Pretentii. Decizia nr. 1318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1318/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 28122/3/2013
Dosar nr._ (137/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1318
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. M. împotriva sentinței civile nr. 9298 din data de 08 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect – contestație privind alte drepturi de asigurări sociale, Legea nr.341/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-reclamant S. M. a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 9298 din data de 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea, formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță analizând susținerile părților în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar prin prisma prevederilor :art.14 din Legea nr. 118/2010, art. 10 alin. 1 din legea nr. 285/2010, art. 18 din Legea nr. 283/2011 și art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin OUG nr. 107/2010 a reținut următoarele:
Prin decizia nr._ ( fila 7) i s-a stabilit reclamantului o indemnizație reparatorie începând cu data de 01.01.2005 în cuantum de_ lei vechi.
În cea ce privește primul capăt din cererea precizată s-a reținut că începând cu luna iulie 2010 indemnizația de care beneficia reclamantul a fost redusă cu 15% prin aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr. 118/2010. Dreptul la indemnizație s-a stabilit în raport de legea în vigoare existentă la data deschiderii dreptului având în vedere prevederile art. 6 din codul civil. Dreptul câștigat față de calitatea de revoluționar îl constituie stabilirea și plata indemnizației prin aplicare dispozițiilor din legea în vigoare ce reglementează modul de calcul al acesteia . Reducerea indemnizației în anul 2010 a fost determinată de situația financiară, iar prin Legea nr. 118/2010 au fost instituie măsuri asupra categoriilor sociale salarizate de la bugetul de stat cât și a celor ce beneficiau de drepturi plătite tot de la bugetul de stat.
Potrivit art. 10 alin. 1 din legea nr. 285/2010 s-a dispus ca începând cu luna ianuarie 2011 drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 printre care și indemnizația reparatorie să se majoreze cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010. Ca urmare baza de calcul pentru aplicare procentului de 15% o constituie suma aflată în plată în luna octombrie 2010. Prin legea nr. 12/2010 al bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 salariul mediu brut a fost de 1836 lei. Baza de calcul pentru indemnizația reparatorie pentru anul 2011 a reprezentat-o suma aflată în plată în octombrie 2010 determinată în raport de salariul mediu brut de 1836 lei. Salariul mediu brut pe anul 2011 potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010 a fost de 2022 lei, dar instituindu-se un mod distinct prin derogare de la dispozițiile acestei legii ce reprezintă norma generală prin norma specială din Legea nr. 285/2010 a unui mod de calcul al indemnizației reparatorii prin raportare la salariul mediu brut de 1836 lei întrucât se prevede expres și imperativ că se utilizează suma aflată în plată în luna octombrie 2010 se reține că este neîntemeiată susținerea contestatorului referitoare la folosirea sumei de 2020 lei, deoarece a încasat indemnizația în condițiile modului de calcul instituit prin art. 10 alin.1 din Legea nr. 285/2010.
Ca urmare având în vedere salariul mediu brut de 1836 lei utilizat ca bază de calcul pentru indemnizația aferentă anului 2011 se constată că este neîntemeiată susținerea reclamantului că i se cuvine diferența de indemnizație pentru anul 2011.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 283/2011 indemnizațiile reparatorii nu se mai acordă în anul 2012. Având în vedere dispozițiile acestui text de lege se reține că pentru anul 2012 și anul 2013 cererea reclamantului de obligarea pârâtei la plata indemnizației nu are suport legal. În consecință se vor respinge ca neîntemeiate capetele de cerere prin care s-a solicitat plata indemnizației pe anii 2012 și 2013.
Reclamantul are calitatea de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte deosebite astfel că în raport de dispozițiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin OUG nr. 107/2010, prin care s-a stabilit că începând cu data de 1 ianuarie 2011, beneficiază de asigurare fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate numai persoanele care au calitatea de "Luptător pentru V. Revoluției Române din decembrie 1989 - Luptător Rănit”, titlu prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere ce are ca obiect restituirea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2010 și până în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. M..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul mai sus arătat, a înțeles să cheme în judecată pe intimata C. de P. a Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige intimata:
Să procedeze la calcularea indemnizație reparatorii ce i se cuvine apelantului în baza legii nr 341/2004, pentru anul 2011, 2012, respectiv 2013, conform dispozițiilor art. 4 al. 4 din lege prin raportare la câștigul salarial mediu anual prevăzut în legea nr 287/2010 să îmi achite diferența dintre indemnizația achitată în anul 2011 și cea recalculata conform capătului 1 de cerere;
Să-i restituie valoarea contribuției de asigurări sociale de sănătate reținute ilegal în perioada august 2010-până în prezent.
