Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 63/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 4398/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ NR.63
Ședința publică din data de 14.02.2014
Completul constituit din:
Președinte: D. M. C.
Grefier: A. C. M.
Ministerul Public este reprezentat de D. A. - procuror șef secție la P. de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol, soluționarea plângerii formulae de petentul A. M., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva rezoluției nr.755/II/2/2013 din 16.09.2013 emise de Primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. în dosarul de urmărire penală nr. 162/P/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul A. M. în stare de arest, lipsind intimații B. I. F., C. S. M., reprezentat de avocat B. E. I., în substituirea apărătorului ales, avocat B. G., G. Ș., intimatele P. municipiului Slatina, P. comunei Vitomirești, P. comunei Sâmburești, P. comunei Leleasca, P. comunei Verguleasa, P. comunei Colonești, P. orașului Scornicești, P. comunei Poboru, reprezentată de avocat S. Smărăndița, în substituirea apărătorului ales, avocat I. D., P. comunei S., P. comunei Făgețelu, P. comunei Topana, P. comunei Bărăști, P. comunei Cungrea, P. comunei Oporelu, P. comunei Teslui, P. comunei Priseaca, P. comunei Valea M., P. comunei C., P. comunei Icoana, P. comunei Schitu, P. comunei P., P. comunei Izvoarele, P. comunei Movileni, P. comunei Brebeni, P. orașului Piatra O., P. comunei Strejești, P. comunei Cârlogani, P. comunei Dobroteasa, P. comunei Vulturești, P. comunei Tătulești, P. comunei Curtișoara, P. comunei Bălteni, P. comunei Perieți, P. comunei Tufeni, P. comunei Ghimpețeni, P. comunei Crâmpoia, P. comunei Coteana, P. comunei Vâlcele, P. comunei Șerbănești, P. comunei Slătioara, P. comunei Milcov, P. comunei Brâncoveni, P. comunei Găneasa, P. comunei P., P. comunei Grădinari.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care petentul A. M. învederează instanței faptul că nu și-a angajat apărător ales. De asemenea, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentând fișa postului nr.3035 emisă de D.G.F.P. O. – Activitatea de Inspecție Fiscală – Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 1, contract de arendare nr.28/11.04.2007, decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice pe anul 2009 emisă la data de 07.09.2010 pentru numita A. O., chitanța nr._/20.09.2010 emisă de A.N.A.F. – Unitatea Fiscală Caracal pentru numita A. O., sentința penală nr.927/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, înscrisuri pe care înțelege să le depună la dosar, în fotocopie, și care se prezintă spre observare reprezentantului Ministerului Public.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent, apreciind că este utilă și concludentă soluționării cauzei.
Petentul A. M. învederează instanței că înțelege să invoce o excepție, cu privire la soluția adoptată în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., cu referire la actul administrativ unilateral nr.3458/07.06.2013 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice O., act care încalcă prevederile Codului Fiscal, competența fiind cea a instanței de contencios administrativ, potrivit dispoz. art.2 alin.4 și art.1 alin.5 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe excepția de necompetență materială, invocată de petentul A. M., susține că, organele de cercetare penală au verificat dacă sunt sau nu aspecte penale, solicitând respingerea excepției.
Avocat S. Smărăndița, având cuvântul pentru Primări comunei Poboru, arată că înțelege să achieseze concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Avocat B. E. I., având cuvântul pentru intimatul C. S. M., susține că soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică.
Instanța respinge excepția invocată de petentul A. M., ca nefondată.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța constată dosarul în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra plângerii formulate, cerându-i-se petentului să facă referire în concluziile sale și la calitatea sa în proces.
Petentul A. M., având cuvântul, susține că, calitatea de persoană vătămată decurge din Decizia nr.3900/05.11.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., prin care se constată încetat de drept contractul de muncă, respectiv raporturile de serviciu, din funcția de inspector fiscal.
De asemenea, precizează că prin sentința penală nr.927/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul_ a fost admisă plângerea sa, în sensul că s-a trimis cauza la P. de pe lângă Judecătoria Slatina în vederea continuării și definitivării cercetărilor cu privire la activitatea desfășurată de funcționarii Primăriei comunei Optași Măgura și Primăriei Sîrbii Măgura, considerând că sentința mai susmenționată are autoritate de lucru judecat cu prezenta cauză.
Cu privire la cele 47 de comune menționate în plângere, arată că acestea nu au plătit acel impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor.
Avocat S. Smărăndița, având cuvântul pentru intimata P. comunei Poboru, solicită respingerea plângerii formulate de petentul A. M., menținerea rezoluțiilor dispuse de P. de pe lângă Tribunalul O. ca fiind legale și temeinice, în mod corect apreciindu-se că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate de petent. Cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de petent, arată că, sentința penală la care acesta face referire nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.
