Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 69/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 4411/317/2013
Dosar nr._ /2014
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Decizia penală nr. 69/2014
Ședința publică din data de 18 Martie 2014
Completul compus din:
Judecător: R. I.
Grefier: E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de petentul P. E. împotriva sentinței penale nr. 53 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul petent P. E. și intimații A. P. și A. M., asistată de avocat ales R. M. F., lipsă fiind intimații B. M. G. și M. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, contestatorul petent P. E. depune la dosar concluzii scrise, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Contestatorul petent P. E. a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată și trimiterea cauzei la instanța competentă - judecătorul de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 C.pr.pen., pentru motivele dezvoltate în scris la dosar.
Avocat R. M. F., pentru intimata A. M., a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică. De asemenea, a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond era definitivă de la data pronunțării, iar petentul nu mai are nici o cale de atac împotriva acesteia. Totodată, a învederat că fondul civil al cauzei a fost tranșat de instanțele civile.
Intimatul A. P. a solicitat respingerea contestației, întrucât nu există nici un temei legal în susținerile petentului.
Intimata A. M. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea contestației formulate de petent ca fiind inadmisibilă, această cale de atac nefiind prevăzută de lege, nici în vechea reglementare și nici în cea actuală.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 53 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de P. E., cu domiciliul în Tg-J., ..5, ., județul Gorj, în contradictoriu cu intimații A. M., cu domiciliul în ., A. P., cu domiciliul în comuna Scoarța, ., B. M. G., domiciliată în comuna P., . E., domiciliată în comuna Scoarța, ., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.1807/P/2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-Cărbunești la data de 08.12.2012.
A fost menținută rezoluția atacată, ca fiind legală și temeinică și a fost obligat petentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 17.12.2013 sub numărul_, petentul P. P. E. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 466/P/2008, menținută prin rezoluția nr. 2427/II/2/2013 din data de 25.11.2013.
În motivarea plângerii a arătat petentul că, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 466/P/2008, prin modificarea lățimii la stradă a terenului aparținând lui Arămia P. trebuia modificată și suprafața parcelelor, respectiv și a parcelei CC 1358 teren în discuție conform deciziei nr. 41/01.02.2010 a Tribunalului Gorj, rezultând că fapta există.
A arătat petentul că a formulat obiecțiuni cu privire la răspunsul expertului la obiectivul nr. 2, obiecțiuni ce au fost încuviințate de organele de cercetare penală, însă expertul a refuzat să răspundă la acestea, că prin sentința penală nr. 554/27.11.2009, menținută prin decizia nr. 41/01.02.2010 a Tribunalului Gorj s-a stabilit că organele de cercetare penală vor avea în vedere și raportul de expertiză întocmit de expert I. D. în dosarul civil nr._ în care a fost identificat acest teren, au fost întocmite variante de grănițuire avându-se în vedere atât lățimea de 50 m, cât și cea de 51,28 m a lui A., în ambele schițe și variante de grănițuire expertul arătând că terenul în litigiu există între ei, cu o lățime de 1,28 m, iar în varianta grănițuirii la 51,28 m pentru A., lățimea terenului petentului la stradă este de numai 25,20 m din cei 27 m punere în posesie, în varianta lățimii de 50 m pentru A. lățimea proprietății petentului ar fi de 26,48 m, de unde rezultă că lățimea sa la stradă se modifică.
În continuare, a arătat petentul că greșit s-a reținut de către organele de cercetare penală că la pronunțarea acestei soluții au avut în vedere hotărârile pronunțate în dosarul nr._ și că modificarea putea fi făcută de Comisia locală de fond funciar a comunei Scoarța, întrucât conform art. 22 Cod procedură penală hotărârea definitivă a instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor de urmărire penală și a instanței penale cu privire la existența faptei și nu s-a răspuns de organele de urmărire dacă rectificarea actului administrativ s-a efectuat conform legii privind emiterea acestor acte.
În dovedirea plângerii a depus în copie: rezoluția de respingere a plângerii nr. 2427/II/2/2013/25.11.2013, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr. 466/P/2008/27.09.2013, raport de expertiză întocmit în dosarul nr. 466/P/2008, răspunsuri la obiecțiuni din dosarul nr._, adresele nr. 4179/04.06.2007, nr. 5914/21.08.2007, planuri de amplasament și delimitare al imobilului, sentința nr. 404/06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosarul nr._, decizia nr. 41/01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, adeverința parțială de proprietate nr. 15/22.02.2000, fișa bunului imobil, extras de carte funciară pentru informare, încheierea nr. 1270/10.01.2012, adresa nr. 466/P/2008/30.07.2013, obiecțiuni înregistrate sub nr._/25.07.2013, proces-verbal de punere în posesie din 11.07.2008 cu schița parcelelor, declarație de intimat din dosarul nr._ .
