Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 188/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 2139/318/2014/a3
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator 2442
DECIZIE nr. 188/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul constituit din:
Judecător: Ș. Ș.
Grefier: E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, județul Gorj
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul C. F. A. împotriva încheierii din 07.05.2014 pronunțată de către Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul C. F. A. în stare de arest preventiv, asistat de avocat S. M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri, s-a acordat cuvântul:
Avocat S. M., pentru contestatorul inculpat C. F. A., a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, arătând că nu există probe directe la dosarul cauzei că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, iar prin impunerea obligațiilor prevăzute de lege ar putea fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea contestației formulate de inculpatul C. F. A., apreciind că încheierea judecătoriei este legală și temeinică, având în vedere că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, iar această măsură se impune în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației și judecarea sa în stare de libertate.
În replică, apărătorul inculpatului, avocat S. M. a arătat că, chiar dacă există o bănuială legitimă, aceasta nu este suficientă pentru menținerea stării de arest, scopul procesului penal putând fi asigurat și prin altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra contestației formulate de inculpatul C. F. A.:
P. încheierea din data de 07.05.2014, pronunțată de către Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 14, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul C. F. A..
În temeiul art. 362 C.pr.pen. raportat la art. 208 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. F. A. prin încheierea nr. 111/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 657/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul C. F. A. pentru săvârșirea infracțiuni infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.
P. încheierea nr. 111 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 pe o perioadă de 20 zile, măsură ce a fost prelungită prin încheierea nr. 124 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj și menținută prin încheierea nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Gorj.
P. sentința penală nr. 69/2014 pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 50 din N.C.pr.pen., combinat cu art. 36 raportat la art. 35 și art. 41 din N.C.Pr.pen., Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. F. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 teza I C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41-42 C.pen. din 1969, prin rechizitoriul din 03.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 657/P/2013, în favoarea Judecătoriei Tg-J., unde a fost înregistrată sub număr de dosar_ 14.
P. încheierea din camera preliminară din data de 14.02.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tg J. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C. F. A., iar prin încheierea din data de 07.03.2014, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu numărul 657/P/2013, privind pe inculpat, dispunând începerea judecății și stabilind termen la data de 12.03.2014, în ședință publică.
Măsura arestului preventiv a fost menținută prin încheierea din 12.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 14, contestația formulată de inculpat împotriva acesteia fiind respinsă prin decizia nr. 66/17.03.2014 a Tribunalului Gorj.
Potrivit art. 362 C.pr.pen. care reglementează instituția măsurilor preventive în procedura de judecată, se reține că instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.pr.pen.
În situația în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea în libertate a persoanei arestate; de asemenea potrivit alin. 4 al art. 207 C.pr.pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Pentru ca măsura arestării să fie permisă, trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile, indicii temeinice, depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cele care permit condamnarea.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive sunt încă de actualitate și că o eventuală revocare a măsurii arestului preventiv sau o înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu este oportună în această fază a cercetării judecătorești, printr-o astfel de înlocuire a măsurii arestului preventiv putând fi prejudiciată desfășurarea în continuarea a cercetării judecătorești.
De asemenea instanța a constatat că, raportat la gravitatea infracțiunii ce se reține în sarcina inculpatului C. F. A., gravitate apreciată în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptei si vârsta victimei, durata arestului preventiv a acestuia (de la data de 13.11.2013 și până în prezent) nu depășește criteriul de proporționalitate statuat de jurisprudența internă și jurisprudența CEDO.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 208 alin. 2 și art. 207 alin. 4 C.pr.pen., s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 111/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C. F. A., contestație care nu a fost motivată în scris.
În susținerea orală a contestației, prin apărătorul său, inculpatul a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, iar lăsarea sa în libertate nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, susținând că nu există probe directe la dosarul cauzei că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, iar prin impunerea obligațiilor prevăzute de lege ar putea fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.
Contestația este nefondată.
Examinând încheierea contestată, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, se constată că este legală și temeinică, fiind în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive.
În cauză prima instanță a apreciat în mod corect că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, arestarea inculpatului s-a dispus pentru temeiul prevăzut de art. 148 lit. f din vechiul cod de procedură penală, în prezent temeiul fiind art. 223 alin. 2 din Noul cod de procedură penală, or și în prezent acesta subzistă, în condițiile în care din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Susținerile inculpatului, în sensul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră cu acordul acesteia, nesăvârșind astfel infracțiunea de viol, sunt apărări de fond, ce vor fi analizate de instanță odată cu soluția asupra fondului cauzei.
Totodată, în cauză există probe în sensul că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, starea de pericol rezultând din împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul ridicat de pericol social al acesteia, vârsta fragedă a minorei, atingerea adusă valorii sociale apărate de lege și rezonanța socială pe care fapta a avut-o în rândul comunității.
În acest moment procesual instanța apreciază că nu există argumente care să concluzioneze că în cauză ar fi suficientă o altă măsură preventivă mai ușoară, aceasta nefiind în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 202 C.pr.pen., în sensul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În considerarea celor expuse, contestația urmează să fie respinsă ca nefondată în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul C. F. A. împotriva încheierii din 07.05.2014 pronunțată de către Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 14, ca nefondată.
Obligă contestatorul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2014.
Judecător,
Ș. Ș.
Grefier,
E. C.
Red.Ș.Ș.
Tehnored. E.C.
Jud. fond. R.E.P.
2 ex./13 Mai 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 347/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 278/2014.... → |
|---|
