Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 112/219/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-Anișoara C.
Grefier C. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA D. și condamnatul M. HORICĂ, împotriva sentinței penale nr. 100 din data de 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria D., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită, citația fiind semnată de către petentul contestator care se află în prezent în Penitenciarul Miercurea C..
De asemenea, instanța constată că, la dosarul cauzei, a fost transmisă de la Judecătoria B. și înregistrată prin serviciul registratură al instanței la data de 12 mai 2014, copia de pe sentința penală solicitată la termenul anterior, respectiv sentința penală nr. 907 din 3 mai 2012, iar din adresa de înaintare a acestei hotărâri, rezultă că a rămas definitivă la data de 5 iunie 2012 prin nerecurare.
De asemenea, instanța constată că, din Sentința penală nr. 907/3.05.2012 a Judecătoriei B., rezultă că încadrarea juridică corectă pentru fapta pentru comiterea căreia s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare a cărei reducere este solicitată în sesizare, este infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.37 lit.a C.pen., față de restul de 1195 de zile cu aplic. art.75 lit.c și art.78 din Codul Penal din 1969 și cu aplic. art.320/1 alin.7 din Codul de Procedură Penală din 1969.
Instanța arată că, această procedură se desfășoară potrivit art.23 alin.10 din Legea nr.255/2913, cu participarea procurorului și cu citarea petentului și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a contestației.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației. Față de încadrarea juridică corectă a faptei pentru aplicarea căreia se solicită reducerea, solicită instanței a constata că nu era necesară aplicarea art.6 NCP cu privire la această condamnare, iar, cu privire la pedeapsa complementară de 8 ani închisoare, solicită instanței reducerea acesteia la limita de 5 ani închisoare, în limitele prevăzute de NCP.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 100/03.02.2014 a Judecătoriei D. a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Spital D. privind persoana privată de libertate M. H., aflat în Penitenciar Spital D., în ceea ce privește aplicarea mitior lex și în consecință:
- s-a constatat că deținutul se află în executarea mandatului de executare nr. 2715/20.11.2012 emis de Judecătoria B. și în baza sentinței penale nr. 1955/30.10.2012 dată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin nerecurare fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani 3 luni pentru autor furt calificat ( 209 cod penal);
- pedeapsa a început la 07.06.2012 și expiră la 27.06.2017. Se scad 71 zile;
- mai are în așteptare mandatul de executare nr. 2199/2013 emis de Judecătoria B. privind sentința penală nr. 1699/23.09.2013 data de Judecătoria B., la acest mandat în așteptare nu se aplică mitior lex;
- s-a constatat că se aplică mitior lex în ceea ce privește primul mandat de executare conf. art. 6 al. 1 NCP în sensul reducerii limitelor de pedeapsă pentru furtul calificat prin sentința penală 907/2012 a Judecătoriei B. pedeapsa de 4 ani 9 luni cu aplic. art. 396 al. 10 NCPP și cu reducerea pedepsei complementare pe o perioadă de 8 ani în limitele prev. de NCP pe o perioadă de 5 ani. Prin urmare la pedeapsa de 4 ani 9 luni îi corespunde o pedeapsă potrivit NCP de 3 ani 4 luni, iar pedeapsa complementară este pe o perioadă de 5 ani;
- în baza art. 208 alin. 1 art. 209 al. 1 lit. a și i cod penal cu aplic art. 37 lit. a c penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 cod pr. penală este condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare fapta săvârșită pe 9.12.2010 corespondent în NCP fiind art. 228 alin. 1 art. 229 alin. 1 lit. d NCP cu aplic. art. 374 alin. 4 art. 375 alin. 1 și 2 art. 396 alin 10 NCP;
- în baza art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și i art. 320 ind. 1 alin. 7 cod pr. penală a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare fapta săvârșită la 18.12.2010, corespondentul în NCP fiind art. 228 alin. 1 alin. 229 al. 1 lit. d art. 35 alin. 1 art. 36 alin. 1 art. 77 alin. 1 lit. d, NCP cu aplic. art. 374 alin. 4 art. 375 alin. 1 și 2 art. 396 alin. 10 NCP;
- în baza art. 61 cod penal s-a revocat beneficiul eliberării condiționate a restului de 1195 zile închisoare rămas neexecutat, din pedeapsa de 17 ani aplicată prin sentința penală 1213 /2007 a Judecătoriei B. rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse arătate rezultând două pedepse a câte 1195 zile închisoare, corespondent în legea nouă art. 104 alin 2 art. 43 alin 2 NCP.
La fiecare din acestea s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a, b cod penal pe o durată de 5 ani aplicată prin sentința penală 58/S/25.05.1995 a Tribunalului B. corespondentul în NCP fiind art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP.
