Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 24867/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7465/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 697/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Judecător E. D. B.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurentul-contestator D. I. și de recurenta-intimată C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.1468 din 10.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 23.02.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr.24._ la data de 28.06.2012 contestatorul D. I. a formulat în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI contestație împotriva Deciziei de pensionare nr._/14.06.2012 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației; anularea Deciziei_/2012 emisa de către C. de pensii a mun. București, prin subordonata sa C. de pensii Sector 4 ca fiind nefondata si evident nelegala, sa fie obligată la emiterea unei noi decizii, care sa tina cont de recalcularea plații drepturilor cuvenite conform veniturilor realizate; a solicitat plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.1468 din data de 10.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul D. I., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București; a fost anulată decizia nr._/14.06.2012 emisa de C. Locala de P. a Sectorului 4 București, a fost obligată intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 15.12.2010, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1484 lei.
Prin aceiași sentință a fost obligată intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.12.2011, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1501 lei; a fost obligată intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.01.2013, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1644 lei; a fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 15.12._13 în sumă netă de 4528 lei și în continuare până la achitarea efectivă și a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 802,40 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr._/14.06.2012 emisa de C. Locala de P. a Sectorului 4 București in executarea sentinței civile nr. 1071/03.02.2012 emisa de Tribunalul București a fost stabilit dreptul de pensie pentru limita de vârsta al reclamantului, începând cu data de 15.12.2010, in baza Legii nr. 19/2010, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni. S-a reținut un punctaj mediu anual de 1,_, un stagiu de cotizare realizat de 39 ani, 2 luni si 19 zile din care reclamantul a lucrat în grupa I de muncă timp de 6 ani 7 luni și 13 zile, iar în condiții speciale a lucrat 19 ani 8 luni și 18 zile, în timp ce în condiții normale a activat 3 ani 3 luni și 29 de zile, realizând și un stagiu asimilat de 1 an 3 luni și 26 de zile.
Instanța a reținut că reclamantul s-a născut la data de 17.06.1960, având vârsta de 50 de ani împliniți la data formulării cererii de pensionare, iar totalul stagiului de cotizare realizat este de 39 de ani 2 luni și 11 zile, stagiul complet de cotizare fiind cel stabilit de Anexa nr. 3 din Legea 19/2000. Reclamantul a lucrat timp de 19 ani 8 luni și 18 zile în condiții speciale de muncă și 6 ani 7 luni și 13 zile în grupa I.
A fost respinsă astfel cererea de emitere a unei decizii de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 ani. De asemenea instanța arata ca in ipoteza in care ar fi fost reținuta varianta acestui stagiu derogator de cotizare, numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, astfel cum a fost reglementat prin OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 nu ar fi fost fost acordat. Deși în textul enunțat anterior se folosește expresia „ act normativ cu caracter special”, sensul acestei reglementări a fost de a înlătura de la aplicarea OUG 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, pensionarii în cazul cărora la calcularea punctajului mediu anual s-au utilizat stagii de cotizare speciale, derogatorii de la dreptul comun, așa cum fost cazul reclamantului care a beneficiat de stagiul de cotizare prevăzut pentru cei care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă. Nu se poate accepta interpretarea strictă a articolelor, intenția legiuitorului a fost clară în sensul acordării acestor punctaje doar celor care nu au beneficiat de stagii derogatorii, date de lege, fără a exista intenția de a include în cadrul excepției doar stagiile derogatorii prevăzute de legi speciale. A interpreta într-o altă modalitate ar duce la situația obținerii unui dublu beneficiu, atât a unui stagiu derogator dar și a unui punctaj suplimentar, ceea ce chiar încalcă voința legiuitorului.
In cauza este aplicabil stagiul complet de cotizare de 32 ani si 10 luni. Din cuprinsul raportului de expertiza rezultă că decizia contestata conține erori în ceea ce privește cuantumul pensiei și punctajul mediu anual calculat, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr._/14.06.2012 emisa de C. Locala de P. a Sectorului 4 București.
