Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 1595/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 106
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
Judecător C. G. C.
Grefier A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală privind judecarea apelurilor declarate de inculpații G. A. și G. L., împotriva sentinței penale nr. 183/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, privind și pe intimatul parte vătămată F. I. și intimatul parte civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
TRIBUNALUL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 183/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în baza art. 181 alin. 1 din codul penal a condamnat inculpatul G. A., la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală asupra părții vătămate F. I.,cu domiciliul în aceeași localitate.
În baza art. 181 alin. 1 din codul penal a condamnat inculpatul G. L., la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală asupra părții vătămate F. I.,cu domiciliul în ..
În baza art. 81-83 din codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii și a atras atenția inculpaților cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de 3 ani.
În baza art.71,64 lit.a,teza a 2-a și lit.b din codul penal a interzis inculpaților dreptul de a fi ales în autoritățile publice și funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 din codul penal, a suspendat executarea interdicției pe durata termenului de încercare.
A admis acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență C..
A obligat inculpații, în solidar, să plătească părții civile 165,83 lei cu titlu de despăgubiri,suma ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
A admis în parte acțiunea civilă a părții civile F. I..
A obligat inculpații,în solidar, să plătească părții civile 4.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 9.04.2013, întocmit în dosarul nr.1134/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. A. și G. L. pentru săvîrșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 C.p.,reținîndu-se că în ziua de 20.06.2011 partea vătămată F. I.,împreună cu soția și martorii I. I.,I. R. și G. I. se aflau la cultura de viță de vie proprietatea acestuia pentru a efectua lucrări agricole și că în apropierea locului respectiv se afla turma de capre a inculpatului G. A..
S-a mai arătat că la un moment dat o parte din animale au intrat în cultura de viță de vie,iar partea vătămată a mers către acestea să le îndepărteze,ocazie cu care între cei doi s-a iscat o discuție contradictorie și pe acest fond,inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată cu un ciomag,iar în încercarea de a se apăra,partea vătămată a prins de ciomag,moment în care s-au dezechilibrat și au căzut.
De asemenea,s-a reținut că profitând de intervenția martorului I. I., partea vătămată s-a ridicat,moment în care a apărut inculpatul G. L., care i-a aplicat părții vătămate lovituri peste față cu pumnul.
În final,s-a reținut că martorul I. I. a intervenit și l-a îndepărtat pe
inculpatul G. L.,însă celălalt inculpat s-a apropiat și cu un ciomag pe care îl avea asupra sa i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului,după care martorul a intervenit din nou și a aplanat conflictul,sunând organele de poliție și salvarea.
S-a mai reținut că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale,așa cum atestă certificatul medico legal nr.1088/A2/2011 eliberat de I.M.L.C.,iar la 6.07.2011 partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpaților.
În cauză,s-a luat declarație părții vătămate care s-a constituit parte civilă, au fost interogați inculpații care nu au recunoscut săvîrșirea faptei și audiați martorii I. I.,I. R. și G. I..
De asemenea,în cauză s-a solicitat Spitalului C. Județean de Urgență C. să comunice dacă se constituie sau nu parte civilă ca urmare a îngrijirilor medicale acordate părții civile F. I.,această unitate înaintând la 2.07.2013 cererea de constituire de parte civilă și cheltuielile efectuate cu partea civilă F. I..
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Ambii inculpați nu au negat existența incidentului dar au negat agresarea părții vătămate. Imediat după incident, însă, partea vătămată a fost văzută plină de sânge de martora I. R. și G. I.. Martorul ocular - singurul prezent la conflictul propriu-zis - I. I. a declarat că atunci când a ajuns la locul conflictului, partea vătămată se afla la pământ, cu inculpatul G. A. deasupra acestuia și care la strigătul martorului s-a ridicat de pe partea vătămată iar imediat a apărut fiul acestuia, G. L., care a lovit partea vătămată.
Așadar, în contextul arătat, s-a apreciat că este în afara oricărui dubiu că ambii inculpați au agresat partea vătămată provocându-i leziunile care au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale.