- 5 -
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal s-au contopit cele două pedepse a câte 1195 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cod penal pe o durată de 5 ani cu pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a drepturilor prev de art. 64 lit. a,b cod penal pe durată de 5 ani aplicată prin sentința pen. 907/03.05.2012 a Judecătoriei B. fapta din perioada 08-10.11.2011 în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare și pedeapsa complementară pe o perioadă de 5 ani la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final va executa 3 ani 10 luni închisoare și pedeapsa complementară prev de art. 64 lit. a și b cod penal pe o durată de 5 ani. S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II a și lit. b cod penal pe durata prev. de art. 71 cod penal fapta săv, în decembrie 2010 corespondent în legea nouă fiind art. 65 alin 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a,b NCP, iar în ceea ce privește ped. complementară de 5 ani este prev. art. 66 alin. 1 lit. a și b Noul Cod Penal.
S-au interzis drepturile prev. de art. 65 alin.1 rap. la art. 66 alin.1 lit. a,b, NCP.
S-a menținut starea de detenție.
S-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.11.2011 la 23 ian. 2012 și durata executată de la 07.06.2012 până la zi.
A fost anulat mandatul de executare emis anterior nr. 2715/2012 emis de Judecătoria B. și a dispus emiterea unui nou mandat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1955 din 30.10.2012 a Judecătoriei B. cel în cauză a fost condamnat la 5 ani 3 luni pentru autor furt calificat (209 CP).
Pedeapsa începe la 7 iunie 2012 și expiră la 27.06.2017. Se scad 71 zile.
Mai are în așteptare în baza mandatului de executare nr. 2199/2013 emis Judecătoria B.. Prin Hotărârea nr. 1699/23.09.2013 a Judecătoriei B. a fost condamnat la 6 ani pentru autor furt calificat. Pedeapsa începe la 28.06.2017 și expiră la 17.04.2023. Se scad 71 zile. Pentru acest mandat în așteptare nu se aplică mitior lex.
Prin Sentința penală nr. 1955 din 30.10.2012 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu aplic, art. 37 lit. a Cod penal, și art. 320 ind. 1 alin.7 Cpp (fapta din 0.12.2010); la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta prev.de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a și i Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. (fapta din 18.12.2010).
În baza art. 61 cod penal revoca beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 17 ani aplicată prin sentința penală 1213 /2007 a Judecătoriei B. și a contopit restului de executat de 1195 zile închisoare cu fiecare din cele două pedepse a câte 2 ani închisoare aplicate, rezultând două pedepse a câte 1195 zile închisoare, la fiecare dintre acestea a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 8 ani, aplicată prin S.p. 58/S/25.05.1995 a Tribunalului B..
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, a contopit cele 2 pedepse a câte 1195 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 8 ani, cu pedeapsa de 4 ani 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 8 ani, aplicată prin S.p. 907/3 mai 2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 5 iunie 2012 (faptă din perioada 8-10.11.2011) în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 8 ani, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare – condamnatul M. H. execută pedeapsa de 5 ani 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 8 ani.
În cauză s-a aplicat mitior lex în conformitate cu art. 6 alin.1 NCP în sensul reducerii limitelor de pedeapsă pentru furtul calificat din Sentința penală nr. 907/2012 a Judecătoriei B. (ped. de 4 ani și 9 luni), cu aplic. art. 396 alin. 10 CNPP și cu reducerea pedepsei complementare pe o perioadă de 8 ani în limitele prev.de NCP pe o perioadă de 5 ani, la primul mandat de executare cu nr. 2715/2012 emis de Judecătoria B.. Pentru mandatul de așteptare nr. 2199/2013 emis de Judecătoria B. nu se aplică mitior lex.
Având în vedere cele arătate, în baza art. 595 Cod proc. penală, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului Spital D., în ceea ce privește mitior lex în sensul că a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Spital D. privind persoana privată de libertate M. H. în ceea ce privește aplicarea mitior lex și în consecință:
A constatat că deținutul se afla în executarea mandatului de executare nr. 2715/20.11.2012 emis de Judecătoria B. și în baza sentinței penale nr. 1955/30.10.2012 dată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin nerecurare fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani 3 luni pentru autor furt calificat ( 209 CP).
Pedeapsa a început la 07.06.2012 și expiră la 27.06.2017. Se scad 71 zile.
Mai are în așteptare mandatul de executare nr. 2199/2013 emis de Judecătoria B. privind sentința penală nr. 1699/23.09.2013 data de Judecătoria B., la acest mandat în așteptare nu se aplica mitior lex.
