Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 8928/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
dosar nr._
DECIZIA PENALA NR.199/C
Ședința publică din data de: 03.07.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul T. I. S. împotriva sentinței penale nr. 1610 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul T. I. S. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales, avocat C. I., care depune împuternicirea avocațiala nr._, precum și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Schramm C., care depune la dosar delegația avocațială nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
În temeiul art. 91 alin. 4 C. pr. pen., față de prezența la termen a apărătorului ales, Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul T. I. S., av. Schramm C., iar în baza art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/ 2008, raportat la timpul necesar studierii dosarului și complexitatea cauzei, va stabili în favoarea acestuia onorariu parțial de 20 lei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul in dezbaterea acesteia.
Av. C. I., având cuvântul în apărarea condamnatului T. I. S., solicită admiterea contestației formulate de condamnat și desființarea sentinței penale nr. 1610 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, având în vedere că din referatul depus de penitenciar reiese faptul că petentul a fost recompensat și sancționat doar o singura data, a participat la diverse programe și cursuri de calificare; de asemenea, apreciaza ca perioada de 9 ani executata este suficienta pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul, că petentul are o familie care îl sprijină, iar în ceea ce privește faptul că este cunoscut cu antecedente penale, precizeaza ca acestea sunt pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere fără permis.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art.587 C.pr.pen., solicita respingerea contestatiei ca neîntemeiata apreciind că sentința penală nr. 1610 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, contestată, este legala si temeinică, având în vedere că petentul se află la prima analiză în fața comisiei pentru liberare condiționată, a fost sancționat disciplinar și a mai săvârșit și alte infracțiuni fiind sancționat anterior pentru o conducere fara permis, o dezertare și o evadare, ceea ce denota faptul că petentul manifesta dispret fata de valorile ocrotite de lege; mai mult, arata ca perioada executata de condamnat nu este suficienta pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, instanța neavând nicio garanție în cazul în care îl va pune în libertate că nu va savarsi in continuare noi infractiuni, astfel ca apreciaza ca la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat.
Condamnatului T. I. S., având personal cuvântul, arată ca se raliază la concluziile apărătorului său ales și mentioneaza ca infractiunea de evadare la care a facut referire reprezentantul Ministerului Public este o evadare din batalionul disciplinar și nu din penitenciar; mai arata ca a absolvit liceul pe parcursul detenției și a participat la diverse cursuri.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr.1610 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat T. I. S., în prezent încarcerat în Penitenciarul București-Jilava.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 20.09.2014.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a mai dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat sa fie virat din fondul MJ către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 26.03.2014, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cauza penală având ca obiect propunere de liberare condiționată privind pe petentul condamnat T. I. S..
Prin procesul-verbal nr. 11/20.03.2014 întocmit de Comisia de propuneri s-a reținut că executarea pedepsei de privative de libertate la care a fost condamnat petentul a început la data de 17.07.2005 și urmează să expire la data de 16.07.2017; transformată în zile pedeapsa este egală cu 4383 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute fracția de 3/4 din pedeapsă, respectiv 3287 zile de închisoare.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat de la 17.07.2005 până la 20.03.2014, 3169 zile de închisoare, la care se adaugă 119 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, în total 3288 zile câștigate și executate.
S-a mai reținut că deținutul este la prima analiză, apreciindu-se că persoana condamnată poate fi liberată condiționat deoarece a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal anterior, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele dosarului, precum și prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a considerat că este nefondată propunerea de liberare condiționată a petentului urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal nr. 11/20.03.2014, petentul T. I. S. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat) prin sentința penală nr. 11/2006 a Tribunalului Teleorman, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 11/2006 .
Potrivit aceluiași proces-verbal, petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a constatat ca persoana deținuta a executat fracția de 3/4 din pedeapsa pentru a deveni propozabil in vederea liberării condiționate, deci condiția legala relativa la timpul din pedeapsa ce trebuie executat este îndeplinita. Deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanței de judecata
Instanța are in vedere si disp. art. 59 vechiul C.p. potrivit cu care poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța a retinut ca acesta a fost unul în general corespunzător. Deținutul, aflat la prima analiză, a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere,, a absolvit cursuri de calificare profesională și clasele a 9-a si a 10-a și a desfășurat activități productive. A fost sancționat disciplinar o dată pentru deținere de obiecte interzise și a fost recompensat de 11 ori.
Cu toate acestea, instanța a avut aibă în vedere și trecutul infracțional bogat al petentului (3 condamnări definitivă anterioare pentru conducere fără permis, dezertare și evadare)
Astfel, având în vedere și trecutul infracțional al petentului, instanța a apreciat că la acest moment nu este oportună liberarea condiționată a numitului T. I. S..
Circumstanțele particulare ale deținutului astfel cum au fost reținute denotă faptul că acesta nu întrunește condițiile pentru a fi liberat condiționat și, mai mult decât atât, această măsură nu este în prezent nici oportună. Instanța a constatat ca timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsa aplicată nu este suficient pentru ca acesta sa își însușească scopul preventiv si educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 vechiul C.p., astfel încât in viitor sa nu mai comită si alte fapte prevăzute de legea penala si sa fie redat societății, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept .
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului condamnat T. I. S. și, față de cele reținute mai sus, propunerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, contestatorul condamnat T. I. S., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 20.06.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că T. I. S. a fost condamnat de Tribunalul Telorman, prin sentința penală nr. 11/ 2006 la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.175 C. pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie, până la momentul soluționării cererii de liberare condiționată având executate 3288 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 11/ 20.03.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta are antecedente penale, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, cât și calsele a IX-a și a X-a, că a fost selecționat să participe la activități productive, precum și faptul că a fost sancționat disciplinar de o data pentru deținerea unui telefon iar pentru implicarea în cadrul activităților educative a fost recompensat de 11 ori cu ridicarea măsurilor disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; a manifestat interes pentru participarea la activități productive; un nivel intelectual în conformitate cu gradul de școlarizare și mediul social de proveniență; un potențial mediu la condițiile vieții carcerale, fără să necesite asistență psihosocială însă, în ceea ce priveste antecedentele penale, desi nu constituie un impediment la acordarea liberării condiționate, este unanim acceptat ca nici nu se poate face abstracție de existența acestora.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savirsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de imprejurarea ca petentul T. I. S. este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru conducere fără permis, dezertare și evadare, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul T. I. S. pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 220,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 20 lei, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul T. I. S., fiul lui D. și G., născut la data de 25.09.1978 împotriva sentinței penale nr. 1610 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 699/2014. Tribunalul... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
