Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 106/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 24157/193/2013
Dosar nr._/193/2012 art. 178 alin.1,2 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – I. B.
cu participarea procurorului P. Cornellia de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 106
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul R. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2,4 din Codul penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când:
J U D E C A T A
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria B. la data de 21 octombrie 2013 în dosarul nr.45 /P/2012 numitul R. C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 din Codul penal .
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 24 decembrie 2011, în jurul 10:20, in timp ce conducea autoturismul marca „Skoda O.” cu nr. de înmatriculare_ pe raza satului C., ., la Km 52+400 m, în direcția B.- Iași, a surprins și accidentat pe numita I. D. care s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără a se asigura.
Potrivit rechizitoriului fapta a fost comisă în următoarele împrejurări:
La data de 24.12.2012, în jurul orelor 10:20, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza satului C., ., la Km 52+400 m, în dreptul locuinței numitului B. C., s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unui pieton ce se angajase în traversarea drumului.
Deplasându-se la fața locului, polițiștii au identificat la locul producerii accidentului, pe DE 58, autovehiculul implicat în eveniment și pe conducătorul acestuia în persoana inculpatului R. C.. Mașina era oprită în șanțul de colectare a apei de pe marginea drumului, pe sensul opus de mers al direcției de deplasare a autovehiculului, respectiv B.- Flămânzi. Victima accidentului, I. D., fusese preluată și transportată între timp de un echipaj al ambulanței la Spitalul Județean B. în vederea acordării de îngrijiri medicale. Conducătorul auto a fost testat alcoolscopic și condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge, rezultatul fiind că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Co ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei s-au efectuat activități specifice constând în descrierea locului unde s-a produs accidentul, a împrejurimilor, au fost identificate și fixate urmele și mijloacele materiale de probă. Astfel, în locul producerii accidentului era amplasat indicatorul rutier „Depășire interzisă”. P.-se la examinarea criminalistică a autoturismului, la partea din față s-a constatat că grila radiatorului este distrusă în partea dreaptă a emblemei mărcii, totodată capota față fiind înfundată în partea mediană dreapta. La nivelul barei de protecție față, sub nivelul farului s-a constatat că este desprins un capac din material plastic de formă romboidală, precum și o fisură cu lungimea de 0,7 metri.
Victima accidentului, I. D., a fost examinată medico-legal la datele de 29 decembrie 2011 și 03 ianuarie 2012, prin raportul de constatare medico-legală nr.28/D/11.01.2012 concluzionându-se că aceasta a prezentat plăgi, excoriații, echimoze, lipsă de substanță la nivelul pavilionului urechii drepte, . aripei iliace stângi, fractură platou tibial dreapta. S-a mai precizat că leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pot data din 24 decembrie 2011 și au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.
În cursul audierilor inculpatul a declarat accidentul a avut loc din cauza traversării neregulamentare și prin loc nepermis a drumului public de către partea vătămată, pe partea carosabilă în apropierea axului drumului, în momentul efectuării manevrei de evitare a impactului cu pietonul. În ce privește viteza de deplasare a autoturismului, inculpatul a susținut că era apropiată de cea legală.
I. D. a precizat că accidentul a avut loc în afara părții carosabile, respectiv pe acostament, susținând totodată accidentul ar fi fost comis cu intenție. Aceasta a relatat că în dimineața zilei respective a mers la o farmacie în orașul Flămânzi de unde s-a întors în localitatea de domiciliu, C., . autoturism de ocazie, condus de numitul N. V.. După ce a coborât din autovehicul, a intenționat să traverseze drumul public către locuința sa printr-un loc nepermis, moment în care a fost surprinsă și accidentată de autoturismul condus de inculpat.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate care a concluzionat că viteza de deplasare a mașinii condusă de inculpat înainte și în momentul impactului a fost de 63,85 km/h. Victima a început traversarea drumului și a ajuns aproape de axul drumului în momentul în care autoturismul se afla pe sensul normal de mers de la 40-41 metri distanță și tot în acel moment conducătorul auto a vrut să evite impactul cu victima prin stânga și imediat ce aceasta s-a reîntors pentru a reveni pe acostament, inculpatul a hotărât să frâneze. Impactul s-a produs după 21 metri de frânare efectivă, când victima se afla la 0,3- 0,5 metri față de acostament.
În ce privește posibilitățile de evitare a accidentului, s-a menționat în cuprinsul raportului de expertiză că acestea constau în respectarea vitezei maxim admise de către inculpat, viteză ce trebuia să fie pe acel sector de drum de 50 Km /h și la care autoturismul ar fi putut fi oprit pe distanța de 33,99 m din momentul în care a fost apreciată necesitatea opririi. Această necesitate a fost stabilită când autoturismul se afla la 40,51 metri față de poziția victimei, caz în care accidentul ar fi putut fi evitat. De asemenea, s-a arătat că traversarea drumului de către victimă trebuia făcută în maximă siguranță, într-un moment în care nu erau în apropiere autovehicule în mișcare, perpendicular pe axul drumului. S-a mai constatat că factorii de mediu, de trafic, de timp sau de stare a carosabilului nu au influențat producerea accidentului care s-a produs numai sub influența factorului uman.