Instanța a obligat intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 15.12.2010, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1484 lei; o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.12.2011, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1501 lei; o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.01.2013, un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1644 lei. Totodată a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 15.12._13 în sumă netă de 4528 lei și în continuare până la achitarea efectivă.
Pentru a dispune astfel, instanța a luat in considerare varianta a II a, cazul A al raportului de expertiza cu valorificarea veniturilor brute înscrise in adeverința nr. M02.01.02/6731/04.11.2010(F 268), prin reținerea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani si 10 luni, in condițiile in care acesta este menționat in cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 1071/03.02.2012 (f 16 dosar). Astfel, instanța retine ca mențiunile cu privire la Legea 226/2006 si aplicabilitatea dispozițiile art. 20 alin 1 din Legea 19/2000 nu au putere de lucru judecat decât in contextul in care au fost făcute, in sensul aplicării reducerii vârstei standard de pensionare.
Instanța a reținut că potrivit Legii nr.57/1974 și Legii nr.2/1983, pe lângă retribuția tarifară, anumite categorii de salariați beneficiau de venituri suplimentare, în cadrul retribuirii în acord global, participării la beneficii, premii, stimulente. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, ca pentru toate aceste sume, inclusiv pentru primele si sporul de stabilitate acordate potrivit contractului colectiv de munca, angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, conform Decretului 389/1972, Legii nr. 49/1992, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Principiul contributivității a fost consacrat de dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Potrivit deciziei nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție asupra unui recurs in interesul legii, principalul element obiectiv apt sa conducă la o justa si legala stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel ca la stabilirea si reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate in calcul toate sporurile si alte venituri de natura salariala pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
F. de aceste considerente instanța a admis acțiunea in sensul deja menționat si in temeiul art.274 C.pr.civ., a obligat intimata, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată constând in suma de 802,40 lei reprezentând onorariu expert.
- RECURSUL FORMULAT DE D. I.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, reclamantul D. I., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.41, 89, 155 și urm., din Codul de procedură civilă, Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006 și OUG nr.209/2008, recurentul solicită admiterea în parte a recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației, anularea Deciziei de pensionare nr._/14.06.2012, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, cu valorificarea concluziilor expertizei judiciare, respectiv: un punctaj mediu anual de 2,_ punct și diferențe nete de încasat în cuantum de 13.039 lei.
Se arată în fapt că, a fost încadrat în munca cu contract de munca pe durata nedeterminată la data de 01.08.1979 la întreprinderea Metalurgică lași până a fost înrolat ca militar în termen, reluând activitatea la aceeași unitate. La 10.04.1984 s-a transferat la întreprinderea de Mașini Grele București. Subliniază faptul că începând cu data de 10.12.1990 a lucrat cu contract de munca pe perioadă nedeterminată la S.C.Metrorex S.A. - Depoul exploatare TEM până la data de 15.12.2010 când a solicitat pensionarea. În perioada de la 10.12.1990 până la 31.03.2001 a lucrat în diverse funcții până la mecanic locomotiva REM, încadrat în grupa a I a de muncă timp de 10 ani 3 luni 21 zile în procent de 100 % conform nominalizării efectuate prin prevederile Actului MMPS nr.950/ DPM/ 16.09.1993 Anexa 1 pozițiile 49;2 și 1 activități care se regăsesc la poziția 6 din Anexa nr.1 la Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale. În perioadele 01.04._01, 01.06._01, 01.08._03; 01.03._03; 01.09._04; 01.03._04; 01.10._10 a lucrat în condiții speciale de munca un nr. de 9 ani, 1 lună în procent de 100%, activități care se regăsesc la poziția 5 din Anexa nr. 1 la Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Societatea se regăsește la poziția 61 din anexa nr.2 la Legea nr.226/2006. Subliniază că în perioada 10.12.1990 până la 15.12.2010 a beneficiat de sporuri cu caracter permanent conform Legii nr.57/1974, Legii nr.2/1983, Decretului Lege nr.98/1990 si a contractului colectiv de muncă, cuprinse între 18% până la 40% așa cum reiese din adeverințele depuse.
