Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4869/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4869/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4869/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4869/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr.3567 din data de 09.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. A., cauza având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta C. Națională Poșta Română SA, prin consilier juridic D. Stolea, cu împuternicire aflată la fila 79 dosar fond, lipsind intimata P. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile s-a procedat la comunicarea motivelor de apel, iar intimata nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, Curtea deschide dezbaterile, în temeiul art.392 Cod de procedură civilă, și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apelanta C. Națională Poșta Română SA, prin consilier juridic, pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei la plata sumei de 832,54 lei reprezentând contravaloarea echipamentului de lucru rămasă neamortizată la data încetării raporturilor de muncă.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3567 din data de 09.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. Națională Poșta Română în contradictoriu cu pârâta P. A.; a fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 300 lei, reprezentând indemnizație de concediu și primă de vacanță aferente anului 2011, încasate necuvenit; a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 832,54 lei, cu titlu de despăgubiri, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că parata a avut calitatea de salariată a reclamantei pana la data de 1.08.2011, când raporturile de munca au încetat in baza art.55lit.b din Codul Muncii, prin decizia nr.484/29.07.2011 emisă de reclamantă (fila 7).
În calitatea sa de angajat, aceasta a beneficiat în anul 2011 de 23 de zile de concediu de odihnă și de indemnizația de concediu și de primă de vacanță, sumele brute încasate cu acest titlu fiind de 1247 lei, și respectiv de619 lei, potrivit statelor de plată a drepturilor salariale aferente lunilor mai și iunie 2011 (filele 44 - 45).
Art. 256 din codul muncii instituie obligația salariatului care a încasat de la angajator o sumă nedatorată de a o restitui.
Având în vedere că, ulterior încasării acestor sume, raporturile de muncă au încetat, sumele aferente și care se cuvin pârâtei fiind mai mici, proporțional cu perioada lucrată efectiv la reclamantă, conform art.140 alin.2 din codul muncii, diferența dintre suma cuvenită și cea încasată efectiv constituie sumă nedatorată, astfel că trebuie să fie restituită angajatorului.
Astfel, pârâta a efectuat 23 de zile de concediu de odihnă, pentru perioada lucrată cuvenindu-i-se numai 13 zile de concediu, suma încasată necuvenit cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și de primă de vacanță fiind de 300 lei, care trebuie să fie restituită reclamantei, potrivit art.256 din codul muncii.
În ceea ce privește debitul în cuantum de 832,54 lei, instanța constată că prin procesul verbal întocmit la data de 16.03.2010 (fila 13), care poartă semnătura pârâtei, se atestă faptul că acesteia i s-au predat anumite articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte.
Potrivit art.36 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității reclamante, valabil în perioada 2008 – 2018, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat cu nr.5467/21.11.2009, la încetarea raporturilor de muncă, persoanei în cauză i se vor restitui, în termen de 5 zile, toate documentele personale, iar aceasta va preda gestiunea și va restitui toate instrucțiunile, nomenclaturile, sculele, echipamentele de protecție, exclusiv articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte, conform inventarului personal prin care i-au fost încredințate. A..2 al art.36 mai prevede exonerarea salariatului de obligația de restituire a contravalorii articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte, calculată corespunzător duratei de folosință a acestora, în cazul în care raporturile de muncă încetează prin pensionare și din motive neimputabile salariatului.
Acesta fiind conținutul clauzei din contractul colectiv de muncă ce constituie temei al cererii reclamantei, pârâtei nu îi revine obligația restituirii contravalorii articolelor vestimentare ce i-au fost puse la dispoziție de către fostul angajator, întrucât încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.55 lit.b din codul muncii, și anume ca urmare a acordului părților acestui raport, nu reprezintă un motiv imputabil salariatului, ci este rezultatul acordului de voință al părților contractului de muncă, astfel că pârâta este exceptată de la obligația prevăzută deart.36 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în cazul său fiind incidentă dispoziția de la alin.2.
Pe cale de consecință, în patrimoniul pârâtei nu există obligația de restituire a contravalorii articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte primite de la angajator, motiv pentru care suma de 832,54 lei este pretinsă în mod nejustificat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi_ ), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea in totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivare, s-a arătat că parata a fost salariata unității reclamante, ocupând funcția de factor postal distribuitor urban în cadrul Oficiului Postal R., jud. Dambovita.
Incepând cu data de 01.08.2011, contractul individual de munca al acesteia a incetat, în conformitate cu prevederile art. 55 lit.b din Codul Muncii republicat, cu modificările completările ulterioare.
La data incetarii raporturilor de munca, pârâta figura in evidentele contabile cu un debit in suma de 832.54 lei contravaloare uniforma de lucru: jacheta, bluzon, șapca vara, pantaloni vara, pantaloni iarna, cravata, camasa mâneca lunga, camasa cu mâneca scurta si bocanci, toate valorile existente fiind cuprinse in lista inventar, precum si in bonul de consum semnat de parata la momentul primirii uniformei de lucru.
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca 2008/2011, Regulamentului Intern al CIM Posta R. SA - art. 15, in situația in care contractul individual munca al unui salariat inceteaza din alte motive decât cele enunțate in continuare, are obligația sa suporte contravaloarea echipamentului de lucru si accesoriilor cu care a fost dotat. Contravaloarea se restituie proporțional cu durata nelucrata fata de cea normată. Nu se restituie si nu se retine contravaloarea uniformei, in următoarele cazuri:a) pensionare pentru limita de vârsta; b) pensionare pe caz de boala revizuibila si nerevizuibila; c) deces; d) invaliditate ca urmare a unui accident de munca sau boala profesionala; e) art.65 (1) din Codul Muncii.
Parata avea obligația sa suporte contravaloarea rămasa neamortizata a echipamentului cu care a fost dotata, intrucat contractul sau de munca a incetat conform art.55 lit. b) din Codul Muncii, insa aceasta a refuzat sa execute de buna voie aceasta obligație, deși a fost notificata de unitate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum a constatat și instanța de fond, potrivit art.36 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității reclamante, valabil în perioada 2008 – 2018, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat cu nr.5467/21.11.2009, salariatul nu are obligația de restituire a contravalorii articolelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte, calculată corespunzător duratei de folosință a acestora, în cazul în care raporturile de muncă încetează prin pensionare și din motive neimputabile lui. Or, în cazul intimatei pârâte, contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților, fiind aplicabilă teza finală a art. 36 alin. 2 din contractul colectiv de muncă. Invocarea prevederilor regulamentului intern, care prevăd alte cauze de exonerare de obligația de restituire, nu este pertinentă deoarece acesta, ca act unilateral al angajatorului, nu poate înlătura aplicabilitatea contractului colectiv de muncă, rezultat al acordului de voință al partenerilor sociali, iar prevederile acestuia sunt clare și obligatorii pentru părți.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – CUI_ și cu sediul în sector 2, București, . împotriva sentinței civile nr.3567 din data de 09.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. A. – CNP_ și cu domiciliul în com. Răcari, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EGG/14.12.2015/4ex.
Jud.fond: C.C..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4858/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
