Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2495/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 422/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
Grefier: C. A. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat de procuror C. N.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestatorul-condamnat B. M. în prezent deținut Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr. 896/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat, B. M., aflat în stare de deținere, personal și asistat de apărător din oficiu, avocat L. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. L. F. care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5911/2014 și delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Contestatorul condamnat B. M. precizează că își menține contestația formulată împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria C..
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat solicită instanței admiterea contestației pentru motivele arătate în scris. De asemenea, arată că una dintre infracțiuni a fost comisă în timpul minorității, astfel că se aplică măsuri educative, iar nu pedepse.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatorul condamnat B. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației formulate.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față ;
Constată că prin sentința penală nr.896/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. admite contestația la executare privind pe condamnatul B. M., fiul lui M. si L., născut la data de 13.12.1994, deținut în Penitenciarul de Minori si Tineri C..
S-a constatat că prin sentința penală nr.1464/09.07.2013 a Judecătoriei Tîrgu J. definitivă prin nerecurare condamnatul B. M. a fost condamnat la pedeapsa cumulată de 3 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa cumulată de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1464/09.07.2013 a Judecătoriei Tîrgu J. definitivă prin nerecurare și s-a repus în individualitatea lor următoarele pedepse:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.208 alin.1 lit. a, g și i, C.p. din 1969, cu aplicarea 41 alin.2, art.40 C.p. din 1969 și art.320 indice 1 C.p.p. (faptă săvârșită în perioda mai-iunie 2013)
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.208 alin.1 lit. g și i, C.p. din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. C.p. din 1969 și art.320 indice 1 C.p.p., aplicată prin s.p.871/25.04.2012 a Judecătoriei Tîrgu J., definitivă prin nercurare.
În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatului B. M. prin s.p.871/25.04.2012 a Judecătoriei Tîrgu J., definitivă prin nercurare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an.
S-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. .
În temeiul art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.p. s-a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare pe care o majorează cu 6 luni din durata măsurii educative de 1 an, urmând ca în final condamnatul B. M. să execute 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 C.p. din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. din 1969.
În baza art. 36 alin.3 din C.p. din 1969 s-a dedus din pedeapsă durata deja executată de la 10.06.2013 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1687/23.07.2013 emis de Judecătoria Tîrgu J. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.01.2014, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C., a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile privind pe condamnatul B. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Instanța a constatat că prin sentința penală nr.1464/09.07.2013 a Judecătoriei Tîrgu J. definitivă prin nerecurare condamnatul B. M. a fost condamnat la pedeapsa cumulată de 3 ani închisoare.
Astfel, la data de 27.01.2014, în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. a considerat că, se impune sesizarea instanței de judecată întrucât condamnatul B. M., a săvârșit o infracțiune în timpul minorității.
Analizând sesizarea Comisiei de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. instanța a apreciat că este întemeiată pentru motivele care preced admiterii.
Potrivit art.114 alin.1 C.p. față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Așadar, instanța a constatat o modificare majoră adusă Codului Penal în vigoare respectiv, renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative. Modelul care a inspirat reglementarea actuală este Legea Organică nr. 5/2000 privind reglementarea răspunderii penale a minorilor în Spania (modificată prin Legea Organică nr. 8/2006), dar s-au avut în vedere și reglementări din dreptul francez (Ordonanța din 2 februarie 1945 cu modificările ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificările ulterioare) și dreptul austriac (Legea privind justiția juvenilă din 1988)., astfel cum rezultă și din expunerea de motive privind Codul Penal în vigoare.
Art. 114 C.p. este clar și bine sistematizat stabilind că față de minorul care a săvârșit infracțiuni se pot lua exclusiv măsuri educative.
Conform art.21 alin.1 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Potrivit art.134 alin.1 și 2 C.p., dispozițiile prezentului titlu se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Când, la data pronunțării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanța, ținând seama de posibilitățile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
Ca urmare, instanța a apreciat că se impune descontopirea pedepsei cumulate de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1464/09.07.2013 a Judecătoriei Tîrgu J. definitivă prin nerecurare și repuse în individualitatea lor următoarele pedepse:
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.208 alin.1 lit. a, g și i, C.p. din 1969, cu aplicarea 41 alin.2, art.40 C.p. din 1969 și art.320 indice 1 C.p.p. (faptă săvârșită în perioda mai-iunie 2013)
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art.208 alin.1 lit. g și i, C.p. din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. C.p. din 1969 și art.320 indice 1 C.p.p., aplicată prin s.p.871/25.04.2012 a Judecătoriei Tîrgu J., definitivă prin nercurare.
În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatului B. M. prin s.p.871/25.04.2012 a Judecătoriei Tîrgu J., definitivă prin nercurare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și s-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. .
Instanța a constatat că, în cauză au rămas executabile două sancțiuni penale, respectiv o măsură educativă și o pedeapsă, motiv pentru care, s-a apreciat că se impune identificarea textului de lege care permite pentru aceste situații excepționale, ivite odată cu . Noului Cod Penal, executarea acestora.
Astfel, la capitolul IV din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu denumirea marginală " Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor", la art.22 alin.4 se arată că, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
Așadar, instanța a constatat incidența textului de lege enunțat anterior în cauza dedusă judecății întrucât condamnatului B. M., i-a fost revocată o pedepsă pronunțată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, infracțiunea care i-a atras revocarea fiind comisă în majorat.
Ca urmare, instanța a apreciat că se impune aplicarea dispoziților de la art. 129 alin. (2) din Codul penal coroborat cu art.22 alin4 din Legea 187/2012.