La contestația sa, prin sentința civilă nr.1469/10.02. 2014, Tribunalul București, secția a VIII a, în dosarul nr._ a admis criticile formulate ,a anulat decizia de pensionare solicitând intimatei C. de pensii a mun. București să emită o nouă decizie ținând cont de probatorii și dispozițiile instanței de judecată ,dar fără o valorificare totală a veniturilor realizate.
Critică hotărârea instanței de fond întrucât nu a dispus ca intimata să emită o nouă decizie, ținând cont de concluziile și răspunsul la Obiecțiuni la raportului de expertiză judiciară chiar în varianta 1 b care a fost solicitată de instanța de judecată, depus la termenul din 30.01.2014.
Menționează că această variantă este cea mai apropiată de prevederile legale și satisface și cerințele din Contestația depusă la fond, raportându-se integral la stagiu, activitate desfășurata și venituri realizate.
Surprinzător pentru reclamant este varianta aleasă de instanța de judecata prin sentința judecătoreasca recurată, variantă care este în afara prevederilor OUG nr.209/2008 și fără să se valorifice veniturile brute realizate.
De asemenea, nu au fost incluse cheltuielile totale de judecată așa cum s-a solicitat prin însăși contestația depusă, referindu-se direct și la onorariul de avocat, fapt pentru care solicită instanței de recurs să oblige intimata și la plata acestor cheltuieli făcute la fond și acum în recurs.
Motivele de recurs au fost completate la data de 08.10.2014 (fila 6).
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.312 alin.(3) și art.304 pct.5,7 și 9 din codul de procedură civilă Legea nr.19/2000 art.1671, Legea nr.226/2006, recurentul solicită admiterea recursului,, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării întocmai a probei cu expertiză contabilă care a fost încuviințată la instanța de fond, dar nu a fost efectuată conform reglementărilor legale în materie; în subsidiar, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, solicită modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, iar pe fond să se dispună stabilirea drepturilor de pensie cuvenite prin valorificarea veniturilor cuprinse în adeverința nr. M.04.403._ emisă de Metrorex și cu aplicarea corectă a sentinței civile nr.1071/03.02.2012 emisă de Tribunalul București. De asemenea solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu prezentul proces.
Motivarea instanței în Sentința Civilă nr.1468/10.02.2014, referitoare la cuantumul pensiei s-a bazat pe raportul de expertiză incomplet, în care calculele nu cuprind toate veniturile realizate, cuprinse în carnetul de muncă și adeverințele depuse la dosarul de pensionare (motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ).
La Raportul de expertiză contabilă judiciară depus, a formulat obiecțiuni, prin care a arătat veniturile nevalorificate în raportul de expertiză, venituri pentru care angajatorul a plătit contribuțiile sociale. În afară de obiecțiunea 1, prin celelalte obiecțiuni a arătat ce venituri nu au fost valorificate.
Astfel, la Obiecțiunile 2, 3 și 5 din obiecțiunile formulate pentru termenul de judecata din data de 23.05.2013, a arătat că expertul contabil nu a valorificat în totalitate veniturile realizate în luna decembrie 1990, venituri înscrise în clar atât în carnetul de muncă cât și în adeverințele depuse la dosarul de pensionare:
Astfel, din adeverința 2222/12.10.2006, emisă de Kvaerner IMGB SA, rezultă că în perioada 01.01._90 a beneficiat de spor pentru condiții grele în procent de 10% și spor condiții nocive în suma fixă lunară de 175 lei.
În Anexa 1 la raportul de expertiză doamna expert a luat în calcul cele două sporuri doar până la 06.12.1990 și nu până la 10.12.1990.
Solicită refacerea raportului de expertiză cu valorificarea integrală a sporurilor cuprinse în adeverința 2222/12.10.2006 până la 10.12.1990.
