Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 18924/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 23/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător L. M. S.
Grefier A. S.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de condamnatul R. V. M., împotriva sentinței penale nr. 57/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul R. V. M. asistat de avocat C. N., apărător desemnat din oficiu cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 277/27.01.2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, din oficiu, în baza art. 10 din Legea nr. 255 din 19.07.2013 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, instanța recalifică calea de atac a recursului în cale de atac a apelului și dispune soluționarea prezentei cauze de către tribunal, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apelul fiind în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra dezbaterii apelului:
Avocat C. N. pentru apelantul - condamnat a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată pentru motivele invocate de condamnat, iar în subsidiar reducerea termenului de rediscutare a situației condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a apelului ca neîntemeiat, considerând sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apelantul condamnat, având ultimul cuvânt, și-a însușit concluziile apărătorului din oficiu solicitând să fie liberat condiționat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 57/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petiționarul condamnat R. V. M., fiul lui G. și E., născut la data de 13.02.1980, în ., cu domiciliul în Izlaz, județul Teleorman, CNP_, fiind stabilit termen de rediscutare a cererii la data de 23.04.2014.
A fost obligat petentul condamnat la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul condamnat R. V. M. a solicitat liberarea sa condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare, la care a fost condamnat prin s.p.nr.2579/2011 a Judecătoriei C..
Penitenciarul Tg-J. a înaintat la dosarul cauzei procesul verbal nr.H2/_ din 24.12.2013 și caracterizarea petentului.
Potrivit procesului verbal anterior menționat, comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a dispus amânarea liberării condiționate a petiționarului R. V. M., până la data de 21.05.2014.
In motivarea cererii, a arătat petiționarul că întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea sa.
Din analiza actelor aflate la dosar instanța de fond a reținut:
Petiționarul-condamnat R. V. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, prin s.p.nr.2579/2011 a Judecătoriei C., în baza ei emițându-se mandatul nr.2899/2011.
Potrivit procesului-verbal prin care s-a dispus amânarea liberării condiționate, executarea pedepsei a început la data de 14.08.2009, urmând să expire la 13.08.2016.
Conform aceluiași proces-verbal, la data de 24.12.2013, petiționarul executase efectiv 1594 de zile din pedeapsă și i s-au considerat ca executate ca urmare a muncii prestate 111 zile, în total 1705 zile, iar fracția obligatorie fiind aceea de 2/3, din pedeapsa care transformată în zile era de 1704 zile.
Așa cum rezultă din procesul-verbal, petiționarul este recidivist.
În afară de condiția executării fracției obligatorii, art.59 alin.1 C.pen. mai prevede și alte condiții cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune liberarea condiționată și care presupun stăruința în muncă, disciplina, dovezile temeinice de îndreptare, toate acestea urmând a fi analizate și prin prisma antecedentelor penale.
Astfel, textul de lege menționat nu impune o obligație a liberării condiționate imediat după executarea fracției, ci prevăd ca aceasta să fie analizată și în raport de celelalte cerințe, care în speță nu sunt întrunite, dat fiind comportamentul oscilant denotat de sancțiunea disciplinară aplicată, nerezultând în mod echivoc tendința de îndreptare, sens în care instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată, în sensul punerii în libertate efectivă a petiționarului-condamnat.
Cu privire însă la termenul pentru care s-a dispus rediscutarea situației condamnatului, instanța îl găsește ușor excesiv, chiar prin prisma lipsei stării de recidivă.
Pentru a asigura îndreptarea comportamentului, pregătirea în vederea reinserției sociale, a constat instanța de fond suficiența amânării la rediscutare până la data de 23.04.2014, dată care însă nu este obligatoriu în a coincide cu formularea unei propuneri de liberare condiționată de către comisie, și este pur și simplu, o dată la care se va analiza din nou prin prisma celor reținute anterior, dacă petiționarul-condamnat R. V. M. întrunește efectiv toate condițiile prevăzute de art.59 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul R. V. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că a participat la activități productive, a menținut relația cu familia, a parcurs parțial programele recomandate în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică.
Tribunalul, analizând apelul formulat de apelantul - condamnat, urmează să-l respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Constată instanța că apelantul condamnat a solicitat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr2579/2011 a Judecătoriei C., cerere ce a fost respinsă prin sentința penală nr. 57/15.01.2014 a Judecătoriei Tg-J., care a stabilit termen de rediscutarea cererii la data de 23.04.2014.
Liberarea condiționată putea fi acordată la cerere condamnatului numai dacă acesta a executat fracția minimă din pedeapsa pe care o execută, a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, constând în formarea la condamnat a calităților morale care să excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni.
Din analiza situației condamnatului raportat la criteriile expuse mai sus, instanța de fond a constatat că, deși acesta a executat fracția obligatorie, nu sunt îndeplinite criteriile care să demonstreze că dă dovezi temeinice de îndreptare.
În acest sens, apreciind cele menționate în procesul-verbal încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate nr. H2/_ din 24.12.2013 emis de Penitenciarul Tg.J., în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 100 lit. d din noul C.pen. (fost 59 C.pen), pentru a fi admisă cererea de liberare formulată de recurentul condamnat.
Având în vedere starea de recidivă a apelantului-condamnat, faptul că a mai fost liberat condiționat anterior, a avut un comportament oscilant și că deși a fost ridicată sancțiunea aplicată pentru abaterea disciplinară, tribunalul apreciază că perioada executată este insuficientă în vederea resocializării, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 59 C.pen., și 75 din Legea 275/2006.
Aceste împrejurări nu pot determina nici instanța de apel să constate că sunt îndeplinite pe deplin condițiile prev. de art. 100 lit. d noul Cod penal iar în ceea ce privește termenul de reînnoire a cererii de liberare condiționată se apreciază că s-au avut în vedere tocmai aceste aspecte legate de perioada insuficientă de resocializare a apelantului condamnat, acesta fiind corect estimat.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de condamnatul R. V. M., fiul lui G. și E., născut la data de 13.02.1980, în ., cu domiciliul în Izlaz, județul Teleorman, CNP_, deținut în Penitenciarul Tg. J., ca nefondat.
Obligă apelantul – condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător,
G. C. L. M. Sacină
Grefier,
A. S.
Red. S.L.M
Tehnored.L.E.O.
4 ex/ 05 Martie 2014
| ← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 45/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 300/2014.... → |
|---|