La cererea inculpatului s-a întocmit și un supliment la raportul de expertiză care a adus unele lămuriri cu privire la împrejurările producerii accidentului. Astfel, s-a apreciat că viteza de 63,5 km/h este viteza din momentul în care conducătorul auto a constatat starea de pericol și a hotărât să frâneze. În acel moment el a ridicat piciorul de pe pedala de accelerație și a apăsat pedala de frână. Nu s-a putut stabili dacă autoturismul în mișcare era în proces de accelerare, de decelerare sau de viteză constantă. S-a mai constatat că sistemul ABS cu care era dotat autoturismul condus de inculpat nu a funcționat corect însă acest lucru nu a influențat funcționarea mecanismului de frânare de bază, fiind vorba de un sistem de auxiliar, anti-blocare a roților autoturismului la acțiunea de frânare a acestuia.
P. a apreciat că accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului și a părții vătămate. Astfel, conducătorul auto a circulat cu viteză peste limita legală (viteză depășită cu 13,85 km/h) în timp ce I. D. s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără a se asigura.
În susținerea celor expuse au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă:proces- verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, proces -verbal de prelevare a probelor biologice și buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de constatare medico-legală,, notă de constatare tehnică, declarațiile acuzatului, declarațiile victimei, depozițiile martorilor D. V., N. V., P. P., B. N., înscrisuri.
Inculpatul R. C. a avut intenții repetate de a se împăca cu partea vătămată pe parcursul cercetărilor însă aceasta a invocat faptul că nu cunoaște suma exactă cu care să se constituie parte civilă, sumă pe care o va preciza în timpul judecății.
Legal investită cu soluționarea cauzei instanța a dispus citarea inculpatului și a părții vătămate. Întrucât la data accidentului autoturismul era asigurat la S.C. B.R.R. V. Insurance Group S.A. B. s-a dispus citarea în cauză a societății de asigurare în calitate de asigurator, conform art. 54 din Legea nr. 136 /1995.
În cursul judecății s-a formulat cerere de constituire de parte civilă de către numita I. D. care a solicitat obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei și la plata daunelor materiale în sumă de 10.000 lei.
Inculpatul a fost audiat de instanță la termenul din 8 ianuarie 2014 în prezența avocatului angajat Saleh A. M.. R. C. a recunoscut acuzațiile respectiv că se face vinovat de producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitei I. D. susținând, așa cum s-a precizat și în rechizitoriu, că parte din vină aparține victimei. Inculpatul și-a însușit probatoriul administrat la urmărirea penală și a declarat că nu are de propus probe în apărare. Acuzatul a solicitat, totodată, ca judecarea cauzei să se facă în baza probatoriului administrat la urmărirea penală.
Cererea inculpatului a fost pusă în discuția părților și admisă de instanța de judecată care a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate. Cum probatoriul dosarului permite stabilirea împrejurărilor producerii accidentului, a vinovăției persoanei responsabile și stabilirea unor pedepse s-a apreciat că nu se mai impune administrarea de probe în latura penală. În consecință, s-a dispus ca judecarea dosarului să se facă potrivit procedurii prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Din analiza materialului probator aflat la dosar instanța reține ca fiind dovedită situația de fapt prezentată de parchet în rechizitoriu. Numitul R. C. se face vinovat de producerea accidentului ce a avut drept consecință vătămarea corporală a numitei I. D.. Acesta a avut o conduită imprudentă în sensul că a circulat cu o viteză peste limita legală. Chiar dacă viteza a fost depășită cu doar 13,15 km/h, s-a stabilit prin raportul de expertiză că nu a permis evitarea accidentului, spre deosebire de viteza de 50 km/h (maxim admisă în acel sector de drum) care permitea conducătorului auto să evite impactul cu pietonul. Prin atitudinea sa, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002, text de lege ce prevede obligația conducătorului de vehicul de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, din probatoriul dosarului rezultă că traversarea străzii de către victimă s-a făcut în mod imprudent, fără ca aceasta să se asigure și prin loc nemarcat. Conducătorul auto a perceput starea de pericol de la o distanță de circa 40 metri și a vrut să evite impactul prin ocolirea pietonului, intrând pe contrasens, însă victima în acțiunea sa de a traversa, s-a întors din drum pentru a ajunge din nou pe acostament. Prin modul în care a procedat, numita I. D. a încălcat dispozițiile art.72 alin3 din OUG 195/2002, text de lege ce reglementează obligația pietonilor de a traversa drumul public numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că pot face acest lucru fără pericol pentru ei și ceilalți participanți la trafic. Partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii deși a văzut venind mașina inculpatului și, mai mult, a avut o atitudine ezitantă prin aceea că s-a întors din drum cu intenția de a reveni pe acostament, ceea ce a făcut ca impactul să nu poată fi evitat. Susținerile victimei referitoare la viteza mare de deplasare a autoturismului condus de inculpat nu sunt confirmate de probele dosarului, depășirea vitezei legal admisă pentru acel sector de drum fiind de doar 13,15 km/h. De asemenea, nu rezultă din probe că autoturismul inculpatului ar fi fost implicat în vreo altă manevră cum ar fi depășirea unei alte mașini, prezența sa pe sensul opus de mers fiind explicată prin aceea că numitul R. C. a intenționat să evite impactul cu pietonul prin ocolire, manevră ce nu a putut fi realizată deoarece victima s-a întors din drum.
