Pretentii. Decizia nr. 3324/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3324/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 3324/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 3324/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier M. L. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru membrii de sindicat: P. I., I. N., T. D. M. I., N. I., I. Alerxandru, Boboțan D., B. C., I. V. I., C. I., împotriva sentinței civile nr.3462/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători " SA, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 17.06.2015, care a formulat întâmpinare la data de 01.07.2015, comunicată apelantei la data de 13.07.2015 și care la data de 23.07.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la strigarea cauzei, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3462/07.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele membrilor de sindicat: P. I., I. N., T. D. M. I., N. I., I. A., Boboțan D., B. C., I. V. I., C. I., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții, salariați ai pârâtei, au solicitat obligarea angajatorului să le plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, în raport de valoarea salariului de bază minim brut pe țara garantat în plata de 670 lei, conform H.G. nr.1193/2010, respectiv 700 lei conform H.G. nr.1225/2011, 750 lei (pentru perioada 01.02._13) - conform H.G. nr.23/2013, 800 lei (pentru perioada 01.07._13) - conform H.G. nr.23/2013 și 850 lei (pentru perioada 01.01.2014 – 20.04.2014) - conform H.G. nr.871/2013.
Potrivit art.7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM CFR Călători SA, salariul personalului din CFR Călători SA cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală. Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr.1. Aceleași dispoziții legale sunt reluate și în CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Călători SA înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr.109/20.04.2012.
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011-2012 și 2012-2014, salariul de bază brut se obține prin înmulțirea salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, în Anexa nr.1 fiind indicate salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în cuantum concret.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tară aferent anilor 2011, 2012, 2013 și 2014, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamanților la salariul minim brut pe țară, salariile de bază în cadrul pârâtei fiind cele indicate (în cuantum fix) în anexa nr.1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
Pe de altă parte, s-a reținut faptul că potrivit contractelor individuale de muncă și a actelor adiționale la acestea, reclamanții au beneficiat de salarii de bază lunare (la care se adaugă și sporuri) mai mari decât salariul minim brut pe tară stabilit prin hotărâri de Guvern.
În consecință, constatând că în perioada 2011 - 2014 salariul de bază cuvenit reclamanților este cel prevăzut de Anexa 1 la CCM corespunzător clasei de salarizare nr.20 în care se încadrează, fără a exista vreo formulă de calcul cu referire la salariul minim brut pe țară, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților de stabilire a salariului prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt neîntemeiate.
Neexistând o diferență de drepturi salariale cuvenite reclamanților, rezultă că și solicitările acestora de obligare a pârâtei la actualizarea sumelor cu rata inflației și la eliberarea unei adeverințe cu diferențele de drepturi salariale sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele membrilor de sindicat: P. I., I. N., T. D., M. I., N. I., I. A., Boboțan D., B. C., I. V. I., C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1". Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K, unde: S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei; K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare^ așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, se poate constata că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare convenită de părțile semnatare ale contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimatei.
Așa fiind, apelanta consideră ca neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond conform căreia este corectă aplicarea acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR Călători SA Ia stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, cu încălcarea dispozițiilor hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011, ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru salariatul cu salariul cel mai mic din unitate.
Prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei s-a arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR Călători SA, nr. Registru CCM 43/25.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul muncii privind salariul de baza minim brut pe țara garantat în plata.
Aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În apel, s-au depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri: adresa nr. 12/2/586/15.07.2014 a Ministerului Transporturilor - S. Națională de Transport Feroviar Călători „CFR Călători” SA, privind calcularea sporului pentru condiții vătămătoare în condițiile prevăzute de pct. III, Anexa 5 din Acordul nr. 1/2539/30.04.2014, în funcție de salariul minim garantat în plată stabilit prin art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 871/2013; adresa nr._/26.06.2014 a Inspectoratului Teritorial de Muncă B., prin care se apreciază că valoarea coeficientului corespunzător clasei I de salarizare ar trebui să fie egală cu salariul minim pe economie și să fie actualizată ori de câte ori intervin majorări ale salariului minim pe economie; observațiile formulate de Inspectoratul Teritorial de Muncă București la Contractul colectiv de muncă la nivelul SNTFC „CFR Călători” SA, înregistrat cu nr._/24.03.2011.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În aplicarea contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2014, intimata a luat în considerare în privința apelanților reprezentați de sindicat grila de salarizare prevăzute în anexa nr. 1 la acest contracte (fila 25 și fila 30 din dosarul de fond). Astfel, clasei 18 de salarizare îi corespunde un salariu de bază de 1052 lei (M. I.), clasei 19 de salarizare îi corespunde un salariu de bază de 1080 lei ( T. D.), clasei 20 de salarizare îi corespunde un salariu de bază de 1109 lei (I. N., I. A., Boboțan D. și B. C.), clasei 23 de salarizare îi corespunde un salariu de bază de 1179 lei (P. I., N. I. și C. I.), iar clasei 26 de salarizare îi corespunde un salariu de bază lunar de 1277 lei I. V. I.), acesta fiind și cuantumul salariilor de bază lunare menționate în actele adiționale ale contractelor individuale de muncă al apelanților (filele 37- 55 din dosarul de fond), în funcție de clasa de salarizare a fiecăruia.
