Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 6097/215/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 329/2014
Ședința publică de la 15.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: C. A. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1083 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul condamnat, O. M. M., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat B. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Ș. A. care depune la dosar delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 4695/2014 și delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, instanță constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației și desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria C. ca fiind nelegală și netemeinică și rejudecând, să se dispună respingerea contestației la executare.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., întrucât în mod corect a fost sesizată instanța de fond pentru aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1083/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a admis contestația la executare privind pe condamnatul O. M. M., fiul lui I. și T., născut la 02.05.1990, deținut în Penitenciarul Pelendava C..
S-a constatat că prin sentința penală nr.152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C. condamnatul O. M. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. nr.152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C. și repune în individualitatea lor următoarele pedepse:
-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208,209 (1) lit.a, g și al. 3 lit. b C.p, cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. c C.p.din 1969, (faptă săvârșită la data de 28.10.2009)
-3 ani și 6 luni închisoare aplicata aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 264/15.06.2007 a Judecătoriei Caracal definitivă prin decizia penală nr. 37/27.03.2008 a Curții de Apel C., revocată prin sentința penală nr. nr.152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C..
În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului O. M. M. prin sentința penală nr. 264/15.06.2007 a Judecătoriei Caracal definitivă prin decizia penală nr. 37/27.03.2008 a Curții de Apel C. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni .
S-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. .
În temeiul art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.p. s-a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare pe care o majorează cu 2 ani din durata măsurii educative de 3 ani și 6 luni, urmând ca în final condamnatul O. M. M. să execute 6 ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 C.p. din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. din 1969.
În baza art. 40 alin.3 din C.p., s-a dedus din pedeapsă durata durata executată de la 28.10.2009 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 233/14.12.2010 emis de Judecătoria Slatina și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 19.02.2014, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului Pelendava C., a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile privind pe condamnatul O. M. M., născut la data de 02.05.1990.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C. persoana privată de libertate O. M. M. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208,209 (1) lit.a, g și al. 3 lit. b C.p, cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. c C.p.din 1969, (faptă săvârșită la data de 28.10.2009).
Prin aceiași sentință penală nr.152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C., condamnatului O. M. M. i-a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 264/15.06.2007 a Judecătoriei Caracal definitivă prin decizia penală nr. 37/27.03.2008 a Curții de Apel C., pentru o faptă săvârșită de condamnat la data de 27.03.2008, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 ani închisoare urmând ca, persoana privată de libertate O. M. M. să execute 7 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, la data de 19.02.2014, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului Pelendava C. a considerat că, se impune sesizarea instanței de judecată întrucât condamnatul O. M. M., a săvârșit o infracțiune în timpul minorității.
Analizând sesizarea Comisiei de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. instanța a apreciat că este întemeiată motiv pentru care o va admite.
Potrivit art.114 alin.1 C.p. față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Așadar, instanța a constatat o modificare majoră adusă Codului Penal în vigoare respectiv, renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative. Modelul care a inspirat reglementarea actuală este Legea Organică nr. 5/2000 privind reglementarea răspunderii penale a minorilor în Spania (modificată prin Legea Organică nr. 8/2006), dar s-au avut în vedere și reglementări din dreptul francez (Ordonanța din 2 februarie 1945 cu modificările ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificările ulterioare) și dreptul austriac (Legea privind justiția juvenilă din 1988)., astfel cum rezultă și din expunerea de motive privind Codul Penal în vigoare.
Art. 114 C.p. este clar și bine sistematizat stabilind că față de minorul care a săvârșit infracțiuni se pot lua exclusiv măsuri educative.
Conform art. 21 alin. 1 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Potrivit art. 134 alin. 1 și 2 C.p., dispozițiile prezentului titlu se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Când, la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanța, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
Ca urmare, instanța a apreciat că se impune descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C. și va repune în individualitatea lor următoarele pedepse:
-4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208,209 (1) lit. a, g și al. 3 lit. b C.p, cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. c C.p.din 1969, (faptă săvârșită la data de 28.10.2009)
-3 ani și 6 luni închisoare aplicata aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 264/15.06.2007 a Judecătoriei Caracal definitivă prin decizia penală nr. 37/27.03.2008 a Curții de Apel C., revocată prin sentința penală nr. nr. 152/23.02.2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală cu numărul 1454/13.12.2010 a Curții de Apel C..
În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului O. M. M. prin sentința penală nr. 264/15.06.2007 a Judecătoriei Caracal definitivă prin decizia penală nr. 37/27.03.2008 a Curții de Apel C. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni .
S-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. .
Instanța a constatat că, în cauză au rămas executabile două sancțiuni penale, respectiv o măsură educativă și o pedeapsă, motiv pentru care, s-a apreciat că se impune identificarea textului de lege care permite pentru aceste situații excepționale, ivite odată cu . Noului Cod Penal, executarea acestora.
Astfel, la capitolul IV din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu denumirea marginală " Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor", la art.22 alin.4 se arată că, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
Așadar, instanța a constatat incidența textului de lege enunțat anterior în cauza dedusă judecății întrucât condamnatului i-a fost revocată o pedeapsă pronunțată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, infracțiunea care i-a atras revocarea fiind comisă în majorat.
