Pretentii. Decizia nr. 2397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2397/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 35404/3/2014
DOSAR NR._ (561/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2397
Ședința publică de la 18.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- S. G. I.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și A. sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE și intimata-reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat Merdariu O., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/2013, lipsă fiind apelanta și intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a depus la dosar înscrisuri, înregistrate la dosar la data de 08.06.2015, după care,
Reprezentantul avocat al intimatei-reclamante arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În combaterea motivelor de apel, reprezentantul avocat al intimatei-reclamante arată că termenul prevăzut de art.40 nu este aplicabil angajatorului, cel de 90 de zile, în cauză fiind aplicabil termenul de 3 ani pentru restituirea sumelor. Acest lucru este prevăzut prin ultima modificare a ordonanței prin care este inclus angajatorul în sfera persoanelor cărora li se aplică termenul de 90 de zile, or, până la acea dată nu avea calitatea de beneficiar ci un plătitor al indemnizațiilor de concedii.
De asemenea, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit facturii fiscale nr.56/26.02.2015, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și A. Sociale sub nr._/3/2013 reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâta C. de A. de Sănătate a Municipiului București, și C. Naționala de A. de Sănătate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 69.557 lei cu titlu de restituire a sumei reprezentând diferențe intre suma indemnizațiilor suportate din FNUASS si contribuția de concedii si indemnizații de asigurări sociale datorate de angajator; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cerere.
Prin sentința civilă nr._/27.11.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și A. sociale în dosarul nr._ a fost admisă cererea restransa de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 52.118 lei reprezentand diferente dintre suma indemnizatiilor suportate din FNUASS si contributia de concedii si asigurari sociale datorate de angajator.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.456,72 lei, cheltuieli de judecata, in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanta . a depus la CASMB la data de 28.04.2011 cerere privind recuperarea diferențele dintre sumele indemnizațiilor cuvenite salariaților si sumele contribuțiilor datorate de angajator pentru lunile ianuarie 2011, februarie 2011, respectiv martie 2011. Aceste cereri au fost urmate de cele aferente lunilor aprilie, mai 2011, cu nr de înregistrare 20924T/4.06.2011, octombrie 2011, cu nr de înregistrare 3759T/20.12.2011, noiembrie 2011 cu nr. de inregistrare 2581T/24.01.2012.
La data de 31.10.2011, reclamanta a depus o cerere insotita de actele doveditoare pentru restituirea sumelor ce depășesc contribuția datorata de angajator pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010/înregistrata sub numărul 32287T.
La data de 10.01.2012 prin adresa nr._, CASMB a răspuns, comunicându-i reclamantei refuzul restituirii pentru motivul nerespectării termenului de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Față de acest punct de vedere a solicitat CASMB atât lămuriri suplimentare cât și un răspuns în ceea ce privește celelalte cereri depuse pentru anul 2011.
Întrucât cererile depuse au rămas fără răspuns, in data de 12.02.2013, pârâta s-a adresat CNAS prin cererea înregistrata sub nr. 2192, solicitând ca, in calitatea sa de autoritate ierarhic superioara, sa analizeze situația si sa întreprindă toate masurile necesare soluționării cererilor.
Ca urmare a acesteia, in data de 04.04.2013, C. Naționala de A. de Sănătate prin adresa nr. DB 1300, i-a adus la cunoștința reclamantei faptul ca CASMB a declarat prin adresa nr_/2013 ca cererile reclamantei sunt in curs de verificare si ca vor fi validate si achitate in luna aprilie 2013.
Față de acest refuz nejustificat de restituire, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanta a luat act act că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat ca înțelege sa își restrângă pretențiile la suma de 52.118 lei întrucât in data de 26.04.2013, ulterior depunerii acțiunii, C. de A. de Sănătate a Municipiului București a efectuat plata sumelor corespunzătoare anului 2011, respectiv 17.439,00 lei.