A constatat că se aplică mitior lex în ceea ce privește primul mandat de executare con. art. 6 alin. 1 NCP în sensul reducerii limitelor de pedeapsă pentru furtul calificat prin sentința penală 907/2012 a Judecătoriei B. pedeapsa de 4 ani 9 luni cu aplic. art. 396 al. 10 NCPP și cu reducerea pedepsei complementare pe o perioadă de 8 ani în limitele prev. de NCP pe o perioadă de 5 ani. Prin urmare la pedeapsa de 4 ani 9 luni îi corespunde o pedeapsă potrivit NCP de 3 ani 4 luni, iar pedeapsa complementară este pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 208 alin 1 art. 209 al. 1 lit a și i cod penal cu aplic art. 37 lit a c penal și art. 320 ind. 1 alin 7 cod pr. penală este condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare faptă săvârșită la 9.12.2010 corespondent în NCP fiind art. 228 alin 1 art. 229 alin. 1 lit. d NCP cu aplic. art. 374 alin . 4 art. 375 alin 1 și 2 art. 396 alin 10 NCP .
În baza art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și i art. 320 ind. 1 alin. 7 cod pr. penală a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare fapta săvârșită la 18.12.2010, corespondentul în NCP fiind art. 228 alin. 1 alin. 229 al. 1 lit. d art. 35 alin 1 art. 36 alin 1 art. 77 alin. 1 lit. d, NCP cu aplic. art. 374 alin. 4 art. 375 alin 1 și2 art. 396 alin. 10 NCP.
În baza art. 61 cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 1195 zile închisoare rămas neexecutat, din pedeapsa de 17 ani aplicată prin sentința penală 1213 /2007 a Judecătoriei B. rest pe care l-a contopit cu fiecare din cele două pedepse arătate rezultând două pedepse a câte 1195 zile închisoare, corespondent în legea nouă art. 104 alin 2 art. 43 alin 2 NCP.
La fiecare din acestea a adăugat pedeapsa complementara a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a, b cod penal pe o durată de 5 ani aplicată prin sentința penală 58/S/25.05.1995 a Tribunalului B. corespondentul în NCP fiind art. 66 alin 1 lit. a și b NCP.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal s-au contopit cele două pedepse a câte 1195 zile închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ,b cod penal pe o durată de 5 ani cu pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a drepturilor prev de art. 64 lit. a,b cod penal pe durată de 5 ani aplicată prin sentința pen. 907/03.05.2012 a Judecătoriei B. fapta din perioada 08-10.11.2011 în pedeapsa cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare și pedeapsa complementară pe o perioadă de 5 ani la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final va executa 3 ani 10 luni închisoare și pedeapsa complementară prev de art. 64 lit. a și b cod penal pe o durată de 5 ani. I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II a și lit. b cod penal pe durata prev. de art. 71 cod penal fapta săvârșită în decembrie 2010 corespondent în legea nouă fiind art. 65 alin 1 rap la art. 66 alin. 1 lit a,b NCP, iar în ceea ce privește pedeapsa complementară de 5 ani este prev. art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP.
S-au interzis drepturile prev. de art. 65 alin.1 rap. la art. 66 alin.1 lit.a,b, NCP.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria D. și condamnatul M. Horică, declarațiile fiind înregistrate la Judecătoria D., la data de 11.02.2014 respectiv la data de 18.02.2014, în termenul legal.
În motivarea contestației formulate de către Parchetului de pe lângă Judecătoria D. este criticată hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică. Astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 din codul penal, prin aplicarea instituției privind concursul de infracțiuni din vechiul cod penal și aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește cuantumul pedepsei din noul cod cu privire la una dintre infracțiuni, a combinat practic dispozițiile penale din două legi, acest fapt fiind inaplicabil în cazul pedepselor definitive.
În aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond ar fi trebuit să reducă limitele de pedeapsă într-o primă etapă, dacă era posibil, iar, în a doua etapă, să verifice dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 NCP.
În cazul de față, reducerea pedepsei se putea dispune așa cum a reținut instanța de fond în mod corect, doar cu privire la pedeapsa de 4 ani și 9 luni, pe care a și redus-o într-o primă etapă, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni. însă, după contopirea acestei pedepse, cu o treime din suma celorlalte două pedepse, (3ani și 4 luni plus 1/3 din 1195 plus 1195) se observă că, pedeapsa rezultantă potrivit noului cod penal, este mai mare decât cea stabilită potrivit vechiului cod penal.
În motivarea contestației înaintată de către persoana condamnată este criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică deoarece fost condamnat nevinovat.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de contestație invocate de către P. de pe lângă Judecătoria D., se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție greșită.
Astfel, contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1955/30.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea art. 320 indice 1 al. 7 din Codul de Procedură Penală din 1968, prevăzută în prezent de art. 228 rap. la art. 229 al. 1 lit. d din Noul Cod Penal, sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani. Prin aceeași hotărâre contestatorul a fost condamnat tot la o pedeapsă de 2 ani pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, tot cu aplicarea art. 320 indice 1 al. 7 din Codul de Procedură Penală din 1968. Observând că potrivit deciziei nr. 14/16.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 al. 10 din Noul Cod Penal, corespunzător art. 320 indice 1 al. 7 din Codul de Procedură Penală din 1968, nu operează în cazul aplicării legii penale mai favorabile potrivit art. 6 din Noul Cod Penal, rezultă ce cele două pedepse nu trebuie reduse, plasându-se mult sub maximul de 5 ani închisoare.
