Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 263/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 975/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.263.-
Ședința publică din data de 16.04.2014
PREȘEDINTE – I. R.
GREFIER – C. B.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – A. V.
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA - împotriva sentinței penale nr.528 din data de 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie iar completul de judecat având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 16.04.2014 și 23.04.2014, pentru când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.528 din data de 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
S-a admis sesizarea din oficiu privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului G. F. – fiul lui M. și F., născut la 05.05.1989, CNP_ - în prezent deținut în P. P. Albă.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.500 din 18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la 5.06.2012 și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i și alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
- rest de 223 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C..
S-a constatat că infracțiunea săvârșită prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.2lit.b Cod penal are corespondent în prevederile art. 228 alin.1-229 alin.1lit.b,d din Noul Cod penal
În baza art. 6 alin.1din Noul Cod penal:
S-a redus pedeapsa de la 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală definitivă nr.500 din 18.04.2012 a Judecătoriei C., la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare, prevăzut de art. 228 alin.1-229 alin.1lit.b,d din Noul Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și art.377 alin.10 din Noul Cod de procedură penală, în raport de încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina condamnatului.
În baza art.61 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu restul de 223 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C. și s-a aplicat astfel condamnatului G. F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.
S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale sau până la considerarea ca executată.
S-a anulat mandatul de executare nr.980/2012 din 6.06.2012 emis de Judecătoria C. în baza sentinței penale nr.500 din 18.04.2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 13.03.2012 la zi.
S-a menținut starea de arest a condamnatului și celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate mai sus.
S-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri de îndată, procurorului și condamnatului.
În baza art. 275 alin.3 din Noul Cod de proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.500 din 18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/5.06.2012 a Curții de Apel C. la 5.06.2012 numitul G. F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare astfel:
- 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i și alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
- rest de 223 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C., pentru care s-a revocat liberarea condiționată.
Aceste pedepse au fost contopite aplicându-se acestuia pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni. În baza art.71 Cod penal i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale și s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive din data de 13.03.2012 la zi.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 13.03.2012 .
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Instanța apreciază că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs. Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.
Aplicarea pedepsei rezultante este o operațiune autonomă în raport cu stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă.
Or, odată fapta stabilită și pedeapsa aplicată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului.
Așadar, în cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente.
În vederea evidențierii și stabilirii pedepselor aplicate condamnatului pentru fiecare infracțiune, pentru a se analiza incidența legii penale mai favorabile, instanța va repune în individualitatea lor aceste pedepse, această chestiune fiind doar o operațiune de tehnică a redactării hotărârii, și nu o operațiune juridică impusă de lege.
În consecință s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.500 din 18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă și se vor repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i și alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
- rest de 223 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C..
S-a constatat că infracțiunea săvârșită prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.2lit.b Cod penal are corespondent în prevederile art. 228 alin.1-229 alin.1lit.b,d din Noul Cod penal
În baza art. 6 alin.1din Noul Cod penal s-a redus pedeapsa de la 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală definitivă nr.500 din 18.04.2012 a Judecătoriei C., la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare, prevăzut de art. 228 alin.1-229 alin.1lit.b,d din Noul Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și art.377 alin.10 din Noul Cod de procedură penală, în raport de încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina condamnatului.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, este de precizat că, spre deosebire de Codul penal 1969 care a reglementat o majorare judiciară, optativă, a pedepsei rezultante pentru o pluralitate de infracțiuni, noul Cod penal reglementează limite maxime fixe și obligatorii (legale) ale pedepselor rezultante, în funcție de cuantumul pedepselor ce intră în pluralitate.
S-a constatat că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile condamnatului în ceea ce privește tratamentul sancționator în cazul săvârșirii unei infracțiuni între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei, decât dispozițiile Noul Cod penal(se revocă liberarea condiționată, aplicându-se dispozițiile de la recidivă sau pluralitate intermediară art.104 alin.2 din Noul Cod penal).
S-au aplicat dispozițiile art.61 Cod penal și s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu restul de 223 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C. și s-a aplicat astfel condamnatului G. F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.
S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale sau până la considerarea ca executată.
S-a anulat mandatul de executare nr.980/2012 din 6.06.2012 emis de Judecătoria C. în baza sentinței penale nr.500 din 18.04.2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 13.03.2012 la zi.