Avocat B. E. I., având cuvântul pentru intimatul C. S. M., solicită respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată, menținerea soluțiilor dispuse de P. de pe lângă Tribunalul O. ca fiind legale și temeinice. De asemenea, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca inadmisibile, dat fiind că petentul A. M. este un simplu denunțător, neavând calitatea de persoană vătămată. Cu privire la sentința penală pronunțată de Judecătoria Slatina, arată că nu există autoritate de lucru judiciar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față
I. Prin cererea înregistrată la Tribunalul O. sub nr._ la data de 14.10.2013 petentul A. M. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 755/II/2 din 16.09.2013 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. prin care a fost soluționată în sensul respingerii plângerea pe care a formulat-o împotriva Rezoluției emisă la data de 08.08.2013 în dosarul 162/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
În motivare petentul a susținut că Rezoluția precizată este netemeinică și nelegală întrucât apără interesele de grup și de orice altă natură ale reprezentanților din diferite structuri de funcționare ale statului de drept la nivelul județului O. și la nivelul regiunii Oltenia prin eludarea dispozițiilor legii penale și a prevederilor legii fiscale pentru că nu s-a apărat ordinea de drept și interesul național.
În drept petentul a invocat dispozițiile art. 2781 Cpp.
În dovedirea susținerilor sale petentul a depus Rezoluției nr. 755/II/2 din 16.09.2013 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
La termenul de judecată din data de 29.10.2013 judecătorul cauzei a dispus introducerea în cauză a unui număr de 48 de intimați (fila 13 dosar fond).
Pentru termenul de judecată din data de 19.11.2013 petentul a depus la dosar un înscris intitulat „întâmpinare” (fila 72 dosar fond) prin care, în esență, a susținut existența în prezenta cauză a autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 927/26.11.2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Slatina.
La data de 16.12.2013 judecătorul cauzei a formulat declarație de abținere care a fost admisă prin încheierea din data de 16.12.2013 (fila 133 fond) dosarul fiind apoi repartizat aleatoriu în sistem informatic completului de judecată PF 8a stabilidu-se termen de judecată la data de 21.01.2014 (fila 134 fond).
La termenul de judecată din data de 21.01.2014 petentul A. M. a solicitat conexarea dosarului_ la dosarul_ (fila 198 fond).
II. Prin cererea înregistrată la Tribunalul O. sub nr._ la data de 28.10.2013 petentul A. M. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 755/II/2 din 16.09.2013 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. prin care a fost soluționată în sensul respingerii plângerea pe care a formulat-o împotriva Rezoluției emisă la data de 08.08.2013 în dosarul 162/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
În motivare petentul a susținut în esență că aceste rezoluții au fost adoptate cu nerespectarea procedurilor judiciare întrucât apără interesele de grup și de orice altă natură ale reprezentanților din diferite structuri de funcționare ale statului de drept la nivelul județului O. și la nivelul regiunii Oltenia prin eludarea dispozițiilor legii penale și a prevederilor legii fiscale pentru că nu s-a apărat ordinea de drept și interesul național, aspecte reiterate de altfel și prin plângerea ce face obiectul dosarului_ al Tribunalului O..
La termenul de judecată din data de 28.01.2014 s-a dispus reunirea dosarului_ la dosarul_ (fila 122 fond) întrucât s-a formulat plângere de către petentul A. M. împotriva aceleiași Rezoluții nr. 755/II/2 din 16.09.2013 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. prin care a fost soluționată în sensul respingerii plângerea pe care a formulat-o împotriva Rezoluției emisă la data de 08.08.2013 în dosarul 162/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
De altfel chiar și petentul a solicitat aceasta prin cererea din data de 21.01.2014 depusă la dosarul_ (fila 198 fond).
Din actele și lucrările dosarului instanța fondului reține următoarele:
În prealabil cercetării fondului cauzei judecătorul cauzei va analiza mai întâi calitatea de parte vătămată a petentului A. M. în cauza de față.
Este așadar de observat că petentul A. M., fost inspector superior în cadrul fostei DGFP O., C. de Inspecție Fiscală a reclamat faptul că primari ai unor comune din județul O. și funcționari publici din cadrul fostei DGFP O., respectiv intimații B. I. F., Ș. G., C. S. M. întrucât aceștia nu și-ar fi îndeplinit atribuții legale referitoare la impozitarea persoanelor fizice având calitatea de arendași și arendatori în intervalul de timp 2009 – 2013.
Din conținutul aceluiași denunț s-a mai constatat că petentul susține că funcționarii publici nominalizați din cadrul DGFP O., „aveau obligația ca împreună cu organele fiscale din cadrul unităților administrativ teritoriale constituite la nivelul localităților respective să informeze contribuabilii”, persoane fizice, care aveau calitatea de arendatori și arendași de a se autoriza, declara și plăti impozite datorate de fiecare dintre aceștia, după caz; deși aveau această obligație, aceștia nu au informat populația cu privire la obligativitatea declarării veniturilor impozabile realizate din arenda primită ori din lucrarea terenului în baza contractelor de arendare, fiind astfel eludate dispozițiile legale.
Or aceste aspecte nu sunt de natură a susține împrejurarea că petentul este persoana care în mod direct a suferit vreo vătămare materială sau morală ca urmare a conduitei persoanelor față de care acesta a făcut denunțul.
