Obligaţie de a face. Decizia nr. 4858/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4858/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4858/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4858/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul S. NAȚIONAL AL EDUCATORILOR, în numele membrilor de sindicat: C. E., F. A., I. V., M. E., N. A., N. T., P. N., P. M., S. F., S. G., împotriva sentinței civile nr.7146 din data de 30.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. L. B., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatului, iar aceasta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 03.11.2015 și respectiv la data de 16.11.2015. De asemenea, se învederează Curții că, prin cererea de apel, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererii de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul S. NAȚIONAL AL EDUCATORILOR - F.E.N., numele membrilor C. E., F. A., I. V., M. E., N. A., N. T., P. N., P. M., S. F., S. G., în contradictoriu cu pârâtul L. T. L. B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la: 1) calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membri de sindicat reclamanți, conform Centralizatorului anexat; 2) calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, ca procent din salariul de bază calculat conform primului capăt de cerere, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membri de sindicat reclamanți, conform Centralizatorului anexat; 3) plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății,precum și obligarea pârâtei ia plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă; 4) calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, stabilite conform capetelor 1 și 2 de cerere, până la data la care nu vor mai fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. nr.7146 din data de 30.06.2015 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Membrii de sindicat in numele cărora a fost exercitată acțiunea, intra in categoria personalului nedidactic din unitățile de învățământ.
Începând cu 01.10.2008, salariile personalului nedidactic din unitățile de invatamant preuniversitar de stat, au fost sunt stabilite conform Anexei V/2b la Ordonanța Guvernului nr. 10/2008.
Conform grilei din aceasta anexa, pentru functia de ingrijitor salariul de baza in luna aprilie este minim 610 si maxim 642, iar incepând cu octombrie minim 641 maxim 675, iar pentru functia de muncitor calificat salariul de baza in luna aprilie este minim 660 si maxim 851, iar incepand cu octombrie minim 693 maxim 894.
La aceste salarii de incadrare se adaugau conform dispozitiilor O.G. nr.10/2008 sporurile cuvenite, respectiv: salariu de merit (15%), unde este cazul, spor de stabilitate (15%),spor de ecran (15%), la care se adaugă sporul de vechime aferent vechimii totale in munca cu luarea in considerare integral si perioadele lucrate anterior in alte domenii de activitate decât cele bugetare (art. 22(1) din O.G. nr.10/2008).
Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale au ramas in vigoare si la nivelul anului 2009.
În ceea ce privește valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru perioada de referință din prezenta cauză, se impun a fi menționate dispozițiile HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014.
Conform dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1225/2011, „Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.”
Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1225/2011, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 23/2013, „Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 23/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 871/2013, „Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.”
Potrivit dispozițiilor art. 2 din HG nr. 871/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Față de faptul că, în speță, s-a solicitat calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, în speță, prezintă relevanță și HG nr. 1091/2014.
Conform art. 1 alin.1 din HG nr. 1091/2014, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră.
Conform art. 2 din HG nr. 1091/2014, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Pe lângă actele normative anterior indicate, care reglementează valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză, în speță, trebuie menționat faptul că pentru soluționarea cauzei prezintă relevanță cadrul legal în materie de salarizare în sistemul public în perioada de referință din prezenta cauză.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 330/2009, prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare, în tot ori în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Prin dispozițiile art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Conform dispozițiilor art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Conform art. 1 din Legea nr. 118/2010, „Art. 1. - (1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. (2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.”
Conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, „Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010. (4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”
Prin urmare, ceea ce rezultă, din economia dispozițiilor legale anterior menționate, este faptul că, regula în materie de salarizare era aceea a introducerii sporurilor în salariul de bază, ceea ce înseamnă că atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este în concordanță cu valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată menționat în HG anterior indicate în prezentele considerente, se are în vedere salariul potrivit încadrării în care este inclus și sporul de vechime în muncă.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din OUG nr. 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 84/2012, „Art. 1. - În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”
Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Conform art. 1 alin.2 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, din motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul că personalul nedidactic este salarizat și în prezent, în baza sistemului de salarizare consacrat în luna decembrie 2009, prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, dispoziții care trebuiau corelate cu prevederile hotărârile de guvern care reglementau valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: 12. Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 25 și 302.
Aceasta însemnă, că după data abrogării OG nr. 10/2008, în forma indicată de dispozițiile art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, în materie de salarizare sunt incidente actele normative speciale, la care s-a făcut referire în prezentele considerente.
