Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 181/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 851/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.181
Ședința publică din data de 10 03 2014
PREȘEDINTE – T.-V. G.
GREFIER – I. B.
S-a luat în examinare sesizarea formulată de persoana privată de libertate B. T. F., fiul lui C. si D., născută la data de 17 04 1976, deținută în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 05 02 2014 a fost emisă adresă către administrația Penitenciarului Poarta Albă, în atenția persoanei private de libertate B. T. F., prin care i s-a adus la cunoștință acestuia termenul fixat de către instanță precum și posibilitatea de a formula și înainta la dosarul cauzei precizări scrise.
Instanța constată sesizarea în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin contestația la executare înregistrată sub nr_, condamnatul B. T. F. a solicitat reducerea pedepsei pe care o execută, în temeiul art. 6 cod penal.
În motivare contestatorul arată că a fost condamnat definitiv de Tribunalul C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit i) Cod penal, respectiv tentativă la omor săvârșit în public, iar în prezent omorul săvârșit în public nu mai este incriminat ca circumstanță agravantă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr 1/04 01 2012 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr 522/13 02 2013 a ICCJ, contestatorul B. T. F. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit a) și i) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit a) Cod penal și art. 320 ind 1 Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat în varianta premeditării și în public.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Prin dispozițiile art. 6 alin 1 Cod penal, legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalității coroborat cu acela al legii penale mai favorabile, în sensul ca persoanele condamnate aflate în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special care ar putea fi aplicat acestora în baza legii noi, ținând cont de situația lor juridică concretă.
Astfel, principiul legalității pedepsei are sensul că pedepsele pot fi aplicate numai în limitele prevăzute de lege. Totodată, principiul legii penale mai favorabile raportat la pedepsele definitiv aplicate, are sensul că o pedeapsă aplicată care depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru aceeași situație juridică, se reduce la acest maxim. În sfârșit, este unanim admis că legea penală mai favorabilă se stabilește în funcție de situația concretă a fiecărui condamnat, și nu în mod abstract.
În ce privește interpretarea sintagmei din cuprinsul art. 6 Cod penal ,, lege care prevede o pedeapsă mai ușoară”, tribunalul reține căaceasta nu este sinonimă cu definiția legală prevăzută la art. 187 Cod penal, aceea a ,,pedepsei prevăzute de lege”.
Astfel, sub un prim aspect, ,,pedeapsa prevăzută de lege” se referă la pedeapsa prevăzută într-un text de lege care incriminează o faptă (infracțiune) unică săvârșită în formă consumată, pe când ,,legea care prevede o pedeapsă mai ușoară” are în vedere legea în ansamblul ei care, prin coroborarea dispozițiilor incidente, prevede o pedeapsă mai ușoară pentru situația juridică completă a condamnatului (aceasta putând consta, după caz, în concurs de infracțiuni, recidivă, tentativă, recunoașterea vinovăției, etc) .
Sub un al doilea aspect, scopul fiecăruia din cele două texte este diferit, astfel încât și interpretarea lor trebuie făcută în funcție de scopul pentru care au fost edictate.
Astfel, scopul definiției de la art. 187 Cod penal este acela de a da un sens unitar reglementărilor care au aplicabilitate sau nu în funcție de un anumit cuantum maxim al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea respectivă; spre exemplu condițiile de existență ale recidivei, condițiile de aplicabilitate ale unor instituții de drept penal precum renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, internarea într-un cenzru de detenție a minorului, etc, sau a unor instituții de drept procesual penal precum arestarea preventivă (art. 223 alin 2). Aceste dispoziții legale nu pot avea aplicabilitate diferită, în funcție de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiuni; altfel spus, art. 187 face o individualizare abstractă a aplicabilității instituțiilor ce depind de o anumită limită maximă a pedepsei ,,prevăzute de lege”.
