Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 62/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 235/95/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Sentința Nr. 62/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. S.
Grefier L. E. O.
Pe rol soluționarea sesizării formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J., privind pe condamnatul Ș. C., deținut în Penitenciarul Tg-J., în vederea executării pedepsei de 25 ani închisoare și 9 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen., aplicată prin sentința penală nr. 247/23.10.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2903/18.03.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Fără citarea persoanei condamnate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosarul cauzei a fost depusă dovada de încunoștințare a condamnatului, cu privire la faptul că are posibilitatea de a formula concluzii scrise pentru termenul din data de 12.02.2014.
TRIBUNALUL
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarului Tg-J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 alin. 1 C.pen., cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 247/23.10.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2903/18.03.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 247/23.10.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2903/18.03.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, persoana privată de libertatea Ș. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 9 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen..
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 294/2001 din 09.07.2003 de către Tribunalul Gorj, executarea pedepsei a început la data de 11.11.2000 și se sfârșește la data de 10.11.2025.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. 1 din Noul cod penal în vigoare de la data de 01.02.2014.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a deținutului, copia sentinței penale de condamnare și mandatul de executare a pedepsei nr. 294/2001 din 09.07.2003 de către Tribunalul Gorj.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța constată următoarele:
Din sentința penală nr. 247/23.10.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj și referatul întocmit de C. Executări Penale s-a constatat că susnumitul a fost condamnat la:
- 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. f C.pen.;
- 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i, 176 lit. f C.pen,
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 și 2 C.pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 și 3 C.pen.;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.,
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 279 alin. 3 lit. a C.pen.
În baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2000 s-a constatat grațiate pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. 1 și pedepsele de 4 ani închisoare aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 321 alin. 1 și 2 C.epn.
În baza art. 33-34 C.pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen.
S-a arătat că executarea pedepsei a început la data de 11.11.2000 și se sfârșește la data de 10.11.2025.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 294/2001 din 09.07.2003 de către Tribunalul Gorj.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 NCP referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei instanța urmează să analizeze aspectele referitoare la:
- aplicarea legii mai favorabile în ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în ce privește tratamentul juridic sancționator privind la concursul de infracțiuni;
- legea penală de dezincriminare.
Potrivit art. 6 alin. 1 C.pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
În cauză persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 25 închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. aplicată prin sentința nr. 247/23.10.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal limitele de pedeapsă pentru unele infracțiuni, au fost reduse, și întrucât pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare, acestea urmează a fi reduse la maximul prevăzut de lege.
Astfel, pedeapsa de 22 ani aplicată pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. f C.pen., actual, art. 188 alin.1 NCP urmează a fi redusă la 20 ani întrucât în noul Cod penal limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt între 10-20 ani.
De asemenea, pedeapsa de 11 ani aplicată pentru art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i, 176 lit. f C.pen., va fi redusă la 10 ani întrucât în noul Cod penal limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt între 5-10 ani.
Va fi redusă și pedeapsa complementară aplicată de la 9 ani la maximul prevăzut în legea nouă, care este de 5 ani.
Potrivit legii noi maximul pedepsei ce s-ar putea aplica, potrivit art. 39 lit. b NCP, se calculează aplicând la pedeapsa cea mai grea un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel, persoana condamnată ar trebui să execute 25 ani și 8 luni închisoare, calculat prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare a pedepsei (redusă de la 22 ani) de 5 ani și 8 luni închisoare reprezentând 1/3 din pedepsele cumulate de 10 ani (redusă de la 11 ani), 4 ani și 3 ani.
Astfel, comparând maximul pedepsei ce se poate aplica pe legea nouă, de 25 ani și 8 luni cu pedeapsa aflată în curs de executare de 25 ani se constată că legea nouă nu este mai favorabilă sub acest aspect, astfel încât se va respinge contestația la executare în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile pedepselor privative de libertate aplicate.
În cauză apreciem că nu se poate aplica tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni prevăzut în dispozițiile art. 33-34 din vechiul Cod penal întrucât prin combinarea dispozițiilor din cele două legi penale s-ar ajunge la o lex tertia, singurele puncte de vedere oficiale în ceea ce privește modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile fiind cele care rezultă din practica general obligatorie a Curții Constituționale și din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii.
Constituția este actul normativ care stabilește limita în determinarea legii penale mai favorabile: să nu se realizeze lex tertia, care poate fi definită ca fiind orice aplicare combinată a unor dispoziții legale care nu coexistă temporal.
Aplicarea legii penale mai favorabile(mitior lex) este un principiu fundamental pe care îl regăsim în evoluția legislației penale naționale atât cea veche, cât și cea modernă reglementată de Codul penal de la 1968, recunoscut ca atare și de Parlamentul European ,fiind preluată și în noul Cod penal ( NCP).
