Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 450/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 14525/318/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 450/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Grefier A. A.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de condamnatul Stăvărelu C. împotriva sentinței penale nr. 2532 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatarul condamnat Stăvărelu C., asistat de avocat L. L., apărător desemnat din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2858/12.11.2014 emisă de UNBR – Baroul Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și contestația este în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat L. L. pentru contestatarul condamnat Stăvărelu C. a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, iar în subsidiar reducerea termenului de rediscutare a situației sale, arătând că a executat fracția obligatorie iar pe parcursul executării pedepsei a dat dovezi temeinice de îndreptare, a participat la activități și programe educative, beneficiind de mediu de suport necesar reinserției sociale.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației ca nefondată, considerând sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Contestatarul condamnat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea contestației și liberarea sa condiționată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 2532 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat Stăvărelu C., fiul lui N. și M., născut la data de 30.11.1992 în oraș B., jud. O., domiciliat în comuna I. J., .. O., CNP_, în prezent deținut în P. Tg-J..
A fost menținut termenul pentru rediscutarea situației petentului condamnat la data de 07.01.2015.
De asemenea, a fost obligat petentul condamnat la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ petentul condamnat Stăvărelu C., deținut în P. Tg-J., a solicitat instanței liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat că perioada de amânare este mult prea mare în condițiile în care nu a săvârșit abateri disciplinare, a avut un comportament corespunzător, a obținut 111 zile câștig în urma muncii prestate, a fost evidențiat de 4 ori, a primit 342 credite.
Petentul condamnat a mai arătat că are un copil minor și că tatăl său este grav bolnav, mama sa neavând nici un sprijin.
Din oficiu, P. Tg-J. a comunicat procesul verbal nr. H2/_ din data de 08.10.2014 și caracterizarea petentului condamnat.
Din analiza actelor aflate la dosar instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr. H2/_ din data de 08.10.2014, emisă de P. Tg-J., petentul Stăvărelu C. execută pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare dispusă prin s.p. nr. 113/2012 a Judecătoriei B., în baza căreia a fost emis mandatul nr.306/2013.
Conform aceleiași adrese executarea pedepsei a început la data de 27.09.2012, urmând să expire la 26.03.2016 și că petentul-condamnat a fost discutat în comisia de propuneri pentru liberare condiționată la data de 08.10.2014 și a fost amânat până la data de 07.01.2015, având în vedere antecedentele penale, natura și modalitatea săvârșirii infracțiunii, precum și faptul că perioada executată este insuficientă pentru resocializarea sa.
În conformitate cu dispozițiile art. 59 C.pen. de la 1969 (dispoziții penale mai favorabile raportat la disp. art. 100 și urm. NCP), a reținut prima instanță că poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Condițiile trebuie să fie examinate și prin prisma datelor cu privire la fapta care a atras condamnarea și la persoana condamnatului.
Pe de altă parte, s-a reținut de către prima instanță și lipsa caracterului obligatoriu al unei propuneri de liberare condiționată în situația îndeplinirii fracției de pedeapsă de către un deținut (obligatorie este numai analizarea situației condamnatului la împlinirea fracției prevăzute de art. 59 Cod penal), fiind lăsată la aprecierea instanței acordarea liberării condiționate, instanță care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, prin aprecierea dacă acesta a conștientizat consecințele implicării sale în activități ilegale, dacă a făcut progrese pe calea reintegrării în societate, și dacă punerea sa în libertate constituie un pericol pentru societate.
Faptul că persoana privată de libertate a manifestat interes la activitățile cu caracter educațional a reținut prima instanță că relevă în mod evident aspecte pozitive, dar apreciate de instanță ca atitudini normale pentru orice persoană condamnată în vederea atingerii scopului pedepsei și nu relevă o atitudine deosebită, cu caracter de excepție și care să fie aptă a atrage după sine o propunere pentru acordarea unei măsuri de excepție precum eliberarea înainte de termenul legal.