Instanta a apreciat ca fiind intemeiate pretentiile reclamantei privind restituirea sumei de 52.118 lei reprezentand diferente dintre suma indemnizatiilor suportate din FNUASS si contributia de concedii si asigurari sociale datorate de angajator pentru intervalul 1.10._10.
Esențial în soluționarea cauzei este motivul pe care pârâta CASM și-a susținut refuzul restituirii atunci când s-a solicitat recuperarea acestor sumelor din FNUASS "n poate fi luată în considerare " întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005, modificată”, pentru că în ceea ce privește aspectul referitor la faptul că reclamanta ar avea de recuperat aceste sume plătite ca indemnizații, pârâta nu contestat dreptul societății la recuperarea sumelor menționate.
În opinia instanței de fond, refuzul a fost exprimat de CASMB cu încălcarea legii, pentru motivele următoare:
Conform art.36 din OUG 158/2005, „Calculul și plata sumelor reprezentând indemnizații datorate conform acestei ordonanțe de urgentă (adică indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; indemnizații pentru maternitate; indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizații de risc maternal) se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
Plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariate pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A și B din OUG 158/2005 (adică cei care desfășoară activități pe bază de contract de muncă, în baza raportului de serviciu, cei care desfășoară alte activități dependente, persoanele care desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești).
Rezultă foarte clar, din aceste prevederi, că angajatorul are calitatea de plătitor, iar asigurații angajați calitatea de beneficiari ai acestor indemnizații. Conform art. 38 din OUG 158/2005, sumele care se plătesc asiguraților într-o anumită lună și care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (adică indemnizațiile menționate la pct. 1 mai sus), se rețin de către plătitor (angajator) din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă, recuperându-se așadar printr-o compensare directă și automată.
Sumele care depășesc acest prag și care au fost plătite de plătitor (angajator) se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a OUG 158/2005.
Normele de aplicare au fost adoptate prin Ordinul Comun MS/CNAS 60/32 din 2006 care stabilește în art. 77 procedura de recuperare a sumelor plătite ca indemnizații de angajator (plătitor) și care nu au putut fi compensate cu contribuțiile datorate în aceeași lună.
Procedura include depunerea unei cereri, iar Ordinul descrie modul de verificare și aprobare a ei, ca și de eliberare a banilor.
Nu se prevedea nicăieri, la nivelul anilor 2010 si 2011 nici în art. 38 din OUG 158/2005, nici în art. 77 din Ordinul prin care s-au adoptate normele de aplicare, vreun termen în care trebuie să fie depusă cererea de recuperare a indemnizațiilor plătite de angajatorul care are calitatea de plătitor conform art. 36 din OUG 158/2005 și care depășesc contribuțiile datorate lunar.
Așadar, se aplică termenul general de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, adică de 3 ani, iar pârâta a făcut în mod neîntemeiat aplicarea art. 40 din OUG158/2005, considerând că
termenul de 90 de zile, reglementat de acest articol că aplică în speță.
De fapt, ipoteza de aplicare a termenului de 90 de zile este descrisă de art. 39-40 din OUG 158/2005 și de art. 82 din Ordin, după cum urmează: Indemnizațiile prevăzute de OUG 158/2005 se achită beneficiarului (adică asiguratului în sistemul asigurărilor sociale de sănătate), reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta. Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului. Aceste indemnizații pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite, la nivelul prevăzut în certificatul medical.