În motivarea cererii a arătat că apelantul are calitatea de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989-luptator remarcat prin fapte deosebite, calitate ce rezulta din copia certificatului de revoluționar eliberat, cu respectarea dispozițiilor legale, în data de 06.07.2010, și în care acesta beneficiază de o indemnizație reparatorie conform dispozițiilor art. 4 al 4 din legea nr 341/2004.
În condițiile în care indemnizația reparatorie ce mi se cuvine este stabilită printr-un act normativ cu caracter special, interpretarea instanței de fond mi se pare în neconcordanță cu dispozițiile acestui act normativ, respectiv legea nr 341/2004.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, conform dispozițiilor legii nr 341/2004 indemnizația reparatorie reglementata de dispozițiile acestui act normativ se calculează prin aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata.
Contrar acestor dispoziții legale, nemodificate printr-un act normativ, parata a procedat la calcularea acestei indemnizații prin raportare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, în valoare de 1836 lei, atât pentru indemnizația aferenta anului 2011, cât și pentru următorii, ani în care valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de 2022 lei.
În ceea ce privește mod de calcul al indemnizației ce i se cuvine prezentat de intimată și îmbrățișat și de instanță de fond, solicită să se aibă în vedere faptul că dispozițiile legii nr 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, și anume doar până la 31.12.2010, după cum se arată în dispozițiile art. 16 din acest act normativ și ca atare orice reducere cu 15% ulterior acestei date, 31.12.2010, a veniturilor precizate în cuprinsul său nu mai are ternei legal de aplicare, revenindu-se la situația anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește legea nr 285/2010, apreciază că aceasta nu are aplicabilitate în speța atât timp cât prin această lege se reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în dispozițiile art. 5 al 2 din legea nr 341/2004 se arata foarte clar faptul că indemnizația reparatorie prevăzută de acest act normative nu reprezintă venit și nu se impozitează.
Chiar și în situația în care apelantul ar accepta ca dispozițiile legii nr 285/2010 ar fi aplicabile și acestei indemnizații, în condițiile în care dispozițiile legii nr 341/2004 nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor legii nr 285/2010, parata avea obligația de a calcula inițial indemnizația ce mi se cuvine prin raportare la dispozițiile legii nr 341/2004, având în vedere câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, iar la valoarea astfel rezultată urma să aplice reducerea prevăzută de dispozițiile legii nr 118/2010 și ulterior dispozițiile legii nr 285/2010, și tot ar fi rezultat o indemnizație mai mare decât cea ce mi-a fost achitata pentru anul 2011 și următorii.
În ceea ce privește invocarea de către instanță de fond a deciziei nr 22/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită să se observe că în motivarea acesteia și dispozitivul sau, instanță supremă arata clar că modul de stabilire a indemnizație este aplicabil anului 2011, nu și anilor următori, ceea ce este un argument în plus pentru admiterea apelului.
Greșita este soluția instanței de fond și cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, atât timp cât apelantul beneficiază și de alte venituri pentru care îi este reținută contribuția la asigurările sociale de sănătate și astfel nu datorez astfel de contribuție pentru sumele reprezentând indemnizație reparatorie, respectiv indemnizație lunară în baza legii nr 341/2004, cu atât mai mult cu cât aceste indemnizați nu sunt considerate venituri, conform legii speciale ce Ie reglementează, mai mult chiar între subsemnatul și casa de asigurări sociale de sănătate nu există un contract încheiat în baza căruia să datorez astfel de contribuție.
Pentru cele arătate mai sus, solicită să fie admis prezentul apel, să fie modificată sentința atacată și pe fond admițând acțiunea să fie obligată intimata să procedeze la recalcularea indemnizației reparatorii și indemnizației lunare ce i se cuvin pentru anul 2011 și următorii conform dispozițiilor legii nr 341/2004 și să îi achite diferența dintre indemnizațiile recalculate șl cele achitate și să îi restituie sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală în raport cu pretențiile deduse judecății.
