Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1198/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1198/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 35893/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1198
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C.
Grefier: C. E. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul M. G. V. in prezent aflat in Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 4981/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La prima strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat M. G. V. personal și asistat de avocat V. G. în substituire avocat M. L. G., apărător desemnat din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind interpelat de către instanță, contestatorul condamnat M. G. V. învederează că își menține calea de atac formulată și arată că are angajat un apărător ales, pe avocat P. D. care încă nu s-a prezentat, motiv pentru care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului ales să se prezinte în fața instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat M. G. V. personal și asistat de avocat P. D. care depune împuternicire avocațială nr._/20.11.2014.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune ca, in temeiul dis part 91 alin 4 Cpp, delegație apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, in speță avocat Pirlogea D..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat – avocat P. D., având cuvântul, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea contestației la executare și desființarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria C., prin care a fost respinsă contestația la executare formulată împotriva sentinței din dosarul cu nr. 1673/07.9JFLSB, pronunțată de Secția a 6 a penală din Lisabona, sentință ce a fost recunoscută și pusă în executare de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._, la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și la cererea autorităților judiciare portugheze de transfer într-un penitenciar din România a inculpatului.
Apărătorul ales al condamnatului învederează faptul că acesta și-a dat consimțământul la transfer fără a cunoaște procedura recunoașterii sentinței străine de către Statul Român, fără a avea posibilitatea să cunoască termenul de judecată când s-a pus in discuție recunoașterea hotărârii de condamnare, inculpatul nefiind prezent.
Avocat P. D. consideră că in cauză sunt aplicabile dispozițiile Deciziei 13/05.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care a solicitat aplicarea legii mai favorabile față de pedeapsa aplicată pentru cele trei infracțiuni in concurs, raportat la prevederile legii penale din România, având drept consecință reducerea pedepsei, întrucât in cadrul concursului de infracțiuni, față de pedepsele aplicate individual pentru cele trei infracțiuni in concurs, legea penală din România prevede o pedeapsă rezultantă mai mică decât cea stabilită de statul portughez.
Concluzionând, avocat Pirlogea D. a solicitat admiterea contestații, desființarea sentinței penale atacate, iar pe fond, admiterea cererii privind contestația la executare și pronunțarea unei sentințe care să aplice pedeapsa legală în cazul concursului de infracțiuni, având in vedere legea penală mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de contestatorul condamnat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, având in vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prev. de art 6 Cp.
Contestatorul condamnat M. G. V., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său ales, in sensul admiterii contestației la executare și aplicării legii penale mai favorabile.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală cu nr. 4981/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul M. G. V., fiul lui P. și T., ns. la data de 23.04.1984 domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C. și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01.10.2014 sub numărul_, petentul condamnat M. G. V. a solicitat aplicarea disp. art. 6 alin. 1 C.p. privind legea mai favorabilă în legătură cu sentința penală din data de 14.11.2008 pronunțată de Secția a 6-a penală din Lisabona, recunoscuta prin sentința penala nr. 19/14.01.2014 a Curții de Apel București.
Petentul a arătat că a fost condamnat în Portugalia la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, fiind condamnat pentru trei infracțiuni la pedepsele de 4 ani, 18 luni și respectiv 2 ani, în concurs, pedeapsa rezultantă fiind stabilită între limita de 7 ani și 6 luni ce reprezintă maximul, compus din suma pedepselor individuale și cea de 4 ani ce reprezintă limita minimă, fiind egală cu cea mai mare dintre pedepsele aplicate.
S-a mai arătat că sunt incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal, având în vedere că în cadrul concursului de infracțiuni, față de pedepsele aplicate individual pentru cele trei infracțiuni în concurs, legea penală din România prevede o pedeapsă mai mică față de cea stabilită de statul portughez.
La dosar a fost atașată copia mandatului de executare al pedepsei nr. 21/04.04.2014 emis de Cutea de Apel București - Secția I Penală, sentința penală nr. 100/14.03.2009 a Curții de Apel București - Secția I Penală și sentința penală din data de 14.11.2008 pronunțată de Secția a 6-a Penală din Lisabona.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a eținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 19/14.01.2014 a Curții de Apel București - Secția I Penală, definitivă prin nerecurare la data de 25.03.2014, s-a dispus recunoașterea efectelor sentinței penale din data de 14.11.2008 pronunțată de Secția a 6-a penală din Lisabona.
S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.
A fost dedusă detenția condamnatului de la data de 23.05.2007 la data de 25.05.2007 și de la data de 21.08.2012 la zi.
În baza acestei sentințe penale, a fost emis de Curtea de Apel București mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/04.04.2014.
S-a reținut în sarcina condamnatului că în cursul anului 2007, împreună cu o altă persoană a obținut 21 carduri bancare contrafăcute, a determinat o persoană neidentificată să contrafacă un permis de conducere și un act de identitate pe care ulterior le-a folosit și în perioada 03.05._07 au mers în mai multe centre comerciale din Lisabona și Algarve, unde au achiziționat bunuri utilizând ca mijloace de plată cardurile menționate anterior.