Prin urmare, instanța a reținut săvârșirea de către ambii inculpați a infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 din codul penal asupra părții vătămate astfel încât aceștia urmează a fi condamnați la pedeapsa închisorii.
Având în vedere însă, conduita anterioară a inculpaților, faptul că aceștia nu au antecedente penale, instanța a condamnat pe inculpați la pedeapsa de un an închisoare și a aplicat dispozițiile art. 81-83 din codul penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art.71,64 lit.a,teza a 2-a și lit.b din codul penal și ale art.71 alin.5 din codul penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpații, în solidar,să plătească părții civile suma de 165,83 lei cu titlu de despăgubiri,suma ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la cererea părții civile F. I., aceasta a fost de asemenea, admisă în parte,fiind obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 4.000 lei daune morale, cuantum pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul rezonabil, având suferința fizică suferită în urma numărului relativ mare de zile de îngrijiri medicale.
În temeiul art. 191 c.p.p. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații G. A. și G. L., solicitând în scris și oral să se dispună achitarea inculpaților, în baza art. 396 pct 5 Cpp rap la art. 16 alin 1 lit c Cpp, iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile și condamnarea inculpaților la amendă penală, iar pe de altă parte schimbarea încadrării juridice a faptei și reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
La termenul de judecată din data de 21.02.2014, instanța, având în vedere prevederile art. 10 alin 2 din Legea 255/2013, a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Examinând apelurile declarate de inculpați prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Tribunalul apreciază că sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt constând în aceea că în seara zilei de 20.06.2011 partea vătămată F. I. a fost agresată fizic de către inculpații G. A. și G. L. (tată și fiu), provocându-i-se leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1088/A2/2011, eliberat de I.M.L. C..
Din cuprinsul certificatului medico-legal rezultă că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar pentru vindecarea acestora au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, Tribunalul mai reține că, din coroborarea tuturor declarațiilor date în cauză cu actele medico-legale și medicale aflate la dosar, rezultă că modalitatea de producere a agresiunii este cea prezentată de către partea vătămată și confirmată în totalitate de martorul ocular I. I..
Tribunalul mai reține că susținerea inculpaților cum că nu au lovit-o pe partea vătămată nu poate fi reținută ca fiind adevărată întrucât afirmațiile părții vătămate sunt confirmate de mențiunile din cuprinsul certificatului medico-legal (lovire cu corp dur) coroborate cu cele ale martorilor G. I. și I. R. care au văzut-o pe partea vătămată plină de sânge imediat după incident, precum și ale martorului ocular I. I. care a arătat că după ce a intervenit verbal pentru a-i despărți pe inculpatul G. A. și pe partea vătămată, inculpatul G. L. a lovit-o pe aceasta din urmă cu pumnul, iar după ce martorul a intervenit fizic pentru a-i despărți pe aceștia inculpatul G. A. l-a lovit cu ciomagul în cap pe F. I..
Astfel, în cauză sunt realizate cerințele art. 396 alin. 2 C.p.p., iar probele administrate - declarațiile martorilor, certificatul medico-legal nr. 1088/A2/2011 efectuat de IML C., declarațiile inculpaților și ale părții vătămate, examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului au fost apreciate în mod just de prima instanță și acestea demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii menționate, astfel că în mod corect s-a dispus condamnarea lor.
Pe de altă parte, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, Tribunalul apreciază că încadrarea juridică este cea corectă, în speța de față dispozițiile art. 181 alin. 1 C.p. din 1968 constituind legea penală mai favorabilă analizând limitele speciale de pedeapsă față de cele prev. de art. 193 alin. 2 NCP.
