Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 461/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 31497/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALA NR.461/C
Ședința publică din data de 15.12.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul I. A., împotriva sentinței penale nr. 3849 din data de 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Procedura de citare este legal indeplinita fara citarea partilor.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constata ca dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, c d instanța a stabilit termen pentru pronunțarea la data de 15.12.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 3849 din data de 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. A. G..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.07.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 22.10.2014 a fost înregistrată pe rol cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. A. G., acesta contestând propunerea de amânare a comisiei de liberări condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 16.10.2014 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că se impune amânarea cu 12 luni.
Din procesul verbal nr.41/16.10.2014 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3106/2013 pronunțată de Judecătoria G., în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.4125/2013. Executarea pedepsei a început la data de 16.06.2011 și va expira la 15.06.2016; pedeapsa este egală cu 1827 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1218 zile, din care, în cazul în care muncește 305 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 913 zile efectiv executate. A executat de la 16.06.2011 până la 16.10.2014 un număr de 1219 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 1 zi, în total având 1220 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis. Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comortament oscilant, a fost recompensat o dată și a fost sancționat disciplinar o dată. Petentul a participat la activități socioeducative. Din analiza actelor dosarului instanța a observat că acesta nu s-a remarcat și nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
La analiza oportunității liberării condiționate instanța a ținut seama și de faptul că petentul este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată dar a perseverat pe cale infracțională, săvârșind mai multe infracțiuni de tâlhărie, ceea ce impune prudență la analiza oportunității prezentei cereri.
Totodată, petentul se află la prima analiză în cadrul comisiei.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul I. A., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 10.12.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1968 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap. la art. 416 și art.418 C.pr.pen., Tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că I. A. a fost condamnat de Judecătoria G., prin sentința penală nr.3106/2013 la 5 ani (1827 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie de 2/3 din totalul pedepsei aplicate (1218 zile), până la data de 16.10.2014, având executate 1219 zile de închisoare .
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 41/ 16.10.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca se afla la prima analiza, că a avut un comportament oscilant, ca a participat la activitatile de educatie si asistenta psihosociala, ca a fost selecționat sa desfășoare activitati productive în interiorul locului de deținere în perioadele martie-aprilie 2014, octombrie 2014 până în prezent, că a fost sancționat disciplinar o data pentru nerespectarea ROI (a refuzat să-și decline identitatea când a fost întrebat de agentul supraveghetor) și pentru implicarea sa în cadrul activităților educative a fost recompensat o dată cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurata pe atitudinile și valorile antisociale ale anturajului, o conduită oscilantă pe durata executării pedepsei; abilități de comunicare la un nivel scăzut; nivel intelectual scăzut, în conformitate cu gradul de școlarizare și mediul de proveniență; raprtare dificilă față de autoritate; autocontrol la un nivel scăzut, putând genera comportamente agresive.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul I. A. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, în condițiile în care, deși a mai beneficiat de liberare condiționată a continuat să comită același gen de infracțiuni,
de comportamentul in detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de îndreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este recidivist.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. A. - pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul I. A., fiul lui R. G. și G., născut la data de 18.04.1988 împotriva sentinței penale nr. 3849 din data de 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