S-a arătat că faptele săvârșite de condamnat au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Codul penal din 1969 rap. la art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 și art. 291 Codul penal din 1969, pedepsite cu închisoarea de la 1 an la 12 ani și de la 3 luni la 3 ani.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța de fond a reținut că pedepsele de 4 ani, 18 luni și respectiv 2 ani închisoare aplicate de instanța din Lisabona pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Codul penal din 1969 rap. la art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 și art. 291 Codul penal din 1969 nu depășesc maximul special prevăzut de art. 250 alin. 1 (7 ani), 320 alin. 1 (3 ani) și respectiv 323 alin. 1 (2 ani) din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004 curtea de apel competentă examinează hotărârea judecătorească străină, și dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent sau în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent.
Astfel, instanța de judecată are posibilitatea de a adapta pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
În cauza de față, Curtea de Apel București a recunoscut decizia pronunțată de instanța din Portugalia și a dispus transferarea condamnatului M. G. V. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, condamnatul fiind de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România și neexercitând calea de atac împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București.
De asemenea, instanța de fond a reținut că actualul Cod penal nu este mai favorabil sub aspectul tratamentului juridic al concursului de infracțiuni, având în vedere că se prevede un spor obligatoriu de pedeapsă (art. 39) pe când vechiul cod nu prevedea obligativitatea aplicării vreunui spor ca urmare a contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente.
D. urmare, instanța de fond a apreciat că, contestația la executare formulată de condamnat este neîntemeiată, motiv pentru a care a respins-o.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. instanța a obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 personal și prin apărătorul său din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria C. și pe cale de consecință, să se dispună admiterea contestației la executare și aplicarea dispozițiilor art 6 NCP.
Analizând contestația formulata de contestatorul condamnat M. G. V. prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constata ca aceasta este nefondata pentru următoarele motive.
In mod corect instanta de fond a aratat ca nu se impune reducerea pedepselor de de 4 ani, 18 luni și respectiv 2 ani închisoare aplicate de instanța din Lisabona pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Codul penal din 1969 rap. la art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 și art. 291 Codul penal din 1969 avand in vedere ca acestea nu depășesc maximul special prevăzut de art. 250 alin. 1 (7 ani), 320 alin. 1 (3 ani) și respectiv 323 alin. 1 (2 ani) din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014.,in cauza fiind aplicabile dis part 4 din lg 187/2012 care prevede ca pedeapsa pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
De asemenea conform prevederilor legii nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, în procedura transferării persoanei condamnate, dacă statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, atunci statul român –ca stat de executare este continuatorul statului de condamnare
Este adevărat că prin aceeași lege sub denumirea "conversiunea condamnării s-a prevăzut că "dacă felul și durata pedepsei aplicate în străinătate este incompatibilă cu legislația română, statul român poate prin hotărâre judecătorească să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea în străinătate
Referitor la competentă, într-o atare ipoteză, instanța competentă exclusiv material și teritorial să soluționeze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, este Curtea de Apel București.
Ori în cauza de față în mod judicios instanța de fond a constatat că atunci când s-a procedat la recunoașterea hotărârii penale pronunțate în străinătate de către Curtea de Apel București și s-a dispus transferarea petentului condamnat în vederea executării pedepsei în România, s-a analizat de către instanța competentă implicit și natura, felul și durata pedepsei aplicate în străinătate constatând că aceasta corespunde cu pedepsele reglementate de legislația penală română și că deci nu se impune vreo adaptare a pedepsei aplicate în străinătate .
De altfel așa cum s-a statuat și prin decizia penală nr 23 /2009 dată în recurs în interesul legii, instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni –cum este și situația petentului condamnat, sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea de condamnare a statului străin cu aceea a cumulului juridic prevăzută de codul penal român
Ori în spetă, petentul condamnat solicită tocmai acest aspect, de a se proceda la contopirea pedepselor aplicate de organele judiciare străine prin hotărârea de condamnare pentru mai multe infracțiuni concurente conform cumulului juridic prevăzut de codul penal român de la 1968 –cu consecința stabilirii unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanțele statului străin, solicitare care este însă nefondată .
In consecința, tribunalul, în baza art. 425 ind 1 alin 7 pct 1 lit b NCpp, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. G. V. împotriva sentinței penale nr. 4981/2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 275 alin 2 NCpp va obliga contestatorul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind 1 alin 7 pct 1 lit b NCpp,
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. G. V., fiul lui P. și T., născut la data de 23.04.1984, cu domiciliul în C., ., jud. D., CNP_, în prezent deținut in Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 4981/2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 275 alin 2 NCpp obligă contestatorul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
Președinte,
G. C. Grefier,
C. E. V.
Red. G.C./Tehnored C.E.V.
24.11.2014/5ex
J.f. C. P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 24.11.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
P. de pe lângă Tribunalul D.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 1198/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 24.11.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către,
M. G. V., fiul lui P. și T., născut la data de 23.04.1984, cu domiciliul în C., ., jud. D., CNP_,
în prezent deținut in Penitenciarul C.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 1198/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Nr. dosar_
Emisă la 24.11.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către,
Penitenciarul C.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 1198/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Grefier – C. E. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 226/2014.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
