Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 2785/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 7/2014
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier A. A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N..
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul C. A. N. A. împotriva sentinței penale nr. 524/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul condamnat C. A. N. A., asistat de avocat P. M., cu delegație de substituire pentru avocat din oficiu N. G. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra contestației.
Avocat P. M., pentru contestatorul condamnat C. A. N. A., solicită admiterea contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul condamnat C. A. N. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr. 524/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., s-a respins sesizarea Penitenciarului de Minori și Tineri C. de aplicare a legii penale mai favorabile.
S-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din N.C.p. privind legea penală mai favorabilă pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul C. A. N. A., fiul lui V. și I., născut la data de 13.10.1994, CNP_, prin sentința penală nr. 3284 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria C.,definitivă prin nerecurare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile,cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 3284/15.10.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, privind pe condamnatul C. A. N. A..
S-a arătat, în acest sens, că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabile aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
S-a solicitat aplicarea legii mai favorabile pentru pedepsele cu închisoarea aplicate pentru faptele comise în timpul minorității.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie și în copie sentința penală nr. 3284/15.10.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare,, MEPI nr.3580/05.11.2013 emis de Judecătoria C..
Prin s.p. nr. 3284/15.10.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, inculpatul C. A. N. A. fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea următoarele infracțiuni: tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a,b,c, alin. 2 ind. 1 lit. a,b C.p. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b,c, alin. 2 ind. 1 lit. b C.p. și art. 99 și urm C.p. de la 1969 și furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 99 și urm. C.p. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 99 și urm. C.p. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p, art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 99 și urm. C.p. de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p și art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 99 și urm. C.p. și art. 74 lit. b și art. 76 lit. d C.p.de la 1969 și art. 320 ind. 1 C.p.p
Au fost contopite pedepsele aplicate rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3580/05.11.2013 de către Judecătoria C..
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Instanța a constatat că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea cu internarea în centru de detenție se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
D. urmare, nu se pot înlocui doar o parte dintre pedepsele aplicate inculpatului cu măsura internării într-un centru de detenție, în cazul faptelor comise în perioada minorității, iar pentru faptele comise după împlinirea vârstei de 18 ani să fie repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin hotărârea definitivă.
Legea de aplicare a codului penal prevede înlocuirea doar a pedepsei rezultante, în situația în care toate faptele au fost săvârșite în perioada minorității, în caz contrar, în situația în care unele fapte au fost săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani, se consideră că pluralitatea de infracțiuni a fost epuizată în majorat, astfel că nu se poate înlocui pedeapsa rezultantă cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
Analizând din oficiu și pedepsele aplicate prin celelalte sentințe penale de condamnare, instanța a constatat că deși pedepsele aplicate prin sentințele indicate la punctele C,D,E depășesc limita maximă a pedepsei pentru aceste infracțiuni, reducerea acestora nu influențează în nici un mod pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 6 NCP sau art. 21 din Legea nr. 187/2012, instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare privind pe condamnatul C. A. N. A..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. A. N. pe care nu a motivat-o în drept și în fapt.
Analizând hotărârea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța urmează a verifica, dacă pedeapsa aplicată sub legea veche pentru infracțiunea prev. de art.211 alin 2 lit b, alin 2 ind 1 li a și b C.p., comisă după majorat, depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului acestei pedepse s- a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320 ind 1 alin 7 Cod proc.pen din 1968.
Dispozițiile art. 320 ind 1 alin 7 din Cod proc.pen. au corespondent în dispozițiile art. 396 alin 10 Cod proc pen, ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cauza în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin 1,2 Cod proc.pen., instituție similară celei prevăzute de art. 320 ind 1 Cod proc pen din 1968, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
Infracțiunea de tâlhărie din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 233 alin 1 art. 234 alin 1 lit a, c și d NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 3 la 12 ani.
Limita de pedeapsă prevăzută de art. 234 alin 1 litera a,c și d Cod pen., în urma aplicării art. 396 alin 10 Co p roc.pen, nu depășește 9 ani închisoare.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 6 ani, aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă în majorat, nu depășește maximul special prevăzut de norma de incriminare, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
În ceea ce privește celelalte pedepse cu închisoare aplicate contestatorului, se constată că acestea au fost aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității, respectiv pentru infracțiuni prevăzute de art.208 alin 1, art. 209 alin 1 litera e Cod penal și de art. 211 alin 1, alin 2 litera b și c și alin 2 ind 1 litera b Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. C.p., motiv pentru care s-ar impune înlocuirea acestor pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în raport de disp. art. 21 alin.1 din Legea nr.187/2012.
Instanța, însă, nu va proceda automat la înlocuirea acestor pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de pedeapsa rezultantă, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 6 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit dispozițiilor art.129 din NCP.
Conform art.129 alin.2 lit.b din NCP, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care, una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că, în această situație, pedeapsa închisorii poate fi majorată cel mult cu durata măsurii educative.
Având în vedere ca infracțiunea prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit a, b și c și alin 2 ind 1 lit b din Codul penal din 1969 a fost comisă după majorat, în concurs cu infracțiunile comise in timpul minorității, văzând dispozițiile art. 129 alin.2 lit. b din NCP, se retine ca, potrivit NCP, pedeapsa de 6 ani închisoare s-ar majora cu o perioadă egală cu durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție care ar înlocui pedepsele cu închisoare aplicate pentru infracțiunile comisă în timpul minorității, rezultând în final o pedeapsă cu închisoarea care ar depăși cu mult pedeapsa de 6 ani închisoare în a cărei executare se află contestatorul.
Prin urmare, comparând cele două pedepse, respectiv pedeapsa calculată potrivit vechilor reglementări penale (6 ani), cu pedeapsa maximă la care s-ar putea ajunge prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.
În consecință, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că, în baza art. 425 ind 1 C. proc. pen., contestația urmează a fi respinsă, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, contestatorul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de persoana condamnată C. A. N. A., fiul lui V. și I., născut la data de 13.10.1994, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr. 524/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ ,ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 Cod proc.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte,
M. V.
Grefier,
A. A. B.
Red/tehnored/ M.V
2 ex/ 20.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 303/2014.... → |
|---|
