Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 47/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 10347/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.47
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
PREȘEDINTE : M. L. T.
JUDECĂTORI : M. M.
: I. C. S.
GREFIER : A.-M. G.
Cu participarea PROCUROR: V. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul D. C. – domiciliat în G., ., ., județul G. - împotriva deciziei penale nr. 1035/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură penală, se constată lipsa contestatorului D. C..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Având în vedere lipsa contestatorului D. C., instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la al doilea apel al cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură penală, se constată lipsa contestatorului D. C..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Instanța întreabă dacă mai sunt de formulat cereri în cauză și având în vedere susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu mai are de formulat alte cereri, constată contestația la executare în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației, urmând a se constatat că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 461 al.1 lit.d cod procedură penală.
În situația în care instanța va aprecia totuși că prezenta contestație este admisibilă, solicită respingerea acesteia ca nefondată.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei:
La data de 18.04.2013 a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Judecătoriei C. contestația formulată de către contestatorul D. C. prin care a solicitat anularea deciziei penale nr.611/19.06.2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .
Prin încheierea din data de 29.05.2013 a Secției Civile a Judecătoriei C. s-a dispus înaintarea cererii reclamantului D. C. către Tribunalul C..
La data de 19.06.2013 cererea formulată a fost înregistrată pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C., prin încheierea din data de 23.10.2013 fiind înaintată spre competentă soluționare către Secția Penală a Tribunalului C. unde a fost înregistrată și calificată drept contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art.461 alin.1 lit.c C.p.p.
În motivarea contestației, contestatorul-petent a susținut prin decizia atacată, că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, solicitând lămurirea deciziei în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penală nr. 1261 din 10.12.2013 pronunțată în dosarul penal nr._/212/2013* s-a dispus disjungerea cauzei care vizează contestația formulată de contestatorul D. C. împotriva deciziei penale nr. 1035/31.10.2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ și trimiterea cauzei la completul de judecată care a pronunțat hotărârea contestată, față de dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Verificând contestația la executare formulată, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 1035/31.10.2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus:
“În baza art.391 alin.1 Cod procedură penală:
Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul D. C. - domiciliat în G., ., ., împotriva deciziei penale nr.611 din 19.06.2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă contestatorul D. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C. petentul D. C. a formulat contestație în anulare în baza art.386 lit.e C.p.p(nu în mod eronat art.286 C.p.p, indicat de acesta) împotriva deciziei nr.611/19.06.2012 a Tribunalului C., prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de acesta împotriva sent. pen. nr.406/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de același petent privind revizuirea sent. pen. nr.8/05.01.2012 a Judecătoriei C., prin care, în baza art.278 ind.1 alin.8, lit.a Cp.p. a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr._/P/2010 din data de 19.08.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., ca tardiv introdusă. Această ultimă sentință (sent. pen. nr.8/05.01.2012) are precizarea: ”Fără cale de atac”.
În motivarea contestației în anulare de față, contestatorul a arătat următoarele aspecte:
Astfel, contestatorul D. C. a arătat că a formulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei pen. nr.611/19.06.2012 a Tribunalului C., deoarece, deși a fost prezent nu a fost ascultat de instanța de recurs, deși i s-a adus la cunoștință că instanța trebuie să se pronunțe întâi asupra admisibilității căii de atac, petentul a apreciat că s-a comis o gravă eroare.
Contestatorul a mai aratat că motivul pentru care i-a fost respinsă plângerea, prin Hotărârea Judecătoriei C. nr. 8/2012 din 05 ianuarie 2012, împotriva Rezoluției Procurorului nu este unui real, ci îl apreciază fraudulos, deoarece plângerea adresată Judecătoriei în 07.11.2011, este ia Rezoluția 1373/II/2//2011 și a atașat-o la plângere și nu împotriva Rezoluției_/P/2010, la care apreciază că s-a dat greșit hotărârea, iar plângerea împotriva Rezoluției_/P/2010, a apreciat că este depusă în termen la o altă dată . Contestatorul mai afirmă că Hotărârea Nr.8./2012 din 05 ianuarie 2012 „este contrară legii „ și „ prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", art.3859 al. 1 pct.17 1 CPP și „ faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică" art.3859 alin.1, pct.17 CPP, deoarece face referire la o altă rezoluție decât cea la care a depus plângerea în 07.11.2011. Asupra acestui aspect petentul-contestator este în eroare deoarece plângerea sa, deși vizează rezoluția procurorului de caz, implicit aceasta a fost menținută(nemodificată) de procurorul ierarhic superior, situație față de care-nemulțumit fiind - petentul s-a plâns judecătorului pe calea art.278 ind.1 C.,p.p.
Petentul a apreciat că, depunând prin poștă plângerea la instanța de judecată ar fi depus-o în termen, fiind nemulțumit de soluția judecătorului de respingere a plângerii ca tardivă.
În final contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.611/19.06.2012 și rejudecarea cauzei.
În susținerea contestației în anulare, contestatorul a depus xerocopie rezoluție 1373/II/2/2011 din data de 21.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătorie C.,, dovada de comunicare a acesteia, plângerea depusă la Judecătoria C. față de această rezoluție, depuse prin Poștă cu confirmarea de primire. Contestatorul a depus și precizări în scris în susținerea prezentei contestații.