Din adeverința 2136/13.09.2007, emisă de S.C DOOSAN IMGB SA, rezultă că în perioada 10.04._90 a beneficiat de spor pentru munca prestata în timpul nopții, în procent de 7,88 % . În Anexa 1 la raportul de expertiză, doamna expert a luat în calcul acest spor, doar până la 06.12.1990 și nu până la 10.12.1990;
Solicită refacerea raportului de expertiză cu valorificarea integrală a sporuri/or cuprinse în adeverința 2136/13.09.2007 până la 10.12.1990;
În carnetul de muncă la rândul 14 este făcută mențiunea de "transferat" începând cu data de 10.12.1990. În calculul punctajului mediu anual au fost valorificate veniturile cu titlu de salariu tarifar și spor de 13% doar până la data de 06.12.1990. În mod eronat și în mod arbitrar doamna expert nu a valorificat veniturile din perioada 06.12._90. Mențiunea angajatorului cu privire la 3 zile nemotivate și 6 zile învoiri din perioada 1984-1990 nu au legătură și nu se pot aplica de către dna expert în perioada 06.12._90, fără ca acest aspect să fie precizat strict de către angajator că zilele nemotivate s-au înregistrat în perioada în care a aplicat d-na expert. "
Instanța nu s-a pronunțat sub nici o formă asupra obiecțiunilor 2, 3 și 5 și nu a solicitat expertului să valorifice în totalitate veniturile așa cum s-a solicitat și la cele 3 obiective, și a lăsat la liberă interpretare a expertului nevalorificarea veniturilor realizate de mine în luna decembrie 1990.
Instanța a cerut expertului să răspundă doar la obiecțiunile 4, 6 și 7.
Întrucât prin nevalorificarea în totalitate a veniturilor realizate în anul 1990, cuantumul pensiei rezultate din calcul este mai mic decât cel rezultat din calcul corect, solicită admiterea recursului sub acest capăt de cerere și anularea sentinței nr. 1468/10.02.2014.
A mai susținut că sentința civilă nr.1468/10.02.2014 a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ).
În motivarea Sentinței (pag 3), instanță a arătat că a realizat un stagiu de cotizare în grupa a I-a o perioadă de timp de 6 ani 7 luni și 13 zile și în condiții speciale o perioadă de 19 ani 8 luni și 18 zile, în total a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de peste 26 ani.
Cu toate acestea și fără nici o explicație, instanță respinge astfel cererea de emiterea a deciziei de pensie pe baza unui stagiu de cotizare de 25 de ani.
Apreciază că această respingere este în totală contradicție atât cu art. 1671 din Legea 19/2000 modificată cât și cu dispozițiile cuprinse în Sentința Civilă 1071/03.02.2012 prin care i s-a recunoscut dreptul pentru pensie pentru limita de vârsta începând cu data de 15.12.2010, la împlinirea vârstei de 50 de ani.
Sentința civilă nr.1468/10.02.2014, a fost dată pentru varianta cea mai nefavorabilă rezultată din calcul, fără ca această alegere să fie motivată. (motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ)
Instanța a cerut expertului efectuarea mai multor variante de calcul a punctajelor medii anuale, cu și fără valorificarea veniturilor brute cuprinse în adeverința nr.M.04.403.01/_ emisă de METROREX, prin raportare la stagiul complet de cotizare de 25 de ani și la stagiul complet de cotizare de 32 ani și 10 luni. Fără a analiza variantele de calcul din prisma drepturilor care i se cuvin în conformitate cu dispozițiile legale și fără a face nici o motivare, instanța a ales varianta cea mai nefavorabilă, considerând că nu este îndreptățit la nici una din celelalte variante deși drepturile de pensie rezultate erau mai favorabile. Din raportul de expertiză rezultă că punctajul mediu anual calculat prin raportare la stagiul complet de cotizare de 25 de ani fără aplicarea punctajului suplimentar în conformitate cu OUG 209/2008, era mai mare decât cel la care a fost obligată intimata să emită decizii de pensii prin Sentința împotriva căreia am formulat prezentul recurs.