Cu privire la critica referitoare la caracterul de lege specială a Legii nr. 341/2004, Curtea reține că legiuitorul nu are absolut nicio interdicție constituțională ori legală în a modifica completa sau abroga dispoziții ale Legii nr. 341/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, s-a redus cu 15% cuantumul indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată și completată.
Începând cu luna ianuarie 2011, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Dispozițiile cuprinse în Legea nr. 285/2010 sunt imperative, speciale și derogatorii față de cele cuprinse în art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată și completată în ceea ce privește modalitatea de stabilire, în anul 2011, a indemnizațiilor prevăzute de acest din urmă act normativ și, ca atare, prevalează în aplicare.
În consecință, nu este aplicabil modul de calcul prevăzut de art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată și completată.
Cuantumul indemnizațiilor nu se determină, în anul 2011, prin aplicarea coeficienților prevăzuți de aceste dispoziții la câștigul salarial mediu brut prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010, de vreme ce, printr-un act normativ special, cu caracter temporar – Legea nr. 285/2010 – s-au instituit alte criterii pentru determinarea cuantumului drepturilor respective care nu mai includ, ca element de referință, salariul mediu brut sau câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care se face plata, ci se raportează doar la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010.
În aceste condiții, nu se poate recunoaște apelantului-reclamant în calcularea indemnizației un drept de opțiune între modalitatea de stabilire prevăzută de Legea nr. 285/2010 și cea prevăzută de Legea nr. 341/2004, modificată și completată.
Prin urmare nu are nicio relevanță existența unei distincții între sintagmele „salariul mediu brut” și „câștigul salarial mediu brut”, utilizate în cuprinsul art. 4 și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată și completată, respectiv în art. 15 din Legea nr. 287/2010 pentru stabilirea indemnizațiilor aferente anului 2011.
Prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca începând cu luna ianuarie 2011, să fie majorate cu 15% drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
În acest context, prin dispozițiile art.10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-au instituit norme speciale, cu caracter temporar potrivit cărora, prin derogare de la regula generală instituită prin Legea nr. 341/2004, modificată și completată, indemnizațiile reparatorii și cele lunare nu se mai determină, în anul 2011 pe baza algoritmului prevăzut de art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, ci prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plată în luna octombrie 2010.
Rezolvarea conflictului generat de existența concomitentă, în anul 2011, a două acte normative care reglementează același aspect se realizează prin aplicarea cu prioritate a actului normativ special și derogatoriu, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Or, normele speciale conținute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile cu prioritate față de cele cuprinse în Legea nr. 341/2004, modificată și completată, ca lege generală.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 22/2013 din_ publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 790 din_ și prin care a statuat următoarele:
„Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010”.
Tribunalul a răspuns în detaliu cu privire la motivele pe care pretențiile apelantului-reclamant au fost întemeiate, pe de o parte arătând caracterul special al normei care a derogat de la dispozițiile art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, iar pe de altă parte obligativitatea deciziei în interesul legii nr. 22/2013 din_ publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 790 din_ .
În ceea ce privește critica referitoare la contribuția de asigurări sociale, Curtea reține că și această pretenție a fost respinsă în mod întemeiat, în temeiul art. 213 lit. c) din Legea nr. 95/2006 prin raportare la art. 3 alin.(1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, care statuează următoarele: „Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta, dacă au fost răniți prin utilizarea armelor de foc ori a tehnicii de luptă de către forțele represive, prin loviri sau alte violențe comise de reprezentanți ai acestora”.
Or, apelantul-reclamant a susținut prin cererea de chemare în judecată că deține titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate care nu intră în categoria persoanelor ce sunt scutite de la plata contribuțiilor de asigurări de sănătate.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. M. – CNP_, cu domiciliul ales în București, Piața Romană, nr. 1, . împotriva sentinței civile nr. 9298 din data de 08 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – CUI_, cu sediul în București, Calea V., nr. 6, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./07.05.2015
Jud.fond:P. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
