U D E C A T A
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul nr.240/P/2012 întocmit la data de 20 mai 2013 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c din Codul penal.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă următoarea situație de fapt:
Numitul M. D. locuiește în satul Brehuiești, ., iar în cursul anului 2011 a lucrat ca cioban la stâna numitului B. M. din satul M., .- amiaza zilei de 31 decembrie 2011, în jurul orelor 17.00, partea vătămată a terminat lucrul la stână și a plecat pe jos spre domiciliu, la plecare încasând suma de 100 lei pentru munca prestată.
În jurul orelor 18:30, în timp ce se deplasa prin satul Vlădeni, M. D. a fost acostat de o persoană necunoscută care i-a spus că se numește „M.” căreia partea vătămată i-a relatat că se îndreaptă spre casă precum și faptul că are asupra sa o sumă de bani. Cei doi și-au continuat deplasarea împreună și în timp ce mergeau pe marginea DE 58, în zona denumită popular „ Podul R.” din marginea localității Vlădeni, bărbatul necunoscut a lovit pe M. D. cu palma în zona feței producându-i căderea. Agresorul a continuat să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele peste corp și cap și a întrebat-o unde sunt banii despre care vorbea mai devreme. M. D. a scos din buzunar suma de 100 lei pe care, de frică, i-a dat-o bărbatului. După ce a luat banii agresorul a fugit într-o direcție necunoscută iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit identitatea persoanei ce a deposedat victima de bani în persoana inculpatului C. M. din satul și .. Acesta a fost recunoscut din grup de către partea vătămată cu ocazia recunoașterii efectuată de organele de poliție. Victima a mai arătat că inculpatul fusese salutat înainte de momentul agresiunii de către o persoană care i s-a adresat cu apelativul „M.” și cu care s-au întâlnit în timpul deplasării. Martorul a fost identificat în persoana lui R. I. care a afirmat însă că nu-și amintește exact data la care l-a întâlnit pe inculpat, fiind vorba de aceeași perioadă de sfârșit de decembrie.
Partea vătămată a fost examinată medico-legal, prin raportul de constatare nr.87/D din 23 ianuarie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. concluzionându-se că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce pot data din data de 31.12.2011, putând fi produse prin lovire cu mijloace contondente și care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
M. D. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 400 lei reprezentând banii sustrași și folosul de care a fost lipsit timp de două săptămâni cât nu a putut lucra la stână datorită leziunilor suferite.
Cele relatate au fost stabilite de parchet în baza unui probatoriu alcătuit din: declarațiile părții vătămate, proces -verbal de recunoaștere din grup, declarațiile acuzatului, proces-verbal de indicare în teren realizată cu inculpatul, declarațiile martorilor S. M., R. I. și B. V..
Legal investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. a dispus citarea părților și desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat.
La proces a fost audiat M. D. care a declarat că dorește să fie despăgubit cu suma de 5000 lei ce include banii sustrași, cheltuielile efectuate pentru tratarea leziunilor, folosul nerealizat timp de o lună cât nu a putut lucra la stână.
La termenul de astăzi s-a prezentat în instanță și inculpatul C. M. care, în prezența apărătorului din oficiu a declarat că solicită judecarea dosarului în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art.320 ind.1 din Codul de procedură penală.
Cererea inculpatului, ce a fost consemnată în proces- verbal atașate la dosar, a fost pusă în discuția părților după care a fost admisă de instanța de judecată.
Potrivit art.320 ind.1 din Codul de procedură penală „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.”
S-a constatat de către instanță că sunt îndeplinite cerințele textului de lege având în vedere că acuzatul a recunoscut învinuirile așa cum au fost formulate prin rechizitoriu, nu a făcut obiecțiuni cu privire la situația de fapt, ce este stabilită în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a propus probe în apărare.
Din examinarea materialului probator aflat la dosar instanța reține că numitul C. M. se face vinovat de comiterea faptei prezentată de parchet în rechizitoriu, modalitatea de săvârșire fiind cea menționată de acuzare.
Din depoziția părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cursul cercetărilor penale și din raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul C. M. a fost cel care a lovit partea vătămată după care i-a sustras banii pe care aceasta îi avea asupra sa în sumă de 100 lei. Deposedarea victimei de bani s-a făcut prin violență, exercitarea actelor de violență fiind confirmată și de actul medical la care s-a făcut referire anterior. Numitul M. D. a fost examinat de medicul legist care a constatat că a prezentat un traumatism facial, . piramidei nazale, echimoze și excoriații la nivelul feței și pe corp, leziuni ce au fost produse prin lovire cu mijloace contondente. Varianta prezentată de victimă este recunoscută și de inculpat și confirmată de celelalte mijloace de probă inclusiv declarațiile martorilor R. I. și B. V.. Cea din urmă a arătat că în jurul orelor 19:00 în seara de 31 decembrie 2011, concubinul său, M. D., a venit la locuință murdar, sângerând și i-a relatat că a fost tâlhărit de o persoană necunoscută.