Așadar, modul de calcul al salariului de bază, în sensul includerii sporului de vechime în acesta, nu poate fi ignorat atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este corespunzătoare HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014,anterior indicate în prezentelor considerente, ce stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză.
În adeverințele referitoare la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, depuse, în copie, la dosar, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, sunt indicate valorile salariilor de bază, potrivit încadrării(fără spor de vechime), și separat sunt indicate sporurile vechime în muncă, în procente.
Adeverințele emise de pârât, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, depuse la dosar, fac referire la drepturile salariale avute, însă nu atestă drepturile salariale încasate.
Începând cu data de 01.01.2014, prin HG 871/15.11.2013 a fost reglementat salariul minim brut pe tara in suma de 850 lei, iar începând cu data de 01.07.2014 nivelul acestuia este de 900 lei.
Instanța retine ca si la nivelul anului 2015, salarizarea personalului nedidactic din invatamantul preuniversitar de stat se face folosindu-se ca punct de referința OG 10/2008, neexistand o grila care sa actualizeze, salariile acestuia.
Nu se mai tine cont de sporul de vechime, ci indiferent daca persoana este debutanta sau cu vechime maxima, salariile au fost egalizate, rezultând in acest caz o discriminare intre salariații din aceeași categorie. Aceasta nu o constituie insa o culpa a angajatorului, ci o problema ce se impune a se rezolva la nivel legislativ prin actualizarea si publicarea unei grile de salarizare care sa cuprindă toate categoriile de personal din sistemul de invatamant preuniversitar de stat.
Pretențiile deduse judecății nu pot fi primite, întrucât prin Deciziile Curții Constituționale nr.818, 819 nr.820 și nr.821/3 iulie 208, care sunt generale și obligatorii conform art.31 din legea nr.47/1992, republicată s-a admis excepția de neconstituționaltiate a art.1, art.2 a.3 și art.227 al-.1 din OG nr.137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții constituționale sunt aplicabile și în speța de față, întrucât reclamanții afirmă că situația discriminatorie în care se află, a fost creată prin acte normative cu putere de lege.
Ori, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum și cea din prezenta cauză, instanța nu mai poate constata discriminarea. Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici un fel de măsuri dintre cele prevăzute de art.27 al.1 din OG nr.137/2000 republicată, respectiv anularea situației create prin discriminare.
Intrucat constata ca unitatea parata, desi avea de aplicat personalului nedidactic din invatamant o legislatie speciala, care pastra si la nivelul anilor 2012, 2013, 2014 si 2015 valoarea salariilor din luna ianuarie a anului 2010, fara sa tina cont de rata inflatiei, nu a facut abstactie de prevederile generale ale Hotărârilor de Guvern ce stabileau salariului minim brut pe tara garantat in plata, și a efectuat plata salariilor în conformitate cu prevederile legale încadrând si plătind salariații aflați in aceasta situație,cu salariul mediu brut prevăzut, instanta apreciaza ca cererea reclamantilor este neintemeiat.
În consecință, cererea reclamantului referitoare la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, cererea reclamantului referitoare la calcularea sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate, situație în care nici cererea referitoare la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și la plata dobânzii legale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, precum și cererea referitoare la calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelantul S. Național al Educatorilor, în numele membrilor de sindicat - personal nedidactic, reclamanți, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele:
În mod greșit a reținut prima instanță că, în urma abrogării O.G. nr. 10/2008 (prin art. 48 alin. 1, pct. 12 din Legea nr. 330/2009), în materia salarizării personalului nedidactic pe care îl reprezentăm sunt incidente acte normative speciale, respectiv art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.
În raport de dispozițiile art.162 alin. 2 din Codul muncii: „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative" rugăm instanța de apel să constate ca aceste așa numite acte normative speciale, sunt în fapt, simple norme de trimitere, care fac referire, în final, la salariile reglementate de Anexa nr. V/ 2b la O.G. nr. 10/2008.
Niciunul din actele normative enumerate de instanța de fond, începând cu Legea nr. 330/2009. nu conține o grilă de salarizare, care să se fi aplicat efectiv si prin care să fie stabilite alte salarii de bază, potrivit încadrării, ale reclamanților din prezenta cauză.
Trebuie avut în vedere și faptul că, practic, stabilirea salariului de bază potrivit încadrării în temeiul unui act normativ abrogat expres de la 01.01.2010, se datorează interdicției stabilită prin legile cadru de salarizare (art. 12 (3) din Legea nr.330/2009 și, respectiv, art. 4 (2) din Legea nr. 285/2010) de a se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la aceste legi cadru.
