Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 975/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 975/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 9300/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.975
Ședința publică de la 11 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul B. M., deținut în Penitenciarul C., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. M., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat T. V., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.6751/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea sentinței penale nr.173 din data de 17.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a deciziei penale nr. 125 din 20.03.2014 a Curții de Apel C., privind pe condamnatul B. M., după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii, ca inadmisibilă, în raport de faptul că se invocă aceleași motive ca și cele invocate într-o cererea anterioară soluționată prin sentința penală nr.173/17.02.2014 a Tribunalului D..
Avocat T. V., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, lasă la aprecierea instanței, având în vedere motivele invocate.
Contestatorul-condamnat B. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea formulată la data de 16.06.2014 și înregistrată pe rolul instanței la data de 17.06.2014, sub nr._, condamnatul B. M., deținut în Penitenciarul C., condamnat la detențiunea pe viață în statul german, transferat la cererea pentru continuarea executării pedepsei, în baza sentinței penale a Curții de Apel București, a solicitat conversiunea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.
În motivarea cererii, petentul a arătat că se impune această conversiune a pedepsei potrivit art.159 din Legea 302/2004 și a deciziei nr.13 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al ÎCCJ.
Astfel, condamnatul a apreciat că instanțele române au dat o interpretare eronată dispozițiilor Legii 302/2004, privind recunoașterea hotărârii penale străine și transferul persoanelor condamnate, fiind în situația de a executa o pedeapsă cu detențiunea pe viață, potrivit art.175 lit.a, b C.p.
Dispozițiile art.6 alin.1 C.p. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile și cu privire la hotărârile de condamnare pronunțate de un alt stat față de cetățenii români, dacă acestea au fost recunoscute în procedura reglementată de Legea 302/2014 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
În dreptul intern, art. 159 alin.1 din Legea 302/2014 permite conversiunea sau schimbarea condamnării dacă pedeapsa aplicată de instanța străină sau durata acesteia nu sunt incompatibile cu legislația română. În această situație, prin hotărârea judecătorească se poate adapta această pedeapsă la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea și nu poate să agraveze situația condamnatului.
În speță, deși instanțele române au constatat că fapta este cea prevăzută de art.175 C.p., nepedepsită cu detențiunea pe viață, ci cu închisoarea de la 15 la 25 ani, nu i s-a aplicat această din urmă pedeapsă. Mai mult decât atât, termenul de liberare condiționată este de 20 ani, deși instanța germană i-a stabilit un astfel de termen după executarea a 15 ani.
În vederea unei juste soluționări a cauzei, au fost atașate sentința penală nr.173 din data de 17.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și decizia penală nr. 125 din 20.03.2014 a Curții de Apel C., privind pe condamnatul B. M..
Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările cauzei, se constată:
Prin sentința penală nr.173 din data de 17.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.125 din 20.03.2014 a Curții de Apel C., s-a respins contestația la executare formulată de către contestatorul B. M., deținut în Penitenciarul C..
În motivarea acestei soluții, s-au reținut următoarele:
Prin contestația la executare formulată la data de 29.01.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 31.01.2014, sub nr._, condamnatul B. M. a solicitat conversiunea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii.
În motivarea cererii, petentul a arătat că se impune această conversiune, în conformitate cu dispozițiile art.159 din Legea 302/2004 și Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, la care România e parte, apreciindu-se că începerea executării pedepsei pe teritoriul României produce efecte numai cu privire la renunțarea statului străin la executarea ei pe teritoriul său.
A mai arătat că, prin sp nr. 365/F/09.11.2010 a fost recunoscută hotărârea penală pronunțată de o instanță străină, în baza căreia a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru o faptă care, potrivit codului penal român, constituie infracțiunea de omor calificat (art.175 lit.a și b C.p.) și se sancționează cu închisoarea de la 15-25 ani și prin aceeași sentință s-a dispus transferul său pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
A mai susținut că pedeapsa aplicată de statul de condamnare, detențiunea pe viață ( cu drept de liberare condiționată la data de 19.05.2010), este incompatibilă cu felul pedepsei prevăzut de legea română care este închisoarea și, în consecință, se impune conversiunea și adaptarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art.159 (fost art.146) din Legea 302/2004.
În susținerea cererii, au fost depuse: acte emise de instanța din Germania și memoriu, iar ca urmare a solicitării instanței, prin adresa nr.N_/PCDJ/11.02.2104 Penitenciarul C. a înaintat, în copie, fișa de evaluare, mandatul de executare nr.51/2010 din 16.03.2011 emis de Curții de Apel București - Secția a II-a penală și sp nr.365/F/09.11.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Din cuprinsul actelor menționate instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.365/F din data de 09.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, s-a recunoscut sentința penală din 10.05.2006 a Tribunalului Frankenthal (Pfalz) pronunțată în dosarul nr.5120 Js 1309/04-1 Ks definitivă la 09.01.2007, prin care B. M. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață.
S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 20.05.2005 la zi.
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.511/2010 din 16.03.2011 de către Curtea de Apel București- Secția a II-a penală.
Examinând contestația formulată prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 598 alin.1 C.pr.pen., contra executării hotărârii penale se poate face contestație în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Rezultă astfel că, modificarea unei hotărâri penale poate avea loc pe calea acestui mijloc procesual doar în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege .
Motivele invocate de petentul contestator în sensul înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii nu pot fi susținute în speță, din moment ce pedeapsa aplicată pentru infracțiunile comise în statul german și recunoscute prin hotărâre nr. 365/F din data de 09.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală vizează aplicarea pedepsei detențiunii pe viață față de contestatorul condamnat, astfel că, pe cale de consecință, invocarea oricărui alt motiv care nu se regăsește între cele prevăzute de art. 598 C.pr.pen. face inadmisibilă modificarea hotărârii.
Așadar, contestatorul B. M. a solicitat admiterea contestației pentru a i se înlocui pedeapsa aplicată de statul german și recunoscută de către Curtea de Apel București-Secția a II-a Penală, respectiv detențiunea pe viață, cu pedeapsa prevăzută de codul penal român pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.
Ori, analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că, pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul B. M. prin sentința penală din 10.05.2006 a Tribunalului Frankenthal (Pfalz) pronunțată în dosarul nr.5120 Js 1309/04-1 Ks definitivă la 09.01.2007, recunoscută prin sentința penală nr.365/F din data de 09.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, definitivă la data de 09.01.2007 și pe care o execută în prezent contestatorul este detențiunea pe viață, astfel că, motivul invocat în susținerea contestației la executare nu se regăsește între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. M..
Potrivit art.599 alin.5 C.p.p., "cererile ulterioare de contestație sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."
Față de cele mai sus expuse, în baza art.599 alin.5 C.p.p. se va respinge contestația la executare formulată de către petentul B. M., deținut în Penitenciarul C., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., petentul va fi obligat la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.599 alin.5 C.p.p.
Respinge contestația la executare formulată de către petentul B. M., fiul lui M. și A., născut la data de 30.10.1966, în loc. M., jud.C., domiciliat în C., ., ., ., jud.D., CNP_, deținut în Penitenciarul C., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.
Obligă petentul la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.07.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red jud CTO/ Tehnored IML
5 ex./15 Iulie 2014
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 1372/2014. Tribunalul DOLJ | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 543/2014.... → |
|---|