Atât ipotezele în care se aplică, cât și subiecții de drept cărora li se aplică art. 36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin, pe de o parte, și, respectiv, art.39-40 din OUG 158/2005 și art. 82 din Ordin, pe de altă parte, sunt diferite: astfel, art.36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor, ca o categorie generală, și angajatorilor, ca specie a categoriei plătitorilor, în special, și stabilesc:
- cine plătește indemnizațiile (angajatorul, pentru beneficiarii prevăzuți în art. 1, alin. 1, lit. A și B din OUG 158/2005; instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj; casa de asigurări de sănătate);
- în ce termen trebuie să-și îndeplinească plătitorul obligația de plată (în cazul angajatorilor - odată cu plata drepturilor salariale; în cazul celorlalți plătitori, în primele 10 zile ale lunii următoare lunii pentru care se acordă concediu medical)
- de cine se suportă indemnizațiile - respectiv, de FNUASS cum recuperează plătitorul angajator sumele plătite de la FNUASS (prin compensare directă și automată cu contribuțiile din luna de plată, iar diferența, dacă există la nivelul unei luni, prin cerere adresată Casei de asigurări de sănătate)
Nu se stabilea un termen special de recuperare a sumelor plătite de plătitor sau de declanșare a procedurii care vizează o astfel de recuperare. Art. 39-40 din OUG 158/2006 și art. 82 din Ordin se aplică altor subiecți de drept decât plătitorii, și anume beneficiarilor indemnizațiilor, adică asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și stabilesc: cui se plătesc indemnizațiile (adică beneficiarului asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sau reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta, iar, în caz de deces, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului) la ce nivel se plătesc (cel prevăzut în certificatul medical)
- în ce termen se poate cere plata, pentru ipoteza în care aceasta nu se face în mod automat de către plătitori (90 de zile de la de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, adică de la scadența obligației plătitorului).
Așadar, art.36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor angajatori, iar art.39-40 din OUG 158/2005 și art.82 din Ordin se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.
Termenul din art.40 din OUG 158/2005 și art.82 din Ordin este prevăzut într-o normă specială, aplicabilă strict relațiilor dintre beneficiarii de drepturi de asigurări sociale de sănătate, în calitate de creditori, și plătitorii acestor drepturi, în calitate de debitori.
Fiind o normă specială, aceasta este de strictă interpretare si aplicare și nu se poate extinde prin analogie altor situații si raporturi juridice, cum ar fi cele dintre angajatorii plătitori de indemnizații în temeiul OUG 158/2005, în calitate de creditori pentru recuperarea acestor sume, care se suportă din FNUASS, pe de o parte, și casele de asigurări de sănătate, în calitate de debitori ai acestei obligații de restituire a sumelor avansate de plătitorii angajatori.
Mai mult, sunt și argumente de „geografie” a textelor legale: se observă că art.82 din Ordin, care reia termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de indemnizație de către beneficiar, este plasat într-un capitol diferit din Ordin față de art.77, care stabilește procedura de recuperare de către plătitorul angajator al sumelor avansate ca indemnizații de la casa de asigurări de sănătate, fiind evident că acest termen de 90 de zile nu se aplică cererii plătitorului angajator.
De asemenea, nicăieri în legislația relevantă angajatorul nu este calificat ca beneficiar, ci doar ca plătitor, ceea ce reprezintă un argument suplimentar că nu i se aplică prevederile art. 40 din OUG 158/2005.
De altfel, chiar CASMB recunoaște că procedura aplicabilă recuperării sumelor plătite de angajator este cea prevăzută de art.77 din Ordin, fiind cu atât mai neîntemeiată folosirea în argumentația transmisă prin adresa a cărei anulare se cere a dispozițiilor art. 40 din OUG 158/2005, prevederi total străine pricinii.
Față de aceste motive, instanța a apreciat că în mod nejustificat, CASMB nu a admis cererea reclamantei motiv pentru care instanța a admis acțiunea astfel cum a fost restransa și a obligat pârâta la plata sumei de 52.118 lei reprezentand diferente dintre suma indemnizatiilor suportate din FNUASS si contributia de concedii si asigurari sociale datorate de angajator.
In baza art 451 C pr civ a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.456,72 lei, cheltuieli de judecata, in favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de A. de Sănătate a Municipiului București.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.470 C.pr.civ., apelanta a solicitat admiterea apelului astfel formulat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis, ignorând faptul că intimata reclamantă S.C. E. ROMÂNIA S.R.L. a depus cererile de restituire reprezentând indemnizațiile plătite asiguraților de către angajator cu mult peste termenul legal de prescripție, de 90 de zile, în data de 28.04.2011.