În aceste condiții, în lipsa unor alte acte normative prin care să se prevadă grile de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice (inclusiv personalului nedidactic din unitățile de învățământ), salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la acte normative abrogate.
Cu greșita aplicare a legii, instanța de fond a respins acțiunea reținând, în esență, în considerentele sentinței civile apelate, următoarele: „prin urmare, ceea ce rezultă, din economia dispozițiilor legale anterior menționate, este faptul că, regula în materie de salarizare era aceea a introducerii sporurilor în salariul de bază, ceea ce înseamnă că atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este în concordanță cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată menționat în HG-urile anterior indicate în prezentele considerente, se are în vedere salariul potrivit încadrării, în care este inclus si sporul de vechime în muncă".
Așadar, instanța de fond apreciază că, prin dispozițiile art. 30 alin. 1 si alin. 5, sporurile de care beneficiază salariații (în speță sporul de vechime) a fost inclus în salariul de bază.
Aceste prevederi cuprind o ficțiune juridică/un deziderat juridic, ce nu a mai fost transpusă material în practică, prin nici un act normativ.
Această ordonanță a stabilit un mod de calcul pentru stabilirea unor salarii de bază fictive, care presupuneau adunarea salariul de bază avut în luna decembrie 2009 cu sporul de vechime, rezultând un alt salariu de bază, care să aibă acest spor inclus, în fapt însă, autoritatea legiuitoare nu a mai emis nici un alt act normativ, cu anexe care să conțină salarii de bază astfel determinate, ale personalului bugetar, în consecință, singurele salarii de bază reglementate legal printr-un act normativ sunt cele cuprinse în anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
Salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice, iar în cazul reclamanților aceste salarii sunt reglementate în anexa nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale
De altfel, acest aspect nu a fost contestat, în fața instanței de fond de către intimata - pârâta, care a recunoscut (în adeverințele emise, depuse la dosarul instanței de fond) că salariile de bază, potrivit încadrării, sunt cele stabilite prin anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, de la care se pornește calcularea drepturilor salariale pentru stabilirea cuantumului brut al acestora.
Noi nu am susținut, în fața instanței de fond, că unitatea școlară nu ar fi plătit reclamanților salariul minim brut pe țară garantat în plată, în acele cazuri în care salariul lor brut se situa sub acest nivel. Ceea ce am afirmat este faptul că, la stabilirea salariilor de bază ale reclamanților, așa cum sunt reglementate în anexa nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008. nu s-a respectat regula stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, în sensul că salariul de bază potrivit încadrării nu a fost stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată.
La pronunțarea sentinței apelate instanța de fond nu a ținut cont de caracterul de normă specială al dispozițiilor art. 2 din hotărârile de Guvern nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 și nr. 1091/2014 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în raport cu prevederile art. 1 din aceleași hotărâri de guvern și nici de regula de interpretare a legii civile „specialia generalibus derogant”, dar nu a avut în vedere nici prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare conform căruia: „Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date".
Deși este evident caracterul de normă generală a dispozițiilor art. 1 din hotărârile de guvern privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, judecătorul fondului ignoră tocmai prevederile speciale ale art. 2 - care erau aplicabile reclamanților, în condițiile în care aceștia intră în categoria salariaților din sectorul bugetar.
Din analiza dispozițiile art. 1 și art.2 din hotărârile Guvernului nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 și nr. 1091/2014, se constată că sunt reglementate două situații distincte: instituirea, prin art. 1, a unei norme generale - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național; instituirea, prin art. 2, a unei norme speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Art. 3 alin. (1) din hotărârile de guvern mai sus menționate prevăd expres că „Stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (situație în care se află membra noastră de sindicat), de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la (...) art. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă delal, 000 lei la 2.000 lei,"
Aceeași idee se desprinde și din interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a art. 1 și art. 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Este evident că prin aceste hotărâri ale Guvernului s-a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. Daca s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, situația ar fi fost deja reglementată la art. 1, fără a mai fi necesară introducerea art. 2, respectiv a sintagmei „salariu de bază, potrivit încadrării".
Rugăm instanței de apel să ia în considerare și și faptul că, ori de cate ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din O.U.G. 19/2012, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 și art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în care se face referire expresă la cuantumul brut al salariilor de bază.
În măsura în care nu a fost publicat nici un act normativ care să reglementeze alte salarii de bază (care să includă și sporurile de care beneficiase personalul nedidactic în luna decembrie 2009), apreciem că aplicarea art. 2 din hotărârile de Guvern nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 si nr. 1091/2014 trebuia să se facă prin raportarea la singurele salarii de bază reglementate legal, respectiv cele cuprinse în anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, coroborate cu normele de trimitere cuprinse în art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014.