Chiar dacă cel condamnat a executat fracția necesară, având în vedere antecedentele sale penale constând în săvârșirea de numeroase infracțiuni contra patrimoniului, ca și infracțiunea pentru care a fost condamnat, relevând faptul că perioada executată este insuficientă pentru resocializarea sa, instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 59 Cod penal și că nu ar fi oportună acordarea liberării condiționate, timpul executat nefiind suficient pentru însușirea scopului educativ și preventiv al pedepsei astfel încât la punerea în libertate, persoana condamnată să nu mai săvârșească și alte infracțiuni și să poată fi redat societății.
Cu privire la termenul de amânare, pe lângă considerentele amintite, a considerat prima instanță ca fiind moderat și nu a dispus reducerea reținând că același termen de rediscutare a situației condamnatului a fost stabilit și de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de petent și a menținut termenul de rediscutare a situației sale la data de 07.01.2015, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. a fost obligat petentul să la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul Stăvărelu C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea contestației, desființare sentinței penale și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, iar în subsidiar reducerea termenului de rediscutare a situației sale.
A învederat instanței, că îndeplinește toate condițiile pentru a fi liberat condiționat, de când a fost condamnat a muncit a obținut 111 zile câștig și credite, a participat la activități și programe educative, s-a comportat corespunzător pe perioada detenției, nefiind sancționat disciplinar niciodată
În contestație condamnatul a mai invocat motive familiale susținând că tatăl său este grav bolnav de TBC, mama sa este casnică.
A mai susținut că are un copil în întreținere în vârstă de 11 ani și 6 luni care în prezent se află în grija concubinei, care nu a putut să îl viziteze tot din probleme financiare păstrând legătura cu acesta prin scrisori.
Contestația este nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prima instanță a respins în mod întemeiat cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat Stăvărelu C., fixând termenul pentru rediscutarea situației acestuia la data de 07.01.2015.
Potrivit art. 100 C.pen. liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Pe de altă parte potrivit art. 59 alin. 1 C.pr.pen. anterior se poate acorda liberarea condiționată:
1) După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
(2) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(3) Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
(4) În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.
Deși contestatorul a executat fracția obligatorie din pedeapsă și se află în regim semideschis se constată că acesta a persistat anterior în săvârșirea de fapte de natură penală, fiind condamnat prin sentința penală nr. 59 din 07.05.2010 a Judecătoriei B. la 3 ani închisoare pentru infracțiunii prev. și ped. de art. 208, 209 C.pen., prin sentința penală nr. 32 din 08.02.2011 la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 C.pen., prin sentința penală nr. 25 din 08.02.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 C.pen., prin sentința penală nr. 29 din 08.02.2011 la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 C.pen., prin sentința penală nr. 26 din 08.02.2011 la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 C.pen., prin sentința penală nr. 24 din 08.02.2011 la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 C.pen., fiind liberat condiționat rămânând cu un rest de executat de 297 zile, și prin sentința penală nr. 59/2010 la 2 ani închisoare, prin contopire, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de 208-209 C.pen., așa încât este predispus, în situația acordării unei noi liberări condiționate, să continue activitatea infracțională.
Cu toate că petentul condamnat a manifestat disponibilitate și interes pentru activitățile și programele cu caracter educațional și și-a îndeplinit în mare parte recomandările din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, aceste aspecte sunt considerate ca atitudini normale pentru orice persoană condamnată în vederea atingerii scopului pedepsei și nu relevă o atitudine deosebită, cu caracter de excepție, care să fie aptă a atrage după sine o propunere pentru acordarea unei măsuri de excepție precum liberarea înainte de termenul legal.
Față de cele constatate se conchide că perioada de detenție nu a fost suficientă pentru îndreptarea și reinserția socială a condamnatului, împrejurare care justifică amânarea liberării condiționate la data menționată.
În raport de aceleași aspecte nu se impune nici reducerea termenului de rediscutare a situației condamnatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., tribunalul va respinge contestația condamnatului ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația declarată de condamnatul Stăvărelu C. împotriva sentinței penale nr. 2532 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ ca nefondată.
Obligă contestatorul condamnat la 130 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 26.11.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
G. G. A. A.
Red. Gh.G.
Tehnored. A.A.
J.fond A. B. P.
2 ex./ 02.12.2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 451/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 249/2014.... → |
|---|