S-a menținut starea de arest a condamnatului și celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate mai sus.
S-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri de îndată, procurorului și condamnatului, potrivit art.23 alin.8 teza a II-a din Legea nr.255/2013 modificată.
În baza art. 275 alin.3 din Noul Cod de proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Având în vedere cele de mai sus și constatând incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, instanța a admis sesizarea din oficiu.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria Medgidia. Motivele invocate în susținerea contestației au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că prezenta contestație formulată în cauză este nefondată.
Prima instanță a fost sesizată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului P. Albă cu cerere privind aplicarea legii penale mai favorabile privind pe inculpatul G. F..
Prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. condamnatului G. F. i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i și alin.2 Cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală.
Prin aceeași sentință penală s-a revocat restul de 223 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului prin sentința penală nr.1051/2009 a Judecătoriei C. și s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, condamnatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit art.6 alin.1 Cod.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cazul pedepselor definitive, nu mai interesează criteriile privind condițiile de incriminare ori de tragere la răspundere penală, în schimb, pentru determinarea legii mai favorabile se va avea în vedere maximul pedepsei prevăzut de legea nouă, așa cum este determinat datorită cauzelor legale de reducere sau majorare.
În același sens, tot în literatura de specialitate, se mai arată că pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi este necesar să se compare maximul special al pedepsei prevăzute de cele două legi, precum și dispozițiile legale privitoare la cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală, modificând limitele legale ale pedepsei.
Prin urmare, pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod.pen., in cauza de față, instanța urmează să analizeze, în primul rând, aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea cauzei legale de reducere prevăzută art.3201 alin.7 Cod.proc.pen, cu corespondent în actualul cod de procedură penală în art.396 alin.10.
Infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i și alin.2 lit.b Cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală, pentru care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare are corespondent în noul cod penal în art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 Cod.pen. și art.396 alin.10 Cod.proc.pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 3 ani și 4 luni închisoare.
Prin urmare, pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În ceea ce privește pedeapsa rezultantă, maximul special prevăzut de legea nouă se va calcula potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 Cod.pen. care prevăd că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară ori la restul rămas neexecutat din aceasta. astfel maximul special al
pedepsei rezultante calculat potrivit acestor dispoziții legale este de 3 ani. 4 luni 223 zile închisoare.
Se constată astfel că maximul pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a
Curții de Apel C. depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod.proc.pen. se va admite, ca fondată, contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.528/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Se va desființa sentința penală contestată și rejudecând, în baza art.6 alin.1 Cod.pen., se va reduce pedeapsa aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i și alin.2 lit.b Cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală de la 4 ani și 6 luni închisoare la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 Cod.pen. și art.396 alin.10 Cod.proc.pen.
Se va reduce pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani, 4 luni și 223 zile închisoare calculat conform art.43 alin.1 Cod.pen.
Va deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată cu începere de la data de 13.03.2012 la zi.
Se va anula mandatul de executare nr.980/2012/06.06.2012 emis de Judecătoria C. pe numele condamnatului G. F. și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 223 zile închisoare.
Se vor înlătura din sentința penală contestată dispozițiile contrare prezentei decizii și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art.272 Cod.proc.pen. suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat G. A., se va avansa din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.275 alin.3 Cod.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.
Admite, ca fondată, contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA împotriva sentinței penale nr.528/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând dispune:
În baza art.6 alin.1 Cod.pen.
Reduce pedeapsa aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i și alin.2 lit.b Cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal 1969 și art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală de la 4 ani și 6 luni închisoare la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 Cod.pen. și art.396 alin.10 Cod.proc.pen.
Reduce pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr.500/18.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.522/P/05.06.2012 a Curții de Apel C. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani, 4 luni și 223 zile închisoare calculat conform art.43 alin.1 Cod.pen.
Deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată cu începere de la data de 13.03.2012 la zi.
Anulează mandatul de executare nr.980/2012/06.06.2012 emis de Judecătoria C. pe numele condamnatului G. F. și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 223 zile închisoare.
Înlătură din sentința penală contestată dispozițiile contrare prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art.272 Cod.proc.pen.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat G. A., se avansează din fondurile M.J. către Baroul C..
În baza art.275 alin.3 Cod.proc.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. R. C. B.
Red.jud.fond.D.G. I.
Tehnored.jud.contestație I.R.
5 ex./07.05.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