Potrivit Anexei 1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru perioada în litigiu, salariu de bază corespunzător clasei de salarizare are un cuantum fix și este produsul a două elemente: salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a cărui valoare a fost stabilită prin negociere la 600 lei și coeficientul de ierarhizare K. Salariile de bază astfel stabilite și acordate fiecăruia dintre apelanți se situează peste nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum acestea a fost reglementat prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și de H.G. nr. 23/2013.
În consecință, așa cum părțile contractante au convenit, pe durata de valabilitate a celor două contracte colective de muncă se aplică salariile de bază brute în cuantumul fix determinat, iar în cazul apelanților aceste prevederi au fost respectate. Totodată, se constată că niciunul dintre apelanți, care pretind valorificarea unor drepturi proprii, nu a fost încadrat cu clasa 1 de salarizare și nu a primit un salariu de bază mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
De altfel, în notele la anexa 1 a Contractelor colective de muncă la nivelul SNTFC „CFR Călători” SA, acceptate de partenerii sociali, se face mențiunea expresă că salariul de bază minim brut în cadrul acestui angajator este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară.
Pe cale de consecință, stabilind salariul de bază brut corespunzător claselor de salarizare cu care au fost încadrați apelanții la nivelele mai sus arătate, așa cum rezultă și din actele adiționale la contractele individuale de muncă, intimata nu a încălcat convențiile colective care au exprimat voința părților contractante, în condițiile în care la nivel superior nu existau contracte colective de muncă prin care să fie stabilită obligația determinării unei valori superioare pentru salariul de bază minim brut, așa cum prevedea pentru anii 2008-2010 Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Apelanții reprezentați de sindicat au solicitat, în subsidiar, plata unor diferențe de drepturi salariale, rezultate din utilizarea în calculul salariului brut, în locul salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a valorii salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și de H.G. nr. 23/2013.
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Actele normative invocate stabilesc salariul de bază minim brut garantat în plată, noțiune care desemnează acel nivel al salariului sub care nu se poate coborî, nici în drept și nici în fapt și care este considerat suficient pentru satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând seama de dezvoltarea economică.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, angajatorul are obligația să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut garantat în plată, însă nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd că, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii trebuie să folosească salariul minim brut pe țară garantat în plată, ca valoare de referință.
H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011 și H.G. nr. 23/2013 au stabilit valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în scopul asigurării garantării unor condiții de muncă decente și echitabile, protejând, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Acesta nu este, însă, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia în considerare ca atare pentru a stabili dacă salariul de salariul de bază al unui salariat, rezultat din valorificarea în concret a elementelor convenite de părți, respectă nivelul minim impus de lege. Legea nu stabilește un anumit mod de calcul al salariilor pentru salariații ce nu fac parte din categoria celor plătiți din fonduri publice, așa cum este cazul apelanților, și prin urmare, nici nu a prevăzut că acestui salariu de bază minim brut garantat în plată trebuie să i se atribuie o anumită valoare în formula pe baza căreia salariile apelanților se calculează. Concret, după cum s-a arăta anterior, salariul apelanților în perioada 2011-2014 a fost mai mare decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru aceeași perioadă, fiind calculat în mod corect prin multiplicarea cu coeficientul K a valorii convenite de părțile contractului colectiv de muncă pentru clasa 1 de salarizare, iar nu a valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată, așa încât pretențiile formulate sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, identificată cu Cod fiscal_, având C. bancar RO11BPOS_ROL01, deschis la B. Post Sucursala Palat CFR, cu sediul în București, ..347, Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, etaj 3, camera 302, sector 1, în numele și pentru membrii de sindicat: P. I., I. N., T. D., M. I., N. I., I. A., Boboțan D., B. C., I. V. I., C. I., împotriva sentinței civile nr.3462/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J/40/9764/29.09.1998, identificată cu Cod fiscal_, cont IBAN RO15BPOS_ROL 01 deschis la B. Post Sucursala Palat CFR, cu sediul ales la Sucursala Transport Feroviar de Călători Cluj, înregistrată la Registrul Comerțului Cluj sub nr.J_, identificată cu Cod fiscal_ cont IBAN RO23BPOS_ROL 01 deschis la B. Post Cluj, în Cluj-N., ., nr.17, jud. Cluj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
R. G. L. U.
GREFIER
M. L. V.
Red.: L.U./5.11.2015
Dact.: A.C./4ex.
15.10.2015
Jud. fond: E. T. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3697/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
