Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 176/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 176/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 902/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.176
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Pe rol soluționarea sesizării din oficiu privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.62 din 05.03.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin neapelare, în privința condamnatului P. M., deținut în Penitenciarul C..
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 24.01.2014, sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.62 din 05.03.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin neapelare, în privința condamnatului P. M., deținut în Penitenciarul C..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr.62 din 05.03.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin neapelare inculpatul P. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 23 ani și 8 luni închisoare.
În acest sens, se reține că prin sentința menționată inculpatul a fost condamnat la:
1. pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 197 alin.1 și 3 C.p.
2.pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 lit.g, i C.p.
3. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.2 C.p.; s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele care au făcut obiectul sp nr.3542/1998 a Judecătoriei Tg.J., pe care le-a repus în individualitatea lor
4. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.217 alin.1 C.p.
5. pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 lit.e C.p.; s-a constatat că infracțiunile de la pct.4 și 5 sunt concurente cu cele care au făcut obiectul sp nr.1265/2000 a Judecătoriei Tg.J., pe care le-a repus în individualitatea lor.
6. pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1 C.p. cu art.37 lit.a C.p.
În baza art.33- 34 C.p. pedepsele menționate au fost contopite, urmând ca inculpatul P. M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 ani ( 3 ani spor) și s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sp 2887/1995 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultanăt de 23 ani și 8 luni închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.63/2002 din data de 15.05.2002 de către Tribunalul Gorj, executarea pedepsei începând la data de 18.07.1998.
Dispozițiile incidente din noul cod penal sunt cele prev. de art.218 alin.1-4 C.p., art.228 alin.1 rap.la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b C.p, art.253 alin.1, art.228 alin.1 C.p., art.218 alin.1 C.p., art.38 C.p.
În raport de aceste noi dispoziții, s-a solicitat reducerea pedepsei de la pct.1 de la 20 ani închisoare la 18 ani închisoare și a pedepsei de la pct.5 de la 4 ani la 3 ani închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 63/2002 din data de 15.05.2002 emis de către Tribunalul Gorj și copia sentinței penale de condamnare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 05.03.2002 pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin neapelare inculpatul P. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 23 ani și 8 luni închisoare.
În acest sens, se reține că prin sentința menționată inculpatul a fost condamnat la:
1. pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 197 alin. 1 și 3 C.p.
2. pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. g, i C.p.
3. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin.2 C.p.; s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele care au făcut obiectul sp nr. 3542/1998 a Judecătoriei Tg. J., pe care le-a repus în individualitatea lor
4. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 C.p.
5. pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 lit. e C.p.; s-a constatat că infracțiunile de la pct.4 și 5 sunt concurente cu cele care au făcut obiectul sp nr.1265/2000 a Judecătoriei Tg.J., pe care le-a repus în individualitatea lor.
6. pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.p. cu art. 37 lit. a C.p.
În baza art. 33- 34 C.p. pedepsele menționate au fost contopite, urmând ca inculpatul P. M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 23 ani ( 3 ani spor) și s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sp 2887/1995 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani și 8 luni închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.63/2002 din data de 15.05.2002 de către Tribunalul Gorj, executarea pedepsei începând la data de 18.07.1998.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) Infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și C.p. 1969 este reglementată de dispozițiile art. 218 alin. 1, 4 noul C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în actualul cod penal de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Instanța nu va proceda automat la reducerea acestei pedepsei ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
b) infracțiunile prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și art. 192 alin. 2 din Codul penal 1969 sunt reglementate de dispozițiile art. 228 alin 1, raportat la art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b noul cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 de ani închisoare iar în actualul Cod penal de la 2 ani la 7 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
c) infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 din Codul penal 1969 este reglementată de dispozițiile art. 253 alin 1 noul cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 de ani închisoare iar în actualul Cod penal de la 3 luni la 2 ani.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
d) infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal 1969 este reglementată de dispozițiile art. 228 alin 1 noul cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 ani la 12 ani închisoare iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani închisoare.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Instanța nu va proceda automat la reducerea acestei pedepsei ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
e) În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile cu privire la infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 din Codul penal 1969 care este reglementată de dispozițiile art. 218 alin 1 noul cod penal, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare majorat cu restul rămas neexecutat potrivit art. 43 alin. (1) C. pen.
Infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 din Codul penal 1969 care este reglementată de dispozițiile art. 218 alin 1 noul cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi iar în actualul Cod penal de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal (1)Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
(2)Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Astfel contopind pedepsele ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 18 ani aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de (5 ani + +1 an +3 ani+ 10 ani) ar rezulta o pedeapsă de 24 ani și 6 luni la care se adaugă pedeapsa de 8 luni pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiționate.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 23 ani și 8 luni, iar nu Codul penal din 2009.
Pentru aceste motive, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP se va respinge contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă D., privind pe condamnatul P. M., iar în baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 NCPP
Respinge contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind pe condamnatul P. M., fiul lui I. și M., născut la data de 01.01.1973, în ., cu domiciliul în ., jud.Gorj, CNP_, deținut în Penitenciarul C..
În baza art.275 alin.3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
5 ex/ 03 martie 2014
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