Greșit a mai reținut instanța de fond că nu există o culpă a angajatorului, în condițiile în care în cererea de chemare în judecată, dar și în cuprinsul prezentului apel, practic, salariul de bază potrivit încadrării al apelanților reclamanți s-a stabilit pe baza unor anexe la acte normative abrogate expres de la 01.01.2010, iar pârâta a făcut aplicarea doar a prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1225/2011. nr. 23/2013. nr. 871/2013 si nr. 1091/2014. fără să aplice dispozițiile speciale ale art. 2 din aceleași hotărâri de guvern.
În mod greșit instanța de judecată își întemeiază soluția de respingere a cererii noastre de chemare în judecată pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și pe deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008, în condițiile în care cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile OG nr. 137/2000, republicată.
La data de 03.11.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul L. T. „L. B.”, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Astfel, capătul principal de cerere l-a constituit calcularea salariului de bază, potrivit încadrării reclamanților, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012, valoare la care urmează să se aplice sporul de vechime, începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea fac parte din categoria personalului administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, astfel încât le sunt aplicabile sub aspectul salarizării dispozițiile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 01.01.2011.
Potrivit art. 1 alin. 2 din acest act normativ, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.
Art. 9 alin. 2 și 3 din aceeași lege statuează:
„(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
(3) În cadrul legilor speciale de salarizare anuale se stabilesc majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcție și indemnizațiilor lunare de încadrare, astfel încât să se realizeze trecerea de la valoarea acestora determinată potrivit art. 7 alin. (2) la valorile stabilite potrivit prezentei legi, până la aplicarea integrală a prevederilor acesteia”.
La art. 10 alin. 1 din aceeași lege se precizează:
„Salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului”.
De menționat faptul că acești coeficienți sunt reglementați prin dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.
Art. 11 alin. 1 din același act normativ arată:
„Clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, precum și pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii sunt prevăzuți în anexele nr. I – VIII”.
Legea nr. 284/2010 nu mai operează cu noțiunea de „spor pentru vechime în muncă”, ci prin dispozițiile art. 11 alin. 2-3 reglementează sistemul tranșelor de vechime, stipulând următoarele:
„(2) Clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție corespund nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.
(3) Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:
- gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;
- gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;
- gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;
- gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;
- gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4”.
Din cele expuse mai sus rezultă foarte clar că în cazul personalului administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, sistemul de salarizare este reglementat strict prin dispoziții legale.
De altfel, potrivit art. 162 alin. 2 din Codul muncii, „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
În aceste condiții în care elementele ce compun salariul personalului din învățământul preuniversitar de stat sunt determinate de lege, este imposibil de conceput existența în sarcina angajatorului-unitate de învățământ (intimata-pârâtă) a obligației privind calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată ori cea privind calcularea sporului de vechime în muncă ca procent din salariul de bază calculat, în raport cu vechimea în muncă
Intimata-pârâtă trebuie să se conformeze dispozițiilor legale ce vizează sistemul de salarizare pentru personalul administrativ sau nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, însă nu i se pot reține în sarcină îndatoririle de a calcula salariul de bază la nivelul salariului minim brut pe țară și de a calcula sporul de vechime ca procent din salariul de bază, în raport cu vechimea în muncă, câtă vreme Legea nr. 284/2010 nu conține norme care să prevadă astfel de obligații.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, pretențiile principale deduse judecății de către apelantul-reclamant vizează calcularea și plata salariului de bază și a sporului de vechime începând cu data de 01.01.2012.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 284/2010:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris”.
În aplicarea acestor dispoziții legale, intimata-pârâtă a fost obligată să emită decizii de reîncadrare privind pe membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, însă aceste decizii nu au fost contestate de persoanele interesate în termenul prevăzut de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 284/2010.
Tehnic-juridic nu se poate pretinde sancționarea unei modalități de calcul al salariului de încadrare de la o anumită dată (01.01.2012), dar aplicarea ei, cât privește sporul de vechime care s-ar acorda față de noua valoare de la o dată anterioară (august 2011). În al doilea rând, Tribunalul a arătat că toate dispozițiile privitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2012, exprimă o continuitate legislativă față de cele anterioare, avându-și sursa în prevederile art.30(5) din Legea nr.330/2009, care reglementează salariul de bază ca rezidând în cel corespunzător funcției, la care se adaugă sporurile ce se introduc în acesta, potrivit anexelor la lege. Din această perspectivă a constatat că salariul de bază al reclamanților în perioada ce face obiectul litigiului este alcătuit din salariul de încadrare la care se adaugă sporul de vechime, valoarea rezultată nefiind situată sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, raportat la norma de lucru.