Pentru același motiv nu se impune nici reducerea pedepsei de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 907/03.05.2012 a Judecătoriei B..
De asemenea sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani și 9 luni, de 6 luni, este inferior celui ce s-ar aplica în prezent, care este o treime din 4 ani (2 ani + 2 ani), adică 1 an și 4 luni, după care ar trebui aplicat tratamentul recidivei postcondamnatorii, în conformitate cu art. 79 al. 2 din Noul Cod Penal, adică 1195 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1213/2007 a Judecătoriei B., astfel că pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica în prezent condamnatului este mult superioară celei de 5 ani și 3 luni.
Situația este identică și în cazul condamnării la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1699/23.09.2013 a Judecătoriei B., prin care i s-au aplicat pedepsele de 4 ani și 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute în prezent de art. 229 al. 1 lit. și al. 2 lit. b și respectiv art. 229 al. 1 lit. d din Noul Cod Penal, pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani și respectiv închisoare de la 1 la 5 ani. Cele două infracțiuni au fost comise în concurs cu cea pentru comiterea căreia contestatorului i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 907/2012 a Judecătoriei B., astfel că au fost contopite pedepsele aplicându-i se pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani sporită cu 1 an până la 6 ani.
Sporul de 1 an aplicat în baza vechii reglementării este inferior celui ce i s-ar aplica petentului în prezent, potrivit art. 39 al. 1 lit. b din Noul Cod Penal, care este de 2 ani și 11 luni.
Sintetizând toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, va admite contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 100/03.02.2014 a Judecătoriei D. pe care o va desființa și soluționând cauza:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 6 al. 5 și art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal, va admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legi penale mai favorabile constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului G., cu privire la condamnatul M. H. și, în consecință:
În baza art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal, va reduce de la 8 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, aplicată prin Sentința penală nr. 58/S/25.05.1995 a Tribunalului B., pedeapsă complementară preluată și în sentința penală nr. 907/03.05.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2012.
Va constata că atât pedepsele rezultante de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1955/30.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare și de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1699/23.09.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 1011/R/17.12.2013 a Curții de Apel B., cât și componentele lor, corespund maximelor individuale stabilite pentru fiecare infracțiune în parte potrivit Noului Cod Penal, cât și maximului aplicabil conform art. 39 din Noul Cod Penal, prin urmare nu se impune reducerea lor.
Având în vedere că în contestația promovată de către persoana condamnată acesta a invocat aspecte ce nu țin de aplicarea legii penale mai favorabile, și care nu pot face obiectul verificărilor într-o atare procedură, instanța, în temeiul art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul M. H.. Contestatorul are posibilitatea declarării unei căi de atac extraordinare, cum ar fi revizuirea ori contestația în anulare împotriva sentințelor penale prin care a fost condamnat pentru fapte pentru care se consideră nevinovat.
În baza art. 272 al. 1 din Codul de Procedură Penală din 1968 va stabili onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj, av. G. I. D..
În baza art. 275 al. 2 Cod de Procedură Penală va obliga contestatorul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei, iar în temeiul art. 275 al. 3 din Noul Cod de Procedură Penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, admite contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 100/03.02.2014 a Judecătoriei D. pe care o desființează și soluționând cauza:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 6 al. 5 și art. 66 al. 1 din Noul Cod Penal, admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legi penale mai favorabile constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului G., cu privire la condamnatul M. H., fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C. și, în consecință:
În baza art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal, reduce de la 8 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d din Noul Cod Penal, aplicată prin Sentința penală nr. 58/S/25.05.1995 a Tribunalului B., pedeapsă complementară preluată și în sentința penală nr. 907/03.05.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2012.
Constată că atât pedepsele rezultante de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1955/30.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare și de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1699/23.09.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 1011/R/17.12.2013 a Curții de Apel B., cât și componentele lor, corespund maximelor individuale stabilite pentru fiecare infracțiune în parte potrivit Noului Cod Penal, cât și maximului aplicabil conform art. 39 din Noul Cod Penal, prin urmare nu se impune reducerea lor.
În temeiul art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul M. H., fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C., împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 272 al. 1 din Codul de Procedură Penală din 1968 stabilește onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei, sumă ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj, av. G. I. D..
În baza art. 275 al. 2 Cod de Procedură Penală obligă contestatorul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei, iar în temeiul art. 275 al. 3 din Noul Cod de Procedură Penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. C. B.
Red.4 ex./L.A.C./D.M.
15.07.2014
Jud.fond: C. C. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
