Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 1458/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.385
Ședința publică din data de 10.06.2014
PREȘEDINTE: M. L. T.
GREFIER: A.-M. G.
PROCUROR: C. C. B.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul B. Z. L. – fiul lui A. și V., născut la data de 21.06.1983, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale nr. 852 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014, când a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr. 852 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art. 595 CPP raportat la art. 23 din L. nr. 255/2013, s-a admis contestația la executare din oficiu ca urmare a sesizării formulate de Comisia constituită potrivit H.G. nr. 836/2013 privind condamnatul B. Z. L., fiul lui A. și V., născut la data de 21.06.1983, deținut în P. P. Albă, județul C..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 2,6 ani aplicată prin sentința penală nr. 35/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în pedepsele componente, după cum urmează:
- 6 luni închisoare pentru art. 184, alin. 2 și alin. 4 CP din 1969;
- 2 ani închisoare pentru art. 221 CP din 1969.
În baza art. 4 CP, s-a constatat dezincriminată fapta prevăzută de art. 184, alin. 2 și alin. 4 CP din 1969 pentru care p.p.l. B. Z. L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni prin sentința penală nr. 35/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria C..
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată p.p.l. B. Z. L. prin sentința penală nr. 35/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., de la 2 ani și 6 luni la 2 ani închisoare.
În baza art. 221 CP din 1969, s-a anulat MEPI nr. 58/23.09.2013 al Judecătoriei C. și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 88 CP din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 24.09.2013 la zi.
În baza art. 399 CPP, s-a menținut starea de arest a condamnatului și restul dispozițiilor sentinței penale nr. 35/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria C..
În baza art. 275, alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr._, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 14.02.2014, Comisia constituită în cadrul Penitenciarului P. Albă potrivit H.G. nr. 836/2013 în vederea evaluării incidenței legii penale mai favorabile a sesizat instanța în scopul aplicării legii penale mai favorabile în cazul condamnatului B. Z. L. cu privire la condamnarea la pedeapsa închisorii de 2,6 ani dispusă prin sentința penală nr. 35/2013 a Judecătoriei C..
S-a apreciat incidența dispozițiilor art. 4 și art. 6 CP cu privire la condamnarea expusă în fișa de evaluare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și art. 23, alin. 5-6 din Legea nr. 255/2013.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 35/15.01.2013 a Judecătoriei C., persoana privată de libertate B. Z. L. a fost condamnată la 2,6 ani închisoare, pedeapsă rezultantă compusă din cumul aritmetic astfel:
A – 6 luni închisoare pentru art. 184, alin. 2 și alin. 4 CP din 1969 cu aplicarea art. 320¹ CPP din 1969,
B – 2 ani închisoare pentru art. 221 CP din 1969.
În considerarea dispozițiilor art. 83 CP din 1969, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr. 692/2009 a Jud. Constanț și a cumulat cele două pedepse – 6 luni și 2 ani - dând spre executare pedeapsa rezultantă a închisorii de 2,6 ani.
În baza sentinței penale nr. 35/2013 s-a emis MEPI nr. 28/2013.
Potrivit art. 4 C. pen., „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.”
Conform art. 3, alin. 1 din L. nr. 187/2012, „(1)Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.”
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Față de cele expuse, instanța va constata că infracțiunea prevăzută de 184, alin.2 și alin. 4 CP din 1969 pentru care B. Z. L. a fost condamnat prin sent. pen. nr. 35/2013 a Jud. C. la pedeapsa închisorii de 6 luni, a fost dezincriminată prin . noului Cod penal (art. 196, al. 1 și alin. 2 CP). La apreciere se va fi avut în vedere faptul că, prin sentința menționată, perioada necesară persoanei vătămate pentru vindecare a fost evaluată prin luni de îngrijiri medicale, iar nu prin zile de îngrijiri medicale. În consecință, aplicând prin analogie disp. art. 186, al. 2 CP și principiul in dubio pro reo reglementat expres de disp. art. 4, alin. 2 CPP, interpretând situația de fapt și cea de drept în favoarea condamnatului, aprecierea instanței că urmarea faptei prevăzute de art. 184, alin. 2 și alin. 4 CP din 1969 a constat într-o vătămare a integrității corporale/sănătății a persoanei vătămate ce a implicat cel mult 90 zile de îngrijiri medicale va conduce la constatarea dezincriminării faptei în forma reținută de instanța de fond.
Împotriva sentinței penale 852/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal_, în termen legal a declarat contestație condamnatul B. Z. L., motivele fiind cele expuse în criticile fiind cele expuse în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, se constată următoarele:
Contestatorul B. Z. L. se află în executarea pedepsei definitive de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184, alin. 2 și alin. 4 CP din 1969 cu aplicarea art. 320¹ CPP din 1969 ( 6 luni); art. 221 CP din 1969 (2 ani ). În considerarea dispozițiilor art. 83 CP din 1969, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr. 692/2009 a Jud. C. și a cumulat cele două pedepse – 6 luni și 2 ani - dând spre executare pedeapsa rezultantă a închisorii de 2,6 ani.
Prima instanță a constatat în mod corect că infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal a fost dezincriminată, fiind incidente dispozițiile art. 4 din actualul Cod penal .
În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv, prevăzută de art. 221 Cod penal 1969, constatăm că își găsește corespondent în actualul cod penal, în art. 270, dispoziții care prevăd un maxim special de 5 ani.
Având în vedere că maximul special prevăzut de noua lege nu depășește cuantumul pedepsei definitiv aplicate de 2 ani, nu se impunea modificarea acestei pedepse .
Hotărârea pronunțată de prima instanță prin care a constatat dezincriminată infracțiunea prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal și a redus pedeapsa rezultantă în urma contopirii la cuantumul de 2 ani este legală și temeinică, urmând a respinge ca nefondată contestația .
În baza art.275 alin. (2) Cod proc. pen., va obligape contestatorul B. Z. L. la suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod proc.pen. în referire la la art. 595 Cod proc. pen.:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul B. Z. L. – fiul lui A. și V., născut la data de 21.06.1983, deținut în P. P. Albă - împotriva sentinței penale 852/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal_ .
În baza art.275 alin. (2) Cod proc. pen.:
Obligă pe contestatorul B. Z. L. la suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2014.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.M.L.T./…./ 5 ex.;
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 388/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
