Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 395/235/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 103/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-Anișoara C.
Grefier C. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnatul P. C., împotriva sentinței penale nr. 633 din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., cauza având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul-condamnat P. C., aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. P. D., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, petentul-condamnat P. C., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și că își menține contestația formulată.
Instanța întreabă participanții dacă sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât apărătorul petentului-condamnat cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat alte cereri și nu s-au invocat excepții, instanța constată că prezenta contestație este în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Apărătoarea condamnatului, având cuvântul, susține contestația formulată în cauză, solicitând admiterea acesteia, desființarea sentinței penale atacate, având în vedere faptul că, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.296/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a fost de 5 ani și 6 luni închisoare, iar conform prevederilor Noului Cod Penal, pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracțiune este de 5 ani închisoare. Arată că, din acest punct de vedere, în opinia sa, contestație formulată de către contestator poate fi admisă și astfel să fie redusă pedeapsa aplicată chiar dacă este menținut sporul de pedeapsă care a fost aplicat. Solicită de asemenea avansarea onorariului din F.M.J.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către contestatorul P. C., împotriva sentinței penale nr. 633 din data de 04.04.2014 pronunțată de Judecătoria G., menținerea sentinței penale atacate, arătând că, în mod corect instanța de fond, analizând pe larg situația condamnatului, cu privire la toate condamnările aplicate acestuia, a constatat că pedepsele care i-au fost aplicate sub legea veche, au fost corect aplicate și nu este necesar a se face aplicarea prevederilor art. 5 NCPP în cazul acestuia, nu este nici un motiv pentru reducerea pedepsei finale conform noilor prevederi.
În replică, apărătoarea condamnatului arată că, solicită admiterea contestației în baza prevederilor art.6 NCPP. Solicită instanței a constata că acea pedeapsă aplicată de 5 ani și 6 luni închisoare este cea care depășește cuantumul care a fost stabilit de către legea nouă și solicită să fie redus în acest sens. Consideră că, instanța de fond nu putea să reaplice alte pedepse din moment ce există deja sentințe definitive de condamnare.
Petentul-condamnat P. C., având ultimul cuvânt, solicită să fie analizat dosarul si să fie aplicat beneficiul legii penale mai favorabile.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr. 633/04.04.2014 a Judecătoriei gherla a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de petiționarul P. C., în prezent deținut în Penitenciarul G.;
- a fost obligat petiționarul să achite 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1307/2013 a Judecătoriei sectorului 4 București, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulata de petentul condamnat P. C. și a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 497/27.06.2012 a Judecătoriei Râmnicu V., definitivă prin decizia penala 887/09.10.2012 a Curții de Apel Pitești, în componentele sale, respectiv: cele doua pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. sentința penală nr. 497/27.06.2012 a Judecătoriei Râmnicu V., definitivă prin decizia penala 887/09.10.2012 a Curții de Apel Pitești, pedeapsa de 5 ani închisoare penală nr. sentința penală nr. 497/27.06.2012 a Judecătoriei Râmnicu V., sporul cu 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 C.pen. rap. la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. a fost contopită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 296/20.02.2012 a Judecătoriei Ploiești cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 439/12.06.2009 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin decizia penală 45/07.01.2010 a Curții de Apel București - Secția I Penală, cu cele două pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. sentința penală nr. 497/27.06.2012 a Judecătoriei Râmnicu V., definitivă prin decizia penala 887/09.10.2012 a Curții de Apel Pitești, și cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 414/26.05.2010 a Judecătoriei Râmnicu V., și s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa cea mai grea, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare, sporita cu 1 an și 6 luni închisoare ca urmare a menținerii sporului de 1 an și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 497/27.06.2012 a Judecătoriei Ramnicu V. petentul condamnat executând în final pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare.
Conform articolului 250 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă 8 15 10 701 0 17> Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit articolului 247 din Legea numărul 187/2012 respectiva lege a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Pe aceeași dată a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea numărul 286/2009) conform articolului 246 din Legea numărul 187/2012.
Conform articolului 6 alineatul (1) din Codul penal (nou), (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, conform articolului 4 din Legea numărul 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Infracțiunea de furt calificat din sentința nr. 497/2012 (perioada 13.08.2009 – 18.09.2009) se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) litera d) din Codul penal (nou), cu aplicarea articolului 38 alineatul (1), articolului 43 alineatul (1) din Codul penal și articolul 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de atenuare și două cauze de agravare a răspunderi i penale, conform articolului 79 a lineatul (3) din Codul penal s- a aplica t, mai întâi reducerea limitei maxime a pedepsei legale, cu o treime (1 an 8 luni închisoare) potrivit articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală, respectiv la 3 ani 4 luni închisoare.