- RECURSUL FORMULAT DE C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041 și art.312 din Codul de procedură civilă, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, hotărârea pronunțată de instanță de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă), dar și a art.3041 - Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii. nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Tribunalul București a achiesat în totalitate la concluziile Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și în mod eronat a omis obiecțiunile formulate la Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Consideră că stabilirea cuantumului și a punctajului pensiei ori a diferențelor de pensie de către instanță judecătorească având în vedere un raport de expertiză sau un răspuns al expertului contabil este o imixtiune în activitatea Casei de P., în condițiile în care această activitate este specifica acestei instituții, și nu instanțelor judecătorești.
În concluzie, un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță, nu unica motivare reținută în considerentele sentinței, precum în sentința civilă nr.1468/1R02.2014, sentința civilă sus menționată nefiind practic motivată de către instanță de fond.
Instanța de fond, preluând punctul de vedere al expertului a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor. Consideră că față de cele stabilite de expertul contabil numit în cauză, C.P.M.B. nu are diferențe de pensie de achitat în plus, raportul de expertiză calculând în mod greșit punctajele anuale, precum și diferențele de pensie, corecte fiind cele stabilite de către casa locală de pensii.
- ANALIZA RECURSURILOR
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de recurenta C. de P. a Municipiului București este nefondat, conform următoarelor considerente:
Unicul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedura civila, privind depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești (in cererea de recurs s-a menționat eronat ca temei de drept art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila), este nefondat.
Prin stabilirea de către instanța de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de către un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, întrucât toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Egalității de Șanse si Familiei, cu atribuții in aplicarea legislației de protecție sociala, sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, in acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 149-157 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Susținând că stabilirea punctajului și cuantumului pensiei sunt atribuții exclusive ale Casei de P., recurenta neagă principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
F. de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Recursul formulat de recurentul D. I. este fondat, conform următoarelor considerente:
Cu privire la valorificarea sporurilor prevăzute în adeverința 2222/12.10.2006, emisă de Kvaerner IMGB SA și în adeverința 2136/13.09.2007, emisă de S.C DOOSAN IMGB SA, doar până la data de 06.12.1990 și nu până la 10.12.1990, Curtea reține că în mod corect expertul nu a valorificat perioada de 4 zile ulterioară datei de 06.12.2010.
Astfel, conform punctului 14 din carnetul de muncă al recurentului (fila 80 din dosarul de fond), în perioada 1984-1990 acesta a beneficiat de 3 zile de concediu fără plată și 6 zile de învoiri. Potrivit punctului 9 din același carnet de muncă, în anul 1986 recurentul a avut 2 zile de învoiri, iar în anul 1987 a fost absent nemotivat 3 zile. Prin urmare, din cele 9 zile menționate la punctul 14 din carnetul de muncă, 4 zile de învoiri/concediu fără plată nu sunt localizate în timp.
În aceste condiții, cele 4 zile urmează a fi repartizate în luna decembrie 1990, față de dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 (în forma în vigoare în perioada 1984-1990).
Astfel, potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din Legea nr. 1977 (forma în vigoare în luna decembrie 1990, când se pune problema valorificării vechimii în muncă, respectiv a sporurilor), absențele nemotivate și concediile fără plată se însumează anual și se scad din vechimea în muncă. Conducerea unității este obligată să afișeze numele persoanelor și numărul zilelor ce se scad din vechimea în muncă pentru absențe nemotivate și concedii fără plată.
În condițiile în care din carnetul de muncă nu rezultă că cele 4 zile de învoiri/concediu fără plată au fost localizate în altă perioadă, în mod corect expertul a reținut că acestea se repartizează în luna decembrie 1990.
Prin urmare, critica este neîntemeiată.
Cu privire la stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la stabilirea drepturilor de pensie, Curtea reține că acesta este de 25 de ani. Astfel, drepturile de pensie ale recurentului reclamant au fost stabilite începând cu data de 15.12.2010, conform sentinței civile nr. 1071/03.02.2012 a Tribunalului București. Potrivit aceleiași sentințe civile, reclamantul a realizat un stagiu de 19 ani 8 luni 18 zile în condiții speciale și 6 ani 7 luni 13 zile în grupa I de muncă.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale: ART. 2 (1) Perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale.