Reclamanții reprezentați de Sindicat consideră însă că însăși valoarea la care se aplică acest spor de vechime trebuie să fie cel puțin egală cu a salariului de bază minim brut pe țară, întemeiat pe dispoziția articolelor 2 din Hotărârile de Guvern nr.1225/2011, 23/2013, 871/2013. Pe de o parte însă, precum s-a arătat, prin modul de calcul pe care îl instituie, sancționat în speță conform raționamentului primei instanțe, legile incidente începând cu 01.01.2012 nici nu derogă de la standardul nivelului salariului de bază minim brut garantat în plată. Pe de altă parte, modalitatea de calcul dorită de reclamanți nu este autorizată de aceste legi, care au instituit un algoritm specific, integral determinat în toate elementele sale, ce nu ar putea fi modificat, complinit, cenzurat, etc., prin introducerea unor elemente exterioare, în puterea voinței proprii judecătorului sau altor subiecte de drept care ar avea atribuții legate de punerea lor în aplicare. Astfel, conceptul de lege în această materie, are un sens restrâns, de act juridic al Parlamentului după care se stabilesc salariile personalului plătit din fonduri publice, în mod imperativ și exclusiv, conform dispozițiilor expres reiterate în reglementările succesive privind salarizarea : „Începând cu data intrării în
vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului...
sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.” Pe baza acestei concepții, personalul care intră sub incidența acestor legi, nu s-ar putea plânge decât de greșita lor punere în aplicare, dar nu pot, nici teoretic măcar, să pretindă amendarea unor legi prin prisma opțiunilor pe care, eventual, le-ar exprima acte normative cu valoare inferioară care ar interveni în cursul aplicabilității lor, cum sunt și hotărârile de guvern. Într-un ipotetic concurs între două acte normative cu forță juridică diferită, nu s-ar putea da preferință celui situat la nivel inferior, cu excepția situațiilor în care legea însăși ar face trimitere și ar prelua în ipoteza sau dispoziția sa, aspecte de fapt ori reglementări pe care le-ar lăsa pe seama altor asemenea acte (cum ar fi fost cazul în situația în care legile salarizării ar fi prevăzut că valoarea salariului de încadrare la care se aplică sporul de vechime, va crește ori de câte ori prin hotărâre de guvern se mărește salariul de bază minim brut pe țară, spre a nu avea un cuantum inferior acestuia).
În același sens, nu se poate pretinde nici modificarea (varierea) salariilor de încadrare instituite de lege pentru ca acestea să reflecte corect diferența de vechime, respectiv calcularea unui spor de vechime superior celui prevăzut de lege, în baza unui contract colectiv de muncă pretins valabil până în noiembrie 2012, căci de la salariul legal nu se poate deroga prin înțelegeri contrare ale partenerilor sociali pe seama bugetului de stat. Precum s-a mai spus, judecătorul ordinar nu are atribuții de stabilire a salariilor categoriilor plătite din fonduri publice, ci doar de control, în cazul în care acestea nu ar fi fost calculate și acordate potrivit legii, mai mult, față de obiectul acțiunii, care cere ca salariul de încadrare să fie stabilit la nivelul salariului de bază minim pe țară pentru toți reclamanții, capătul privitor la sporul de vechime fiind subsecvent, în funcție de soluția ce s-ar da primului, apar ca nerelevante argumentele privitoare la nediferențierea „bazei” după vechimea în muncă, respectiv acordarea sporului de vechime în condițiile contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2007.
Așadar, având în vedere caracterul nefondat al pretențiilor de modificare a modului de calcul al salariului de bază, nu se poate statua asupra existenței unor diferențe salariale cu acest izvor, susceptibile de actualizare ori aplicare a dobânzii legale.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelantul S. NAȚIONAL AL EDUCATORILOR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul S. NAȚIONAL AL EDUCATORILOR, cu sediul în București, sector 2, ., în numele membrilor de sindicat: C. E., F. A., I. V., M. E., N. A., N. T., P. N., P. M., S. F., S. G., împotriva sentinței civile nr.7146 din data de 30.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul L. T. L. B., cu sediul în București, sector 2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./4 ex/11.12.2015
Jud.fond. A.R.G. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4854/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4869/2015.... → |
|---|