Astfel, potrivit 129 alin. (2) lit.b din Codul penal, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.
În consecință, în temeiul art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.p.instanța a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare pe care o majorează cu 6 luni din durata măsurii educative de 1 an, urmând ca în final condamnatul B. M. să execute 2 ani și 6 luni închisoare.
Având în vedere faptul că, pe lângă pedepsa închisorii dispusă în majorat, s-a dispus și pedeapsa accesorie, pedeapsă care a intrat în autoritate de lucrul judecat, și asupra căreia nu s-a intervenit, în temeiul art.71 alin.1 C.p. din 1969 instanța a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. din 1969.
În baza art. 36 alin.3 din C.p. din 1969 s-a dedus din pedeapsă durata deja executată de la 10.06.2013 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1687/23.07.2013 emis de Judecătoria Tîrgu J. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, contestatorul B. M. solicitând reducerea pedepsei aplicate.
În motivare, a arătat că potrivit art.129 alin.2 C.p., la pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiunea comisă după majorat, se putea adăuga o pătrime din durata măsurii educative.
Tribunalul, fiind investit în temeiul art.23 din Legea 255/2013, cu soluționarea contestației împotriva hotărârii instanței de fond, constată că nu este fondată calea de atac promovată, pentru considerentele ce succed.
Inculpatul B. M., a fost condamnat în condițiile Codului penal anterior la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea ca minor a infracțiunii prevăzute în art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i din Codul penal cu aplic. art.99 și urm. din Codul penal și art.3201 C.p.p., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în termenului de încercare, devenit major, a săvârșit o nouă infracțiune prev. de art.208, 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2, art.40 din Codul penal și art.3201 C.p.p., tot în condițiile Codului penal anterior pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Noua infracțiune, fiind comisă în termenul de încercare al unei pedepse anterioare cu suspendarea executării, a atras, conform legii penale anterioare, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, inculpatul urmând să execute ambele sancțiuni, în total 3 ani închisoare.
Instanța de fond, în temeiul art.21 alin.1 din Legea nr.187/2012, a dispus înlocuirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru fapta comisă în minorat, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an, iar apoi a făcut aplicarea disp. art.129 alin.2 lit.b din C.p. coroborat cu art.22 alin.4 din Legea nr.187/2012, în sensul că i-a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 2 ani pe care a majorat-o cu 6 luni din durata măsurii educative de 1 an închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.
Tribunalul reține că în mod greșit judecătorul de fond a aplicat disp. art.22 alin.4 lit.b din Legea nr.187/2012 cu referire la art.129 alin.2 lit.b din NCP, având în vedere că aceste prevederi legale sunt aplicabile numai cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod penal, și nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în care se găsesc înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate în timpul minorității și pedepse aplicate în majorat, ca în speța dedusă judecății, motiv pentru care criticile contestatorului în sensul că se putea adăuga o pătrime din durata măsurii educative sunt apreciate ca nefiind fondate. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr.4/2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P.
În speță, fiind vorba de o cauză definitiv judecată, dispozițiile legii noi se vor aplica doar dacă sunt mai favorabile. Altfel spus, sancțiunile aplicate în baza legii vechi vor fi reduse ori schimbate doar dacă potrivit noilor dispoziții acestea nu ar mai avea suport legal.
În urma propriului examen, Tribunalul reține că, infracțiunea de furt calificat prev. de prev. de art.208, 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal cu aplic. art.40 din Codul penal și art.3201 C.p.p., comisă de condamnat in majorat, este reglementată de dispozițiile art.228, art.229 alin.1 lit.b și d NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 1 la 5 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, de 2 ani închisoare, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește pedeapsa de 1 an închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, se constată că aceasta a fost aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, respectiv pentru art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i din Codul penal cu aplic. art.99 și urm. din Codul penal și art.3201 C.p.p., motiv pentru care s-ar impune înlocuirea pedepsei cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în raport de disp. art. 21 alin.1 din Legea nr.187/2012.
Astfel, în urma aplicării dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 condamnatul s-ar afla în executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și în executarea pedepsei cu închisoarea de 2 ani. Întrucât în cauză există o pluralitate de două infracțiuni, dintre care una comisă în timpul minorității și una după majorat, ar fi incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal. În acest caz s-ar aplica pedeapsa cu închisoarea de 2 ani la care s-ar adăuga între ¼ din durata măsurii educative și întreaga durată a acestei măsuri. S-ar putea ajunge astfel potrivit noilor dispoziții la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
Așadar, sancțiunea aplicată definitiv sub imperiul legii vechi, de 3 ani închisoare nu este mai mare decât sancțiunea la care s-ar putea ajunge potrivit noilor dispoziții.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Tribunalul constată că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului B. M. însă, având în vedere că doar acesta a declarat contestație împotriva hotărârii instanței de fond, împrejurare în care nu i se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac, conform principiului de drept non reformatio in pejus, va respinge contestația formulată.
Văzând și dispoz.art.275 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul B. M., fiul lui M. si L., născut la data de 13.12.1994, în Tg.J., jud. Gorj, domiciliat în or. Tismana, ., CNP_, deținut în Penitenciarul de Minori si Tineri C., împotriva sentinței penale nr. 896/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărător din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
Președinte,
A. M. M.
Grefier,
C. A. G.
Red.jud.A.M.M.
Tehnored.4 ex./M.B.
Jud.fond Gh.B.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 71/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1165/2014.... → |
|---|