(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Conform art. 3 din același act normativ: (1) Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) se poate constitui și din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 5 prevede: (1) Pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
(2) În situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că activitatea de mecanic locomotivă metrou, încadrată în grupa I de muncă, este încadrată și în condiții speciale conform Legii nr. 226/2006, Curtea constată că apelantul reclamant a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de 26 de ani și 4 luni, prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1, respectiv art. 5 din actul normativ indicat, punctajul anual fiind determinat prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Față de aceste considerente, în mod eronat prima instanță a considerat că stagiul complet de cotizare aplicabil este de 32 ani și 10 luni, ci nu de 25 de ani.
În ceea ce privește susținerea apelantului reclamant conform căreia trebuie valorificate concluziile variantei raportului de expertiză conform căreia punctajul mediu anual este de 2,61 puncte, iar punctajul total este de 65,322 puncte, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, expertul a stabilit un punctaj total de 65,_ puncte, un punctaj mediu anual de 2,_ puncte și un cuantum al pensiei de 1992 lei, la data de 01.01.2013, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și cu aplicarea OUG nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000, conform căreia art. 78^2 din Legea nr. 19/2000 urmează a avea următorul cuprins: (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.
În speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 78^2 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, întrucât la stabilirea drepturilor de pensie nu s-au utilizat stagiile de cotizare prevăzute de anexa 3 din Legea nr. 19/2000 respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1 din același act normativ, ci, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a utilizat un stagiu special, de 25 de ani, prevăzut de Legea nr. 226/2006.
În consecință, Curtea reține că drepturile de pensie ale recurentului reclamant urmează a fi calculate conform variantei I-a din raportul de expertiză, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, fără aplicarea OUG nr. 209/200 (fila 221 din dosarul de fond), respectiv: punctajul total este de 54,_ puncte, punctajul mediu anual este de 2,_ puncte și cuantumul pensiei este de 1586 lei la data de 15.12.2010; punctajul total este de 54,_ puncte, punctajul mediu anual este de 2,_ puncte și cuantumul pensiei este de 1589 lei la data de 01.12.2011; punctajul total este de 57,_ puncte, punctajul mediu anual este de 2,_ puncte și cuantumul pensiei este de 1761 lei la data de 01.01.2013.
Diferențele de încasat, aferente perioadei 15.12.2010 – 30.09.2013 sunt în cuantum de 7220 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
Față de aceste considerente, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de D. I. și va modifica sentința recurată, obligând pârâta să emită noi decizii de pensie în care să reține punctajele medii anuale menționate mai sus; de asemenea, va obliga intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 15.12.2010 – 30.09.2013 în sumă netă de 7220 lei și în continuare până la achitarea efectivă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă (partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată), va obliga recurenta pârâtă C. de P. a Municipiului București la plata către recurentul reclamant D. I. a sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate în recurs, conform chitanței aflate la fila 35 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâta C. de P. a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.1468 din 10.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurentul reclamant D. I. împotriva sentinței civile nr.1468 din 10.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 15.12.2010, un stagiu complet de cotizare de 25 ani, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1586 lei.
Obligă intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.12.2011, un stagiu complet de cotizare de 25 ani, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1589 lei.
Obligă intimata să emită o noua decizie în care să rețină, începând cu data de 01.01.2013, un stagiu complet de cotizare de 25 ani, un punctaj mediu anual de 2,_ și un cuantum al pensiei de 1761 lei.
Obligă intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada 15.12._13 în sumă netă de 7220 lei și în continuare până la achitarea efectivă.
Menține în rest sentința.
Obliga recurenta pârâtă C. de P. a Municipiului București la plata către recurentul reclamant D. I. a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecata avansate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | Judecător, E. D. B. |
Grefier, I. R. M. |
I.M. 24 Februarie 2015
Redactat BED/17.03.2015
Tehnored. S.Ș./09.03.2015
2 ex/09.03.2015
Jud. fond: M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