În schimb, scopul art. 6 Cod penal este cu totul diferit, și anume este acela de a asigura echitatea și legalitatea în aplicarea pedepselor, și aceasta raportându-se la specificul fiecărui caz concret, și nu la situația abstractă rezultată numai din textul legii.
Echitatea în aplicarea pedepselor presupune ca o persoană având aceeași situație de fapt cu o alta, să beneficieze de același tratament juridic ca și aceasta din urmă.
Situațiile de fapt pot consta, de exemplu, în faptul că actele materiale au rămas în faza tentativei, în faptul că inculpatul a îndeplinit condițiile pentru a i se aplica dispozițiile speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, în faptul că inculpatul a săvârșit în concurs mai multe fapte, etc. Or, dacă –spre exemplu - doi infractori săvârșesc aceeași faptă rămasă în faza tentativei, și unul este condamnat definitiv conform legii vechi la o pedeapsă ce depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru tentativa la aceeași infracțiune, este inechitabil ca acestuia să nu îi fie redusă pedeapsa aplicată până la maximul astfel stabilit, pe motiv că ,,pedeapsa prevăzută de legea nouă” ar însemna ,,pedeapsa aplicată pentru infracțiunea în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere”, câtă vreme cel de-al doilea infractor ar fi condamnat potrivit legii noi, evident în limitele prevăzute de această lege, luând în considerare limitele reduse corespunzător tentativei. Astfel, deși ambii au săvârșit o tentativă, interpretarea art. 6 Cod penal prin prisma art. 187 cod penal ar conduce la concluzia că primul infractor este condamnat la o pedeapsă echivalentă pentru infracțiunea în formă consumată, în timp ce al doilea este condamnat la o pedeapsă echivalentă pentru tentativă.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul va evalua, în raport cu ansamblul situației juridice în care s-a aflat condamnatul B. T. F. la data pronunțării hotărârii de condamnare, ținând seama și de reducerea maximului special prevăzut de legea nouă ca urmare a tentativei și a recunoașterii vinovăției, dacă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru aceeași încadrare juridică completă.
Potrivit art. 33 raportat la art. 189 lit a) Cod penal actual, infracțiunea de tentativă la omor calificat în varianta premeditării este pedepsită cu un maxim al închisorii de 12 ani și 6 luni închisoare. Sub acest aspect, este nerelevantă susținerea condamnatului potrivit căreia omorul săvârșit în public nu mai este considerat ca fiind calificat și pedepsit mai aspru, din moment ce acestuia i s-a reținut și o altă stare de agravare a faptei –premeditarea –menținută ca tare și în noul Cod penal.
Art. 320 ind 1 Cod procedură penală 1969 are corespondent actual în art. 396 alin 10 cod procedură penală, prin urmare legea nouă validează și ea poziția procesuală de recunoaștere a vinovăției prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Prin reducerea cu o treime a limitei maxime aplicabile infracțiunii de tentativă la omor calificat cu premeditare sancționată de legea nouă, pedeapsa maximă aplicabilă contestatorului B. T. F. conform legii noi este de 8 ani și 4 luni.
Prin urmare, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată efectiv condamnatului nu este mai mare decât maximul pedepsei ce ar fi putut fi aplicat acestuia potrivit noii legi, pentru aceeași situație juridică, și prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal .
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 23 din Legea nr 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat B. T.-F. rivind aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în raport cu pedepsele de 6 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, contopite în pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicate condamnatului prin sentința penală nr 1 din 04 01 2012 a Tribunalului C., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 2/15 02 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea nr 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat B. T.-F. (fiul lui C. și D., născut la 17 04 1976, deținut în Penitenciarul Poarta Albă) privind aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în raport cu pedepsele de 6 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, contopite în pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicate condamnatului prin sentința penală nr 1 din 04 01 2012 a Tribunalului C., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 2/15 02 2013.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 03 2014 .
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Tehnored.hot.jud.T.V.G./11 03 2014/2 ex.;
. 03 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