Deoarece în speță, infracțiunile de furt calificat sunt săvârșite în dauna a 10 părți vătămate, faptele sunt în concurs real de infracțiuni conform articolului 38 alineatul (1) din Codul penal, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 35 alineatul (1) din Codul penal. Prin urmare, instanța trebuie să procedeze la stabilirea câte unei pedepse cu închisoare în limitele reduse conform celor de mai sus, pentru cele 10 fapte de furt, conform articolului 39 alineatul (1) din Codul penal. Astfel, pentru fiecare din cele 10 infracțiuni, instanța a stabili t câte o pedeapsă de 2 ani închisoare. În temeiul articolului 39 alineatul (1 ) litera b) din Codul penal a ale s pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealelalte 9 pedepse (6 ani închisoare), rezultând o pedeapsă de 8 ani închisoare. În speță, instanța de fond a aprecia t ca inutilă operațiunea de majorare a pedepsei pentru recidiva postexecutorie conform dispozițiile articolului 43 alineatul (1) din Codul penal. Este evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.
Infracțiunea de furt calificat din sentința nr. 497/2012 (perioada 11.01.2010 – 17.01.2010) se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) litera d) din Codul penal (nou), cu aplicarea articolului 35 alineatul (1), a rticolului 43 alineatul (1) din Codul penal și articolul 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de atenuare și două cauze de agravare a răspunderii penale, conform articolului 79 a lineatul (3) din Codul penal a aplica t, mai întâi reducerea limitei maxime a pedepsei legale, cu o treime (1 an 8 luni închisoare) potrivit articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală, respectiv la 3 ani 4 luni închisoare.
Deoarece în speță, infracțiunile de furt calificat sunt săvârșite în dauna a două părți vătămate, faptele sunt în concurs real de infracțiuni conform articolului 38 alineatul (1) din Codul penal, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 35 alineatul (1) din Codul penal. Prin urmare, instanța trebuie să procedeze la stabilirea câte unei pedepse cu închisoare în limitele reduse conform celor de mai sus, pentru cele două fapte de furt, conform articolului 39 alineatul (1) din Codul penal. Astfel, pentru fiecare din c ele două infracțiuni, instanța a stabili t câte o pedeapsă de 2 ani închisoare. În temeiul articolului 39 alineatul (1 ) litera b) din Codul penal a ale s pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (8 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 2 ani 8 luni închisoare. În speță, instanța de fond a a preciat ca inutilă operațiunea de majorare a pedepsei pentru recidiva postexecutorie conform dispozițiile articolului 43 alineatul (1) din Codul penal. Este evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.
Infracțiunea de furt calificat din sentința nr. 414/2010 se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) litera d) din Codul penal (nou), cu aplicarea articolului 38 alineatul (1) și articolului 43 alineatul (5) din Codul penal iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de atenuare și două cauze de agravare a răspunderii penale, conform articolului 79 alineatul (3) din Codul penal se va aplica, mai întâi reducerea limitei maxime a pedepsei legale, cu o treime (1 an 8 luni închisoare) potrivit articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală, respectiv la 3 ani 4 luni închisoare. În speță, instanța trebuie să majoreze pede a psa de 3 ani 4 luni închisoare, cu jumătate (1 an 2 luni închisoare), pentru recidiva postexecutorie conform dispozițiile articolului 43 alineatul (5) din Codul penal rezultând astfel o limită maximă de pedeapsă de 4 ani 6 luni închisoare.
Deoarece în speță, infracțiunile de furt calificat sunt săvârșite în dauna a două părți vătămate, faptele sunt în concurs real de infracțiuni conform articolului 38 alineatul (1) din Codul penal, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 35 alineatul (1) din Codul penal. Prin urmare, instanța trebuie să procedeze la stabilirea câte unei pedepse cu închisoare în limitele reduse conform celor de mai sus, pentru cele două fapte de furt, conform articolului 39 alineatul (1) din Codul penal. Astfel, pentru fiecare din cele două infracțiuni, instanța a stabili t câte o pedeapsă de 4 ani închisoare. În temeiul articolului 39 alineatul (1 ) litera b) din Codul penal a ale s pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare, la care a adă ug at un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1 an 4 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 5 ani 4 luni închisoare.
Este evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.