În concluzie, instanța constată că atitudinea manifestată de inculpatul în timpul deplasării cu autovehiculul, în împrejurările relatate, intră sub incidența legii penale constituind infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal. Infracțiunea există atât din punct de vedere a laturii obiective cât și din punct de vedere subiectiv, instanța reținând existența culpei inculpatului în comiterea faptei ilicite într-o proporție de 60%. Totodată, se va reține culpa concurentă a victimei I. D. în producerea accidentului a cărei victimă a fost, culpă ce a fost determinantă în cauzarea evenimentului rutier.
Pentru infracțiunea săvârșită autorul va fi sancționat de instanța de judecată cu o pedeapsă prevăzută de textul de lege incriminator la dozarea căreia se au în vedere circumstanțele săvârșirii infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului. Se vor lua în considerare la aplicarea pedepsei condițiile în care s-a efectuat deplasarea cu autovehiculul, împrejurările în care s-a produs accidentul, procentul de culpă ce aparține acuzatului, urmările acestuia, gravitatea leziunilor suferite de victimă, culpa concurentă a acesteia.
În ce privește pe inculpat, instanța reține că nu are antecedente penale, este o persoană onestă, ce se bucură de o bună reputație în comunitate, a avut un comportament procesual corect, concretizat în colaborarea cu organele de anchetă, participarea la proces, recunoașterea faptei comise, dispozițiile art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală.
Față de criteriile enunțate, se va dispune condamnarea lui R. C. la o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege (redus cu o treime având în vedere aplicarea procedurii simplificate) respectiv 4 luni închisoare.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța constată că nu se impune stabilirea unei pedepse privative de libertate și că inculpatul se poate reeduca și fără a fi supus unui regim de detenție. Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului care îi sunt favorabile și la conduita manifestată după săvârșirea faptei se apreciază de către instanță că scopul pedepsei poate fi atins și dacă acesta va fi lăsat în stare de libertate, reeducarea și reintegrarea socială fiind permisă și de modul său de viață. R. C. este integrat în comunitate, are o ocupație stabilă, un comportament adecvat, astfel că nu se impune supunerea sa unui regim privativ de libertate. Prin atitudinea adoptată după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a dovedit că a înțeles gravitatea și consecințele faptei sale, acesta manifestându-și disponibilitatea de a despăgubi partea civilă sens în care a și făcut demersuri ce nu au putut fi finalizate datorită atitudinii victimei.
De aceea, se va dispune în temeiul art.81 din Codul penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal.
În conformitate cu prevederile art.71alin.1,2 din Codul penal, în funcție de gravitatea și natura infracțiunilor comise, se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a, lit. b din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea.
În conformitate cu dispozițiile art.359 din Codul de procedură penală inculpatul va fi avertizat asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal conform cărora comiterea unei infracțiuni în cursul termenului de încercare determină revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în regim de detenție.
În ce privește acțiunea civilă alăturată procesului penal promovată de moștenitoarea victimei, se constată că la termenul din 8 ianuarie 2014 instanța a dispus disjungerea laturii civile și soluționarea separată, formându-se un nou dosar. Raportat la modalitatea de soluționare a acțiunii penale respectiv în baza probatoriului administrat la urmărirea penală s-a apreciat că se impune disjungerea acțiunii civile conform art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a laturii penale.
În temeiul art.191 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul R. C. va fi obligat să achite statului cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul procesului în sumă de 540 lei, sumă ce include și contravaloarea a buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Condamnă inculpatul R. C., fiul lui A. și V., născut la 04.05.1958 în ., domiciliat în mun. B., . nr.1, ., ., administrator la S.C. Astonis Press S.R.L. B., necăsătorit, are un minor, studii medii, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 din Codul penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (cu reținerea culpei concurente a victimei I. D. în proporție de 40%).
În temeiul art.81 din Codul penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare conform art.82 din Codul penal.
Pe durata și în condițiile art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat iar în baza art. 71 alin.5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal privind consecințele nerespectării termenului de încercare prin comiterea altei infracțiuni.
Constată că prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2014 s-a disjuns latura civilă a cauzei și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 17 februarie 2014.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 540 lei.
Contravalorile buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr.1855/28.12.2011 și nr.1858/28.12.2011 în sumă de câte 160 lei fiecare se vor vira în contul_ Trezoreria B. pentru Spitalul Județean B. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și partea civilă I. D. și de la comunicare pentru asiguratorul de răspundere civilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014.
Președinte Grefier
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