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr.466/P/2008.
Prin încheierea nr. 9/10.01.2014 a fost admisă declarația de abținere formulată de judecător în dosarul nr._, cauza fiind repartizată acestui complet.
Petentul a depus note de ședință privind întregirea plângerii și propunere probe, prin care a arătat că membrii Comisiei locale de fond funciar Scoarța nu au respectat dispozițiile procedurale prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind modificarea, înlocuirea sau desființarea, iar terenul în litigiu a făcut obiectul dosarului nr._ în care A. s-a folosit de schița modificată, cea cu 51,28 m lățime la stradă, solicitând ca instanța să ceară lămuriri (răspuns) expertului la obiecțiunile formulate la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză din dosarul nr. 466/P/2008.
A depus la dosar în copie: sentința civilă nr. 2920/05.11.2009, proces-verbal parțial de punere în posesie din 04.12.2001, declarația numitelor Brezoaica A.-I., din data de 25.07.2013, M. E., din data de 18.07.2013, declarație de intimat A. M. din dosarul nr._ .
Intimatul A. P. depus întâmpinare.
Examinând plângerea formulată de petent, instanța a reținut următoarele:
La data de 12.02.2008 partea vătămată P. E. a formulat plângere împotriva învinuiților A. M. și A. P., sesizând că au falsificat acte cu privire la lățimea unui teren în favoarea lui A. P., acte folosite de acesta în instanță și care i-au afectat, ca suprafață, terenul ce-l deține.
Prin rezoluția nr. 466/P/2008 din data de 15.09.2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. M. și A. P., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 289 Cod penal.
Împotriva soluției adoptate, partea vătămată a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, care a fost admisă prin rezoluția nr. 1317/II/2/2008 din 30.10.2008.
În urma cercetărilor efectuate, la data de 01.07.2009, prin rezoluția nr. 466/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. M. și A. P., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 Cod penal.
Împotriva soluției adoptate partea vătămată a formulat din nou plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, plângere respinsă prin rezoluția nr. 1147/II/2/2009 din 07.08.2009.
Prin sentința penală nr. 554/27.11.2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a fost admisă plângerea petentului P. E. formulată împotriva rezoluției mai sus menționate, au fost desființate rezoluțiile procurorului și trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale și completării cercetărilor, urmând ca în cauză să fie efectuată o expertiză, care să stabilească situația exactă a terenului în litigiu.
Prin rezoluția nr. 466/P/2008 din 11.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești s-a dispus în temeiul art. 249 C.pr.pen. și art. 228 alin. 6 C.pr.pen. raportat la art.10 lit. a C.pr.pen. scoaterea de sub urmărire penală a numiților A. M., A. P., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 289 și art. 291 C.pen., neînceperea urmăririi penale față de A. M. și A. P., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 288, art. 290, art. 292 C.pen., neînceperea urmăririi penale față de M. E. și B. M. G., pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288, art. 289, art. 292, art. 292 C.pen.
Împotriva acesteia a formulat plângere petentul, iar prin sentința nr. 404/06.09.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosarul nr._ a fost desființată rezoluția atacată și trimisă cauza la procuror în vederea redeschiderii și începerii urmăririi penale față de intimați și completarea cercetărilor.
Ca urmare a reluării cercetărilor a fost efectuată în cauză expertiză în specialitatea topografie, iar prin rezoluția nr. 466/P/2008 din data de 27.09.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A. M. și A. P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C.pen., art. 289 C.pen. și art. 291 C.pen., neînceperea urmăririi penale față de A. M. și A. P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 C.pen., 290 C.pen. și 292 C.pen.; neînceperea urmăririi penale față de M. E. și B. M. G. pentru infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246, 288, 289, 291, 292 C.pen.
Împotriva soluției adoptate petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 2427/II/2/2013 din 25.11.2013.
Ca stare de fapt s-a reținut că expertiza tehnică topografică efectuată a concluzionat că prin trecerea lățimii de 51,28 metri în loc de 50 metri a terenului aparținând lui A. P. nu se modifică suprafața terenului lui P. E. și că din concluziile raportului de expertiză coroborat cu celelalte probe administrate a rezultat că nu s-a produs o vătămare a intereselor persoanei vătămate P. E., suprafața de teren a acestuia nefiind afectată, printr-o hotărâre judecătorească stabilindu-se în mod irevocabil, pe baza unei expertize topografice, că lățimea la stradă a terenului proprietatea învinuitului A. P. este de 51,28 metri, lățime ce este indicată și de expert în raportul de expertiză.