Infracțiunea de furt calificat din sentința nr. 296/2012 se încadrează în dispozițiile articolului 228 alineatul (1) și articolul 229 alineatul (1) litera d) din Codul penal (nou), cu aplicarea articolului 43 alineatul (5) din Codul penal iar pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare (în forma obișnuită, fără cauze de reducere sau agravare). Deoarece în speță există o cauză de agravare a răspunderii penale, conform articolului 79 alineatul (2) din Codul penal s- a majora t pede a psa de 5 ani închisoare, cu jumătate (2 ani 6 luni închisoare), pentru recidiva postexecutorie conform dispozițiile articolului 43 alineatul (5) din Codul penal rezultând astfel o limită maximă de pedeapsă de 7 ani 6 luni închisoare. Este evident că, limita maximă a pedepsei din legea nouă este mai mare decât pedeapsa aplicată persoanei private de libertate prin hotărârea de condamnare.
Referitor la contopirea de pedepse realizată de Judecătoria sectorului 4 București în baza Codului penal din 1969, instanța de fond a reținut că ea este mai favorabilă petiționarului decât cea prevăzută de noul Cod penal. Conform noului Cod penal, pedepsele trebuiau contopite potrivit articolului 39 alineatul (1) litera b), respectiv se alege pedeapsa mai grea de ani închisoare la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
Din cele arătate reiese că nu există nici un motiv pentru reducerea pedepselor componente și nici a pedepsei finale aplicate condamnatului; prin urmare, instanța de fond a respin s cererea petiționarului de aplicare a legii penale mai favorabile.
Împotriva acestei hotărâri a formu l a t contestație condamnatul P. C., declarația fiind înregistrată la Judecătoria G., la data de 15.04.2014, în termenul procedural prevăzut de lege .
În motivare a contestației condamnatul contestator a arătat că pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 296/2012 a Judecătoriei Ploiești, depășește maximul de 5 ani prevăzut de Noul Cod Penal pentru o infracțiune similară de furt calificat, maxim ce este de 5 ani, astfel că această pedeapsă trebuie să fie redusă la acest maxim, și apoi în funcție de această reducere trebuie să se recalculeze sporul aplicat pentru concursul de infracțiuni.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de contestație invocate de către contestator, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, este real că art. 229 al. 1 lit. d din Noul Cod Penal prevede pedepse de la 1 la 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, însă nu trebuie ignorat faptul că infracțiunea de furt calificat a fost comisă de către condamnat în condițiile recidivei postexecutorii definite de art. 41 al. 1 din Noul Cod Penal, care este sancționată conform art. 43 al. 5 din Noul Cod Penal prin majorarea cu încă jumătate a limitelor de pedeapsă, astfel că limitele sunt de fapt de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, în condițiile în care tratamentul juridic al recunoașterii faptei, conform art. 320 indice 1 al. 7 din Codul de Procedură Penală din 1968, nu este valorificat, potrivi t dispozițiilor deciziei nr. 14/16.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept. Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 1 lit. d din Noul Cod Penal, prin sentința penală nr. 296/2012 a Judecătoriei Ploiești, nu se impune a fi redusă deoarece se situează sub maximul prevăzut de lege, care în acest caz este de 7 ani și 6 luni.
De asemenea este de constatat că și sporul de 1 an și 6 luni este inferior celui ce i s-ar aplica în prezent petentului, potrivit Noului Cod Penal, respectiv art. 39 al. 1 lit. b din acest act normativ, care ar fi de 4 ani (1/3 din 4 ani și 6 luni + 2 ani și 6 luni + 5 ani).
Pentru aceste considerente, tribunalul, î n temeiul art. 425 1 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul P. C., împotriva sentinței penale nr. 633/04.04.2014 a Judecătoriei G., ale cărei dispoziții vor rămâne neschimbate .
În temeiul art. 272 al. 1 Cod de Procedură Penală va stabili onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 100 lei, sumă ce se va avans a din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în favoarea Baroului Cluj – av. P. D..
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură Penală va obliga pe contestator să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425 1 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul P. C., fiul lui C. și M., născut la data de 21.07.1978, împotriva sentinței penale nr. 633/04.04.2014 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 272 al. 1 Cod de Procedură Penală stabilește onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 100 lei, sumă ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în favoarea Baroului Cluj – av. P. D..
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură Penală obligă contestatorul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. C. B.
Red. 4 e x./L.A.C./D.M.
15 .0 7 .2014
Jud.fond: G. I.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