În Codul penal de la 1968, în art. 13 se prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prevederile din Codul penal de la 1968 le regăsim și în Noul Cod penal, în art.5, cu precizarea că retroactivitatea legii privind măsurile de siguranță și măsurile educative nu mai este prevăzută.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Aplicarea legii mai favorabile presupune existența unei situații juridice penale născute sub imperiul unei legi și judecate sub imperiul alteia noi.
Deoarece legea nu prevede, a rămas în sarcina doctrinei de specialitate și a practicii judiciare identificarea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile cum ar fi:condițiile de încriminare,pedeapsa și prescripția.
Pe baza acestor criterii, într-o unică etapă de comparare, se alege o singură lege penală - codul vechi sau codul nou - care în cazul concret este mai favorabilă (în sensul că fie nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, fie se încetează procesul penal, fie se aplică o pedeapsă în niște limite reduse) și această lege se aplică singură, fără a se combina cu dispoziții de drept material din celălalt cod.
În ceea ce privește sancțiunea, dacă acesta ar fi singurul element de diferență între cele două legi, este mai favorabilă legea care prevede o sancțiune mai ușoară, dar pentru a stabili care lege, dintre cele succesive prevede o sancțiune mai ușoară trebuie să se țină seama de pedeapsa, în cazul concret și în raport de toate agravările și atenuările prevăzute de lege poate fi aplicată potrivit fiecăreia din legile penale succesive.
Altfel spus, nu cuantumul abstract prevăzut de lege este hotărâtor, ci pedeapsa concretă care poate îi poate fi aplicată ca urmare a individualizării, în funcție de fapta comisă și de autorul ei.
De asemenea, legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită apriori, ci numai după calcularea pedepsei în raport cu fiecare lege în parte și ținând seama de toate împrejurările cauzei, adică atât de concursul de infracțiuni, starea de recidivă, circumstanțele agravante sau atenuante, alte modalități de individualizare sau executare a pedepsei.
În ceea ce privește aplicarea în practică a principiului legii penale mai favorabile, legile penale nu pot fi combinate, în sensul că din diferite legi să se aplice numai ceea ce este mai favorabil pentru inculpat și în acest fel să se creeze o ,,lex terția”.
Aceasta deoarece, dacă legea nu permite aplicarea unei norme care nu există (nullum crimen sine lege), nici judecătorul nu o poate creea, prin combinarea mai multor norme.
Referitor la aplicarea legii mai favorabile, practica Curții Constituționale este constantă în a decide în sensul că, legea penală mai favorabilă se determină analizându-se comparativ condițiile de incriminare, pedeapsa și termenul de prescripție, iar determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze, ori potrivit acestui text din Constituție Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a reiterat de către Curtea Constituțională (dec. 1470/2011) că determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.
Prin decizia nr. 8/21.01.2008 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat:
„Cazurile de succesiune a legilor penale, generează situații tranzitorii ce impun o derogare firească de la principiul activității legii penale. Ca urmare, pentru asemenea situații, trebuie să se recurgă la principiul subsidiar al aplicării legii penale mai favorabile.
Ori, acest principiu impune aplicarea „legii” mai favorabile în ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre „dispozițiile mai favorabile” ale acelei legi.
Ca atare, în raport cu principiul menționat, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit.
De aceea, în art. 13 din Codul penal este folosită expresia "legea mai favorabilă" și nu dispozițiile mai favorabile ale unei legi".
Prin combinarea dispozițiilor mai favorabile, din diferitele legi penale succesive în timp s-ar ajunge la crearea unei alte legi „lex terția”, lucru neadmis în dreptul penal.
Pentru motivele susmenționate, constatând că sub aspectul aplicării dispozițiilor referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni prevăzute în art. 39 NCP, legea nouă nu este mai favorabilă persoanei condamnate, tribunalul va admite în parte sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. doar în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată al cărei maxim va fi redus de la 9 ani la 5 ani, urmând a fi respinsă în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 595 C.pr.pen., combinat cu art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 6 alin. 1 și 6 C.pen., art. 66 alin. 1 C.pen., admite, în parte, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J..
Dispune ca persoana condamnată Ș. C., fiul lui T. și Lămîița, născut la data de 23.03.1975 în mun. Tg-J., județul Gorj, CNP_ să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.pen., pe timp de 5 ani, în loc de 9 ani.
Respinge sesizarea formulată în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
L. M. S.
Grefier,
L. E. O.
Red. L.M.S./Tehn. L.E.O.
4/19.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 411/2014.... → |
|---|