Asupra admisibilității în principiu, Tribunalul a constat că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă și a respins-o pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În baza art.391 alin.1 C.p.p.: ”Instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art.386 lit.a-c și e, fără citarea părților.”
Astfel, art.386 C.p.p. arată, în mod strict și limitativ care sunt cazurile în care se poate face contestație în anulare la literele a-e. Temeiul invocat de contestator, lit.e, care arată: ”când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art.385 ind.14 alin.1 ind.1 ori art.385 ind.16 alin.1” este inaplicabil petentului pentru următoarele motive.
Întâi contestatorul D. C., raportat la dispozițiile art.278 ind.1 alin.10 C.p.p., cu privire la sent. pen. nr.8/05.01.2012 a Judecătoriei C., care și face precizarea: ”Fără cale de atac”, nu avea nicio cale de atac la instanța superioară, edictată de lege, iar alin.10 al art.278 ind.1 C.p.p. arată expres:”Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”.
Apoi, contestatorul, deși legea nu i-a permis, a formulat revizuire la Judecătoria C., față de sent. pen. nr.8/05.01.2012, care, în mod legal și temeinic i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin sent. pen. nr.406/30.03.2012 a aceleiași instanțe, în considerente judecătorul reținând Dec. nr.17/19.03.2007 a Secțiilor Unite al ÎCCJ și a arătat că revizuirea privește exclusiv hotărârile prev. la art.393 C.p.p, care conțin o rezolvare a fondului cauzei și se referă la cazurile limitative arătate de art.394 C.p.p.-ce au în vedere o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Împotriva acestei sentințe (nr.406/30.03.2012) petentul a declarat recurs, iar Tribunalul C., prin dec. nr.611/19.06.2012 în cauza nr._ i l-a respins ca inadmisibil și nu a mai cercetat fondul căii de atac, având în vedere aceleași dispoziții ale art.278 ind.1 alin.10 C.p.p.
Ca atare, dacă contestatorul nu avea calea de atac a recursului, nu avea nici calea revizuirii și cu atât mai puțin aceea a contestației în anulare.
Art.386 lit.e C.p.p., invocat de petent nu este incident, și pentru că ascultarea acestuia nu era obligatorie la instanța de recurs, nefiind incidente situațiile arătate de legiuitor, remarcând procedura specială derogatorie de la judecarea în fond a unei cauze penale, care sunt enunțate prin dispozițiile art.278 ind.1 C.p.p., care nu impun ascultarea inculpatului de către instanța de judecată, ci doar, conform art.278 ind.1 C.p.p. alin.7 :„…verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.
Pentru a fi admisibilă o contestație la executare petentul trebuie să epuizeze căile ordinare de atac, iar în căile de atac să se analizeze fondul pricinii.
Nefiind incident niciunul dintre cazurile de contestație la executare dintre cele prevăzute la art.386 C.p.p, având în vedere art.391 alin.1 C.p.p, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul D. C. - domiciliat în G., ., ., împotriva deciziei penale nr.611 din 19.06.2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat contestatorul D. C. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Se constată faptul că instanța, respingând ca inadmisibilă contestația în anulare, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala orice persoana va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de introducerea oricărei cereri, alta decât cea de apel sau recurs, când aceasta a fost respinsă.
Așadar, in temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala, orice subiect procesual va fi obligat la plata cheltuielilor avansate de stat ca urmare a introducerii unei cereri, când aceasta a fost respinsă.
Din aceasta perspectiva se impune stabilirea obligației de plata a cheltuielilor judiciare în cazul respingerii cererii.
Cererea la care se refera aceasta obligație poate fi și o cerere prin care s-a formulat contestație în anulare.
Pentru aceste considerente, în ipoteza respingerii cererii prin care s-a formulat contestație în anulare, instanța de judecata are obligația sa se pronunțe din oficiu asupra cheltuielilor judiciare și sa dispună obligarea persoanei care a formulat cererea la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedura penala.
In cazul respingerii unei astfel de cereri, obligația persoanei de a suporta cheltuielile judiciare deriva din culpa sa procesuala, ca urmare a declanșării procesului penal prin introducerea unei cereri fără temei și, pe cale de consecință, efectuarea de cheltuieli pentru îndeplinirea actelor procesuale.
Totodată se constată că prin solicitarea petentului de înlăturare pe calea contestației la executare a dispoziției de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cuprinsă într-o hotărâre penală definitivă nu se vizează de fapt lămurirea ori executarea propriu-zisă a acesteia, ci desființarea unei asemenea hotărâri, cu afectarea așadar a autorității de lucru judecat, ceea ce nu este permis pe calea contestației la executare.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul D. C., domiciliat în G., ., ., împotriva deciziei penale nr. 1035/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Cum dispozițiile art. 192 alin.2 C.p.p., prevăd că, în cazul introducerii unei cereri care a fost respinsă, persoana căreia i s-a respins cererea suportă cheltuielile judiciare, contestatorului D. C. va fi obligat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul D. C. - domiciliat în G., ., . - împotriva deciziei penale nr. 1035/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul D. C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi în ședință publică, azi 21.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. T. M. M. I. C. S.
GREFIER,
A.-M. G.
Tehnored.dec.jud. M.M./03.02.2014 / 2 ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 627/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 552/2014.... → |
|---|
