Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 1051/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 30/C
Ședința publică din data de 13.03.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: P. R.
GREFIER: D. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia la liberarea conditionata (art.587 NCPP) formulata de contestatorul-condamnat M. A. împotriva sentinței penale nr. 140/22.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat M. A. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu-avocat P. I. A. S., conform delegației pentru asistență obligatorie nr._/06.03.2014 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea contestatiei.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-condamnat M. A., având cuvântul, solicita admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale 140 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București si, in consecinta, admiterea cererii de liberare conditionata, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevăzute de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestației formulată de petent ca nefondata, apreciind sentința penala nr. 140/22.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legala si temeinica.
Contestatorul-condamnat M. A., având ultimul cuvânt, solicita admiterea contestatiei privind liberarea conditionata, aratand ca a recunoscut savarsirea faptei iar prejudiciul creat a fot recuperat in totalitate .
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 140 din data de 22.01.2014 pronunțată in dosarul nr._, Judecătoria Sector 4 Bucuresti, în baza art.450 alin.2 Cod procedură penală, a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat M. A. .
A fixat termen de reiterare a cererii la data de 09.04.2014.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.01.2014 s-a propus liberarea condiționată a petentului condamnat M. A..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 01/09.01.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 21.06.2012 și va expira la data de 20.06.2016, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 1461 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 1/3 din pedeapsă, respectiv 487 zile. Deținutul a executat de la data de 21.06.2012 până la data de 09.01.2014, în total 568 de zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei petentul a avut un comportament relativ corespunzător, nefiind recompensat sau sancționat disciplinar.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat, în dezacord cu comisia de propuneri din cadrul PNT Jilava, că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu a fost suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Instanța a observat că petentul deși a avut un comportament relativ bun la locul de deținere, și de asemenea nu se poate face abstractie de antecedentele penale ale acestuia.
De asemenea instanța a reținut că petentul anterior a mai beneficiat de instituția liberării condiționate recidivând.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, propunerea în temeiul art. 450 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile cumulative menționate mai sus.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 09.04.2014, termen pe care l-a apreciat ca suficient pentru a se verifica din nou dacă comportamentul petentului a fost continuat sau s-a schimbat ținând cont și de cuantumul pedepsei pe care o are de executat, de antecedentele penale și de comportamentul avut pe perioada detenției.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat, în cuantum de 100 lei, s-a virat din fondul MJ către Baroul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat M. A., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.02.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul M. A., pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, petentul a avut un comportament relativ corespunzător, nefiind recompensat sau sancționat disciplinar.
Tribunalul retine că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului, chiar dacă acesta a executat fracția prevazuta de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca petentul să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Tribunalul urmeaza sa tina seama la pronuntarea solutiei si de antecedentele penale ale condamnatului, precum si de faptul ca acesta a mai beneficiat in trecut de institutia liberarii conditionate si nu a inteles sa se conformeze normelor de conduita sociala. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
In consecinta, Tribunalul constata, în acord cu judecatorul fondului, că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a se dispune liberarea condiționata, motiv pentru care va respinge contestatia ca nefondata, facand si aplicarea disp.art.275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. la art. 587 alin. 3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de M. A. (fiul lui N. si A., nascut la data de 03.07.1950, detinut la Penitenciarul Jilava, domiciliat in Bucuresti, ., sector 5) împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei - care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică astăzi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. R. D. I.
Red. și tehnored. jud.P.R.. /2 ex./29.04.2014
Jud. Sectorului 4/jud. D.C.M.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 35/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