În raport de cele ce preced instanța fondului reține că petentul are calitatea de denunțător, conform art. 223 alin. 1 din vechiul Cpp și respectiv art. 290 alin. 1 din NCPP, calitate care nu este echivalentă cu aceea de parte vătămată, astfel cum este reglementată atât de art. 24 din vechiul Cpp cât și de art. 79 din NCPP.
Astfel potrivit art. 79 din NCPP „persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește persoană vătămată”.
De asemenea potrivit art. 278/1 C.p.p. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitimesunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile, de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță”.
Această reglementare a fost preluată și de noile dispoziții procedurale, respectiv art. 336 din NCPP potrivit cu care „orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”.
Mai reține instanța fondului că petentul nu a invocat și nici nu a dovedit că prin soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror în dosarul 162/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. față de persoanele menționate în denunț, i-ar fi fost vătămate interese legitime private, personale.
Reglementarea exercitării dreptului de a face plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului are în vedere ocrotirea strict a unui interes particular și nu interesul general al societății (acela că orice persoană vinovată de săvârșirea unei infracțiuni să fie trasă la răspundere penală), care, în procesul penal este apărat de Ministerul Public (în acest sens Decizia nr. 5698/10.10.2005 a ÎCCJ, Secția Penală, Decizia nr. 1560/26.10.2009 a CA București), care se realizează prin procuror.
De asemenea prin decizia nr. 13/2011 privind recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 15/2011 pronunțată de Secțiile unite ale ICCJ, instanța supremă, apreciind în ce măsură denunțătorul (deci persoana care a încunoștințat organul judiciar despre săvârșirea unei infracțiuni) se circumscrie noțiunii de „persoană vătămată” ori, după caz, „persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate” a statuat: noțiunea de denunțător este incompatibilă cu aceea de persoană vătămată, adică de persoană care în calitate de subiect activ și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cadrul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere iar nu denunț).
Pentru a stabili dacă denunțătorul poate fi o „persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” trebuie delimitată noțiunea de „interese legitime” prin raportare la conduita denunțătorului, care acționează, fie pentru că legea îl obligă la un asemenea demers (de ex, în cazul infracțiunilor al căror nedenunțare sau nesesizare a organelor judiciare constituie ea însăși o infracțiune ) fie pentru că spiritul etic sau civic îl determină la o asemenea acțiune.
În aceste cazuri nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret și actual, pe care l-ar avea denunțătorul pentru a depăși demersul inițial, de încunoștințare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârșire a unei infracțiuni, indiferent de cauza care l-a determinat în primă instanță să acționeze (o obligație legală sau propria conștiință).
S-a mai reținutcă „dacă legea recunoaște oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală atunci când apreciază că s-a comis o infracțiune nu același lucru se poate afirma și în ceea ce privește posibilitatea de a contesta în justiție actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, sau după caz, să se dispună trimiterea în judecată a persoanei cercetate ; și aceasta întrucât procedura instituită de art. 278/1 C.p.p. are esențialmente un caracter privat dedus din cerința unei vătămări suferite de persoana care se adresează justiției în drepturile sau interesele sale legitime.
Or, încunoștințând organele judiciare cu privire la săvârșirea unei presupuse infracțiuni, denunțătorul acționează în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societății ajutând astfel aceste organe să cerceteze fapte prevăzute de legea penală, despre care el nu a avut cunoștință pe altă cale (plângere sau sesizare din oficiu). Acest interes public este limitat însă la sesizarea organelor de urmărire penală și nu conferă denunțătorului dreptul de a supune cauza cenzurii instanței de judecată atunci când nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată”.
Nici chiar dispozițiile Convenției Europene nu garantează dreptul la o „acțio popularis”, de aceea, atât existența interesului legitim cât și a vătămării acestuia trebuie prin urmare dovedită.
Cum în speță, așa cum s-a precizat în considerentele ce preced, petentul nu a dovedit că i-ar fi fost vătămate interese legitime private, personale, instanța va aprecia că demersul judiciar al acestuia este inadmisibil și va respinge ca atare plângerea formulată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței penale 927/26.11.2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Slatina, instanța fondului apreciază că este neîntemeiată.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, plângerea petentului ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei Slatina a vizat Rezoluția emisă în dosarul 6295/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și nu Rezoluția nr. 755/II/2 din 16.09.2013 emisă de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. prin care a fost soluționată în sensul respingerii plângerea pe care a formulat-o împotriva Rezoluției emisă la data de 08.08.2013 în dosarul 162/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat a sen. pen. 927/26.11.2012 a Judecătoriei Slatina.
Respinge plângerea petentului A. M., fiul lui C. si O., născut la data de 22.04.1963, cu domiciliul în orașul Popesti–Leordeni, ., bl1, ..11, judetul Ilfov, CNP_, în prezent deținut in prezent în Penitenciarul de Maximă Sigurantă C., ca inadmisibilă.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare cuvenite statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2014.
Judecător Grefier
D. M. C. A. C. M.
Tehnoredactat DMC
Ex. 7/12.03.2014
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 25/2014.... → |
|---|
