Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 842/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 4242/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
DECIZIA PENALĂ NR. 842
Ședința publică de la 27 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - L. L. U. –judecător
Grefier - C. J.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol, judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. V. din Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 2165 din data de 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect cerere de liberare condiționată .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul condamnat personal și asistat de avocat din oficiu I. E. care substituie la acest termen pe avocat din oficiu D. C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare cu contestatorul, liberat din Penitenciarul C. a fost îndeplinită prin afișare.
Nemaifiind formulate alte cereri și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra contestației de față.
Avocat din oficiu I. E. pentru contestator pune concluzii de admitere a contestației, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, solicitând menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică .
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra contestației formulate de condamnatul P. V. din Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 2165 din data de 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința penală menționată, instanța de fond, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare privind pe condamnatul P. V. .
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 06.03.2014, petentul P. V. în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea 255/2013, a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de evaluare întocmită de către Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului C., mandatul de executare a pedepsei închisorii, precum și sentințele penale.
Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 1967/2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, inculpatul P. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195 /2002.
Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului C. nu a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile apreciind că nu se impune reducerea pedepsei aplicate petentului deoarece cuantumul acesteia nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă concluzie, la care instanța a aderat, întrucât art. 336 alin. 1 din noul cod penal, incriminare corespondentă a dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, prevede pedeapsa maximă de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi
Ca urmare, având în vedere faptul că pedeapsa pe care o execută petentul, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, instanța a respins contestația formulată de condamnat.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului .
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul condamnat P. V. . Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept.
Analizând lucrările dosarului în raport de motivele expuse de contestator și în acord cu dispozițiile legale, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, iar contestația va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1967/19.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, inculpatul P. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C.p., art. 64 lit.a teza a II –a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 din OUG 195/2002.
În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 2161/03.07.2012 .
Potrivit art. 6 alin. (1) cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Analizând aplicabilitatea dispozițiilor legale citate pentru pedeapsa pe care o execută în prezent contestatorul condamnat, pedeapsă la care a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 din OUG 195/2002 și, prin raportare și la noile reglementări, în vigoare de la 1 februarie 2014, se constată următoarele:
Corespondentul în legea nouă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului potrivit legii vechi, sunt dispozițiile art. 336 alin. 1 cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la unu la 5 ani sau amendă .
Examinând noile dispoziții prin raportare la cele hotărâte prin sentința penală de condamnare menționată mai sus, se constată că pedeapsa aplicată are corespondent în legea nouă sub aspectul conținutului, aceasta se execută în conținutul și limitele prevăzute de codul penal în vigoare .
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în actuala reglementare, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune, printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal de la 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru toate aceste considerente, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. V., împotriva sentinței penale 2165 din 27 martie 2014 a Judecătoriei C..
Va obliga contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocatului desemnat din oficiu .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 2451 alin. 7 pct. 1 lit.b C.p.p.
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. V. fiul lui D. si G., născut la 12 noiembrie 1960, în Municipiul C., județul D., domiciliat în C., . ,județul D.,fără forme legale în C., ., județul D., CNP_ împotriva sentinței penale 2165 din 27 martie 2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat ului desemnat din oficiu .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică azi 27 august 2014.
Judecător
L. L. U.
Grefier
C. J.
Red jud L.L.U
Tehnored CJ
2 ex/4.09.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 117/2014.... → |
|---|