Fapta numitului C. M. de a fi sustras părții vătămate, pe timp de noapte și prin folosirea violenței suma de 100 lei întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c din Codul penal.
Pentru infracțiunea comisă inculpatul va fi sancționat conform textului de lege ce incriminează fapta, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.72 din Codul penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, se au în vedere la stabilirea sancțiunii și a cuantumului acesteia împrejurările concrete în care s-a comis tâlhăria, valoarea redusă a pagubei cauzate și care nu a fost reparată, gravitatea faptei, circumstanțele personale ale inculpatului.
Numitul C. M. are vârsta de 30 ani, a absolvit 8 clase, nu este căsătorit și nu are copii. Acesta nu are o ocupație stabilă iar prezenta faptă a fost săvârșită pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Raportat la circumstanțele comiterii faptei, la valoarea redusă a prejudiciului cauzat, la conduita preinfracțională corectă a inculpatului - ce va fi reținută de instanță ca circumstanță atenuantă conform art.74 lit.a din Codul penal- se va dispune condamnarea acuzatului la pedeapsa închisorii situată sub minimul prevăzut de lege, minim ce este redus cu o treime conform art. 320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală. În consecință, se va dispune condamnarea lui C. M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (conform art.76 lit.c din Codul penal).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că față de poziția procesuală adecvată a inculpatului și față de lipsa antecedentelor penale se poate dispune suspendarea condiționată a executării, fiind îndeplinite cerințele art.81 din Codul penal. De aceea, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. M. pe o durată de 4 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 din Codul penal.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal, față de circumstanțele personale ale inculpatului și de gravitatea faptei comise, i se va aplica pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În conformitate cu prevederile art. 71 alin.5 din Codul penal, se va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea.
Din punct de vedere civil se constată de către instanță că există în cauză constituire de parte civilă, partea vătămată M. D. declarând că dorește să fie despăgubită cu suma de 5000 lei. În această sumă au fost incluși banii sustrași în cuantum de 100 lei, cheltuielile efectuate pentru tratarea leziunilor și folosul de care a fost lipsit timp de o lună cât nu a putut lucra la stână datorită rănilor cauzate de violențele exercitate de inculpat.
Pretențiile financiare formulate în cauză sunt întemeiate în parte; instanța reține că prejudiciul cert produs victimei a fost de 100 lei, aceasta fiind suma de bani ce i-a fost luată de inculpat. Cu privire la restul daunelor solicitate, din probatoriul dosarului nu rezultă care au fost cheltuielile efectuate de partea civilă și nici perioada în care a fost în incapacitate de muncă, în condițiile în care leziunile nu sunt de o gravitate deosebită care să necesite o perioadă lungă de refacere. Cum partea civilă nu a administrat nici o probă din care să rezulte realitatea cheltuielilor efectuate după agresiune nici instanța de judecată nu-i poate acorda daunele pretinse.
Articolul 1357 cod civil prevede că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Raportat la aceste dispoziții și la prevederile art.14 alin.3 din Codul de procedură penală, constatând că inculpatul C. M. se face vinovat de sustragerea banilor părții civile, instanța va dispune obligarea lui la repararea prejudiciului cauzat care este în valoare de 100 lei. În consecință, se va admite în parte acțiunea civilă formulată de M. D. și se va dispune ca inculpatul să-i achite despăgubiri în cuantum de 100 lei, respingând restul pretențiilor formulate ca nefondate.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 370 lei, sumă ce include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru aceste motive.
În numele legii.
HOTĂRĂȘTE
Condamnă inculpatul C. M., fiul lui N. și Carmenuța, născut la 18.03.1983 în mun. B., studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în satul și ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c din Codul penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, art.76 lit.c din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art.81 din Codul penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal privind consecințele nerespectării termenului de încercare.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de M. D., domiciliat în satul Brehuiești, ., CNP_, și obligă inculpatul să-i achite daune materiale în sumă de 100 lei.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 370 lei.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va vira Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.
Președinte Grefier
Red. M.M.
Tehnored. M.M/3 ex/11.06.2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1726/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