De asemenea, aduce la cunoștință instanței faptul că pentru cererile depuse în termenul legal, CASMB a achitat sumele solicitate, astfel, prin Ordinele de plată nr. 2056 din 25.04.2013 și nr. 2041 din 25.04.2013 a fost îndeplinită obligația de plată a sumei de 17.439,00 lei, reprezentând indemnizații pentru concedii medicale plătite asiguraților, indemnizații cuvenite pentru anul 2011.
Dispozițiile art. 40 din OUG nr. 158/2005 precum și cele ale art. 82 din norma de aplicare a acestei ordonanțe stabilesc termenul în care beneficiarul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, inclusiv indemnizația de incapacitate temporară de muncă, poate să solicite aceste indemnizații astfel: „Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite."
Potrivit dispozițiilor art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 36/2010:
" Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la . prezenței ordonanțe de urgență."
Instanța de fond nu a înțeles că - referitor la termenul de prescripție de 90 de zile în care beneficiarul poate solicita plata indemnizațiilor - legiuitorul prin modificarea OUG nr. 158/2005 adusă de OUG nr. 36/2010, respectiv art. II al acestui act normativ, instituia termenul de prescripție de 90 de zile și pentru «Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență».
Conform art. 12 din O.U.G. nr. 158/2005, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă:
- A - de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă -B - din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborat cu art. 2 și 3 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, persoana care achită contribuția de asigurări sociale de sănătate destinată suportării indemnizațiilor prevăzute de prezența ordonanță de urgență, are dreptul ia plata concediului medical, pe baza certificatului de concediu medical, care constituie document justificativ de plată, iar potrivit prevederilor art. 36 alin. (3) lit. a din OUG nr. 158/2005, plata indemnizațiilor se face lunar de către: „angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă".
Având în vedere prevederile O.U.G. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate precum și Ordinul MSP CNAS nr._ - pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, persoanele juridice și persoanele fizice în calitate de angajator au obligația de a întocmi lunar Declarația privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Unic de A. Sociale de Sănătate pentru concedii și indemnizații.
În prevederile art. 1, coroborat cu art. 2, 3 și 4 din Ordinul comun MS/CNAS nr._ pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate au competența de a verifica și de a valida datele cuprinse în declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul FNUASS privind contribuția pentru concedii și indemnizații, declarații care se depun lunar la casele de sănătate de către persoanele fizice și juridice, care au calitatea de angajator.
Declarațiile depuse de angajator precum și concediile medicale sunt verificate și validate în vederea plății de compartimentele de specialitate ale CASMB.
Față de prevederile legale mai sus invocate, rezultă fără putință de tăgadă că recuperarea sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajator asiguraților, sume care depășesc contribuțiile datorate de aceștia în luna respectivă, pentru a fi restituite pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data în care beneficiarul era în drept să le solicite.
Astfel, de la data de 1 ianuarie 2011, O.U.G 158/2005 a fost modificată prin O.U.G. 117/2010 pt. modificarea și completarea Codului Fiscal, astfel, art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 nu mai prevede ca modalitate de recuperare a indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate deducerea din contribuțiile datorate, ci doar prin cerere de restituire adresată caselor de asigurări de sănătate.
CASMB a interpretat corect legislația în vigoare și în sprijinul acestor afirmații este și Decizia Curții Constituționale nr.1027/29.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I la nr. 33/15.01.2013.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru motivele expuse pe larg.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, dar apelul este fondat și va fi admis, întrucât o parte dintre pretențiile care fac obiectul acțiunii sunt prescrise.
Pretentiile reclamantei privesc restituirea sumei de 52.118 lei reprezentand diferente dintre suma indemnizatiilor suportate din FNUASS si contributia de concedii si asigurari sociale datorate de angajator pentru intervalul 1.10._10.