Instanța reține că plângerea formulată de petentul P. E. împotriva rezoluției nr. 466/P/2008 din data de 27.09.2013, menținută prin rezoluția nr. 2427/II/2/2013 din 25.11.2013 este nefondată.
Astfel, în favoarea intimatului A. P. a fost emis procesul-verbal de punere în posesie din 04.12.2001, în schița anexă fiind înscrisă lățimea terenului de 50m la DC 54, ulterior a fost întocmită schița terenului intimatului cu o lățime de 51,28 m și lungimea de 312 m.
La data de 04.06.2007 Primăria . notificat pe A. P., prin adresa nr. 4179/04.06.2007, că în mod eronat a fost trecută la stradă lățimea de 50 m, în realitate, în urma verificărilor efectuate de Comisia Locală de Fond Funciar, lățimea fiind de 51,28, iar suprafața este aceeași, urmând a se anula procesul verbal de punere în posesie, menționându-se totodată lățimea reală de 51,28 m.
Adresa respectivă este semnată de A. M. în calitate de primar al localității la acea dată și de numitele M. E. și B. M. G., inginer cadastru în cadrul primăriei.
Cu adresa nr.5914 din 21.08.2007, tot Primăria comunei Scoarța (Comisa Locală), înaintează către OCPI Gorj schița anexă la TP nr._ din 21.03.2003 la care lățimea reală la frontul stradal este 51,28 m în loc de 50 m conform măsurătorilor și a lucrării de carte funciară a cărei schiță este anexată.
Prin aceeași adresă se precizează că „în urma acestei modificări nu se schimbă suprafața și vecinătățile în procesul verbal de punere în posesie care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._”.
Din înscrisurile depuse la dosar se constatată că petentul a mai sesizat organele de cercetare penală în legătură cu adresa nr. 4179/04.06.2007, instanța de judecată reținând, în mod definitiv prin sentința nr. 230/05.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, cu ocazia soluționării plângerii formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, că nu s-a săvârșit vreo faptă de natură penală, lățimea de 51,28 m menționată fiind cea reală.
Totodată, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 466/P/2008 a concluzionat că prin stabilirea frontului stradal la 51,28 m suprafața a rămas aceeași ca urmare a reducerii lungimii terenului pe latura de vest la 312 m și că prin trecerea acestei lățimi la terenul intimatului A. P. nu se modifică lățimea terenului petentului P. E..
Critica petentului în sensul că răspunsul expertului la obiectivul nr. 2 nu concordă cu constatările din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._, s-a apreciat că nu este întemeiată, întrucât în acest din urmă raport, conform schițelor anexe a fost trasată linia de hotar, astfel cum a fost stabilită și de instanța de judecată în acel dosar, astfel încât lățimea terenului petentului era de 27 m.
Cum, în mod definitiv s-a stabilit că lățimea de 51,28 m menționată în înscrisurile supuse verificării este reală, iar din probele administrate rezultă că prin înscrierea acestei lățimi nu a fost afectată lățimea terenului aparținând petentului P. E., instanța a reținut că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, organele de cercetare penală nefiind abilitate să verifice dacă actele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar, cât timp s-a constatat că nu a fost săvârșită vreo faptă de natură penală.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile prevăzute de art. 2781 alin. 8 C.pr.pen., instanța a respins plângerea ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției nr. 466/P/2008 din data de 27.09.2013, menținută prin rezoluția nr. 2427/II/2/2013 din 25.11.2013, ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară.
În motivare s-a arătat că în mod greșit prima instanță la . noilor coduri nu a trimis cauza la judecătorul de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 C.pr.pen., deși în cauză nu se începuse cercetarea judecătorească, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 6 din Legea nr. 255/2013.
Totodată, a învederat că a formulat plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 466/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, și nu de netrimitere în judecată, iar art. 15 din Legea nr. 255/2013 precizează că numai plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece potrivit legii vechi.
Contestația este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 2781 alin. 1 din VC.pr.pen., persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din același cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 și 278, iar potrivit alin 10 al aceluiași articol, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.
Conform art. 340 alin. 1 NC.pr.pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar potrivit art. 341 alin 8 din același cod, încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. 6 și 7 pct. 1, pct. 2 lit. a, b și d este definitivă.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Cum calea de atac a contestației, declarată de petentul P. E., nu este prevăzută de lege, nici în codul penal anterior și nici în reglementarea actuală, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a C.pr.pen., va respinge contestația ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 272 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de petentul P. E., împotriva sentinței penale nr. 53 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
Obligă contestatorul la 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2014.
Judecător,
R. I.
Grefier,
E. C.
Red.R.I.
Tehnored. E.C.
Jud.fond C.V.
2 ex./26.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 101/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