Raportat la toate aceste considerente, având în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților, dar și limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, modul de comitere a faptei, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, tribunalul apreciază că pedeapsa închisorii în modalitatea de executare a suspendării condiționate (care este menținută de dispozițiile tranzitorii prev. de art. 15 din Legea nr. 187/2012) este singura de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Prin urmare, motivele invocate de apelanții inculpați sub aspectul laturii penale apar ca fiind neîntemeiate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei apelanții inculpați au solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale în valoare de 4000 lei, precizând că această sumă este foarte mare raportat la fapta în sine și la lipsa dovedirii prejudiciului.
În ceea ce privește cererea privind despăgubirile pentru daunele morale formulată de partea civilă, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat întreg materialul probator administrat în cauză care a demonstrat existența condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile a inculpaților, fiind demonstrată atât existența faptei ilicite săvârșită de inculpați, a prejudiciului nepatrimonial cauzat constând în suferințele fizice și psihice urmare a leziunilor produse părții civile în urma loviturilor aplicate de către inculpați, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum și vinovăția inculpaților în forma intenției.
Într-adevăr încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu însemnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, statuându-se că atingerile aduse acestor valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune, de consecințe.
Tribunalul reține că răspunderea civilă delictuală intervine pentru culpa cea mai ușoară.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 998-999 cod civil și ținând cont de împrejurarea că fapta inculpaților i-a provocat părții civile, prin vătămările produse, o suferință fizică și psihică de mare intensitate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a opera răspunderea civilă delictuală și că suma de 4000 lei este de natură să asigure o justă și integrală despăgubire.
De asemenea, instanța apreciază că suma anterior menționată este în măsură să acopere întreaga paletă de suferințe fizice și psihice, dar și urmările consecutive evenimentului produs.
Astfel, deși prin acordarea acestui gen de despăgubiri trebuie respectat principiul de drept potrivit căruia suferința cauzată nu trebuie să constituie sursa unei îmbogățiri nelegitime, este incontestabil că în evaluarea acestui prejudiciu se au în vedere nu doar durerile provocate prin fapta ilicită, ci și schimbările intervenite în condițiile de existență, disconfortul și celelalte consecințe negative la care victima evenimentului a fost expusă, în caz contrar reparația bănească acordată neputând satisface condițiile impuse de art. 998-999 Cod civil.
În situația de față, suma acordată cu titlu de daune morale este necesară și suficientă urmărilor produse, ținând seama de faptul că perioada de recuperare și vindecare a presupus suferințe și privațiuni inerente în planul vieții sociale.
Așadar, dimensiunea prejudiciului moral suferit de partea civilă s-a impus a se stabili atât în raport de toate circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat, a urmărilor acesteia, de intensitatea durerilor fizice și psihice suferite de aceasta, cât și a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora și vinovăția inculpaților, în forma intenției, de atitudinea necorespunzătoare manifestată de aceștia după producerea incidentului constând în aceea că nu au făcut dovada că ar fi încercat să asigure benevol repararea prejudiciului produs prin fapta lor, fie și parțială, și mai mult au încercat să denatureze adevărul și să îngreuneze aflarea acestuia de organele judiciare invocând nesusținut de probe concludente anumite aspecte ale situației de fapt.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul apreciază că prima instanță a apreciat în mod just cuantumul daunelor morale.
Față de toate considerentele expuse, tribunalul în baza art. 421 pct 1 lit b NCpp va respinge apelurile declarate de apelanții G. A. și G. L., împotriva sentinței penale cu nr. 183/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._, ca nefondate.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. tribunalul va obliga apelanții inculpați plata sumei de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, culpa procesuală aparținând acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct 1 lit b NCpp,
Respinge apelurile declarate de apelanții G. A., fiul lui F. și M., născut la data de 14 iunie 1933 în ., cu același domiciliu, fără antecedente penale, și G. L., fiul lui A. și G., născut la 2 septembrie 1961, în . în mun. C., ., .. 1, ., fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 183/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă apelanții plata sumelor de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2014.
Președinte,Judecător
E. FloreaCătălina G. C.
Grefier,
A. M. D.
Redact CGC
Tehnoree A.D. 11.04.2014/2ex
Jud fond M. P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 143/2014.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