Ca urmare, instanța a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor de la art. 129 alin. (2) din Codul penal coroborat cu art.22 alin.4 din Legea 187/2012
Astfel, potrivit 129 alin. (2) lit.b din Codul penal, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.
În consecință, în temeiul art. 22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art. 129 alin. 2 lit. b din C.p. instanța a aplicat, în sensul că a dat spre executare o sancțiune rezultantă condamnatului O. M. M. și anume, pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare pe care o majorează cu 2 ani din durata măsurii educative de 3 ani și 6 luni, urmând ca în final condamnatul O. M. M. să execute 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.p. din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. din 1969, întrucât această pedeapsă a fost dată pe lângă pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 40 alin. 3 din C.p., s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 28.10.2009 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 233/14.12.2010 emis de Judecătoria Slatina și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat că, instanța de fond făcând aplicarea art.129 NCP, se impunea să majoreze pedeapsa aplicată faptei comise în majorat cu întreaga durată a măsurii educative (ca maxim prevăzut de legea nouă), sensul aplicării art.6 NCP fiind acela de a verifica dacă există vreo diferență de pedeapsă care nu se mai regăsește în legea nouă și astfel dacă este necesară reducerea pedepsei aplicate la maximul prevăzut de legea nouă.
Tribunalul, fiind investit în temeiul art.23 din Legea 255/2013, cu soluționarea contestației împotriva hotărârii instanței de fond, constată că este fondată calea de atac promovată, pentru considerentele ce succed.
Inculpatul O. M. M., a fost condamnat în condițiile Codului penal anterior la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea ca minor a infracțiunii prevăzute în art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c, alin.21 lit.a din Codul penal, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar în termenului de încercare, devenit major, a săvârșit o nouă infracțiune prev. de art.208, 209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.b din Codul penal, tot în condițiile Codului penal anterior pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Noua infracțiune, fiind comisă în termenul de încercare al unei pedepse anterioare cu suspendarea executării, a atras, conform legii penale anterioare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul urmând să execute ambele sancțiuni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.
Instanța de fond, în temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.187/2012, a dispus înlocuirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru fapta comisă în minorat, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, iar apoi a făcut aplicare disp. art.129 alin.2 din C.p. coroborat cu art.22 alin.4 din Legea nr.187/2012, în sensul că i-a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 4 ani pe care a majorat-o cu 2 ani din durata măsurii educative de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute 6 ani închisoare.
Hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere că disp. art.22 alin.4 lit.b din Legea nr.187/2012 cu referire la art.129 alin.2 lit.b din NCP sunt aplicabile numai cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod penal, și nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în care se găsesc înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate în timpul minorității și pedepse aplicate în majorat, ca în speța dedusă judecății. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr.4/2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P.
În speță, fiind vorba de o cauză definitiv judecată, dispozițiile legii noi se vor aplica doar dacă sunt mai favorabile. Altfel spus, sancțiunile aplicate în baza legii vechi vor fi reduse ori schimbate doar dacă potrivit noilor dispoziții acestea nu ar mai avea suport legal.
Infracțiunea de furt calificat prev. de art.208, 209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.b din Codul penal, comisă de condamnat in majorat, este reglementată de dispozițiile art.228, art.229 alin.1 lit.b alin.3 lit.b NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 3 la 10 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, de 4 ani închisoare, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se constată că aceasta a fost aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, respectiv pentru art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c, alin.21 lit.a cu aplic. art.99 și urm din Codul penal de la 1969, motiv pentru care s-ar impune înlocuirea pedepsei cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în raport de disp. art. 21 alin.1 din Legea nr.187/2012.
Astfel, în urma aplicării dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 condamnatul s-ar afla în executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani 6 luni și în executarea pedepsei cu închisoare de 4 ani. Întrucât în cauză există o pluralitate de două infracțiuni, dintre care una comisă în timpul minorității și una după majorat (pentru infracțiunea comisă în timpul minorității s-a luat o măsură educativă privativă de libertate și pentru cea comisă după majorat s-a aplicat o pedeapsă), ar fi incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal. În acest caz s-ar aplica pedeapsa cu închisoarea de 4 ani la care s-ar adăuga între ¼ din durata măsurii educative și întreaga durată a acestei măsuri. S-ar putea ajunge astfel potrivit noilor dispoziții la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Așadar, sancțiunea aplicată definitiv sub imperiul legii vechi, de 7 ani și 6 luni închisoare nefiind mai mare decât sancțiunea la care s-ar putea ajunge potrivit noilor dispoziții, Tribunalul constată că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.
Față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul va admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria C., va desființa în totalitate sentința penală atacată și rejudecând, va respinge contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava privind pe condamnatul O. M. M..
În baza art.275 alin.3 cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, din care onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 1083 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală atacată și rejudecând,
Respinge contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava privind pe condamnatul O. M. M., fiul lui I. și al lui T., născut la data de 02.05.1990, în Caracal, jud.O., domiciliat în Caracal, ., jud.O., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Pelendava.
Cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, din care onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. MarinescuCarmen A. G.
Red.jud.A.M.M.
Tehnored.4 ex./M.B.
Jud.fond Gh.B.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1267/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 557/2014.... → |
|---|