Apelanta-pârâtă C.A.S.M.B. a refuzat plata diferențelor, motivând că acestea nu pot fi acordate deoarece reclamanta nu și-ar fi exercitat dreptul în termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr.36/2010.
Analizând dispozițiile legale invocate și probele administrate în cauză, Curtea constată că termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005 nu este aplicabil și în cazul cererilor de restituire formulate de angajator în baza art.38 din respectivul act normativ.
Curtea apreciaza ca termenul de 90 de zile prevăzut de art.40 din OUG nr.158/2005 vizează perioada in care beneficiarii indemnizațiilor trebuie sa solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asiguraților, deoarece numai aceștia pot fi beneficiarii indemnizațiilor pentru concediu medical, nu si angajatorilor care doresc sa își recupereze sumele plătite in plus fata de contribuțiile de asigurări sociale datorate potrivit legii.
Oricât de extensiv am interpreta termenul de beneficiar, având în vedere întreaga legislație referitoare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, această calitate nu o poate avea niciodată angajatorul, deoarece în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite acesta nu poate dobândi niciunul dintre drepturile prevăzute de lege pentru asigurați. Beneficiari în înțelesul legii sunt doar asigurații, iar în cazul persoanelor care prestează activitate în baza unui contract individual de muncă, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurări sociale sunt angajații, angajatorii fiind doar debitori ai obligațiilor de calculare, reținere și plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.
Beneficiari sunt asigurații, așa cum aceștia sunt prevăzuți de art. 1 din OUG 158/2005, deoarece legea stabilește că ei au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente; B. desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A; C. beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii. De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar sunt: a) asociați, comanditari sau acționari; c) membri ai asociației familiale; d) autorizate să desfășoare activități independente; e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.
Niciunde în cuprinsul legii, în forma în vigoare în perioada de referință din speță (modificările aduse art. 40 din OUG nr. 158/2005, survenite ulterior prin O.U.G. nr. 68/_, fiind aplicabile numai de la data intrării în vigoare acestui ultim act normativ), angajatorul nu este prevăzut ca beneficiar de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, ci doar debitor al obligațiilor prevăzute de art.5, 6, 36 din ordonanță sau al altor obligații.
În sensul celor arătate este și art.39 din OUG nr.158/2005, potrivit căruia indemnizațiile se achita beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procura de către acesta. Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților. Din cuprinsul acestui text de lege rezultă clar că beneficiar nu poate fi decât asiguratul care are dreptul la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, fără ca angajatorul să aibă calitatea de beneficiar.
Aceeași interpretare rezultă și din succesiunea textelor de lege, deoarece obligația apelantei-parate de restituire a sumelor achitate de angajator cu titlu de indemnizații către asigurați și care se suportă potrivit legii din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, sume ce depășesc cuantumul contribuțiilor datorate de acesta în luna respectivă este prevăzută de art.38 din OUG nr.158/2005.
Potrivit acestui articol, sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.
Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Dar termenul de 90 de zile invocat de apelantă este prevăzut abia la art.40, în condițiile în care între cele două texte de lege se intercalează art.39 care stabilește cui se achită efectiv indemnizațiile de concedii de odihnă.
În aceste condiții nu poate fi reținută susținerea apelantei-parate, în sensul că termenul prevăzut de art.40 este aplicabil situației reglementate de art.38, deoarece art. 40 prevede un alt destinatar (beneficiarul) și o altă situație, respectiv solicitarea de plată a indemnizației, în baza actelor justificative, plată care se face potrivit art.39 doar beneficiarului sau persoanelor prevăzute de lege.
Angajatorul nu solicită, în temeiul art.38, în calitate de beneficiar, plata indemnizației, deoarece plata indemnizației o poate solicita doar asiguratul, iar textul respectiv prevede doar dreptul angajatorului să i se restituie din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sumele plătite de el cu acest titlu salariaților –beneficiari, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.
În aceste condiții nu se poate reține că termenul prevăzut de art.40 ar fi aplicabil acestei cereri de restituire, când textul se referă expres la o altă situație, respectiv la dreptul beneficiarul de a solicita indemnizațiile de la debitorul obligației de plată.
În cazul dreptului angajatorului de a solicita recuperareasumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, OUG nr.158/2005 sau Ordinul nr._ emis de Ministrul sanatatii si de președintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu prevăd nici un termen special de prescripție extinctivă, motiv pentru care dreptul la acțiune cu acest obiect este supus termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de dreptul comun, termen care este parțial respectat in speța.
Ca atare, niciunul din argumentele invocate de apelanta-parata nu este legal, refuzul de plata a sumelor solicitate in termenul de prescripție de 3 ani fiind nejustificat.
Angajatorul a depus certificatele medicale în baza cărora a făcut plata indemnizațiilor către beneficiari, iar apelanta-pârâta nu a contestat sumele solicitate, invocând doar nerespectarea termenului de 90 de zile, prevăzut de art.40 din OUG nr.158/2005, care, așa cum am arătat, nu este aplicabil în cauză.
În consecință, Curtea constată că pretențiile intimatei-reclamante pentru recuperarea sumelor reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor plătite de aceasta asiguraților și cea a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, nu s-au prescris in 90 de zile, in speta fiind incident termenul general de prescriptie de 3 ani, in raport de care apar ca fiind prescrise doar pretentiile aferente perioadei anterioare datei de 26.04.2010, avand in vedere ca actiunea a fost introdusa pe rolul instantei la data de 26.04.2013, acesta fiind singurul aspect avut în vedere de Curtea pentru admiterea apelului.
Excepția prescripției a fost invocată de instanța de apel din oficiu, în ședința publică din data de 21 mai 2015 (fila 43 dosar apel). Pretentiile care fac obiectul judecatii sunt anterioare intrarii in vigoare a noului Cod civil, fiind supuse prevederilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. In acest sens sunt dispozitiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil, conform carora „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, inclusiv sub aspectul modului de invocare, instanta fiind in drept sa invoce din oficiu exceptia prescriptiei in litigiul de fata.
În raport de excepția invocată, intimata-reclamantă a efectuat o nouă cuantificare a pretențiilor, depunând la dosar înscrisuri din care rezultă situația sumelor de recuperat de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații pentru perioada 26.04._10, acestea fiind în cuantum total de 2057 lei (filele 46-112 din dosarul de apel).
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în baza art. 480 C.pr.civ., va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.10._10 și, în consecință, va respinge aceste pretenții.
Va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2057 lei, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor suportate din FNUASS și contribuția la asigurările sociale de sănătate datorată de angajator, pentru perioada 26.04._10.
Având în vedere admiterea parțială a pretențiilor, Curtea va reduce proporțional și cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta prin sentința instanței de fond, de la suma de 3456,72 lei, la suma de 1000 lei.
Față de soluția de admitere a căii de atac, se va respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată. Intimata-reclamantă are calitatea de parte căzută în pretenții în faza procesuală a apelului, astfel că nu este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, ., nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțate de Tribunalul București-secția a VIII-a Conflicte de muncă și A. sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE cu sediul în sector 3, București, Calea Călărașilor, nr. 248, . . cu sediul în sector 3, București, . A, nr. 42, . în sector 3, București, SCPA G., A. și Asociații . ., ., .: RO_.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.10._10 și, în consecință, respinge aceste pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2057 lei, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor suportate din FNUASS și contribuția la asigurările sociale de sănătate datorată de angajator.
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată la fond, admise în parte.
Respinge cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. G. I. M. C.
GREFIER,
E. D. C.
Red:I.S.G
Dact.: D.A.M
Jud.fond: T. A.V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 697/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 1318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
