Obligaţie de a face. Decizia nr. 3697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3697/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3697/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia civilă nr.3697
Ședința publică din data de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. împotriva sentinței civile nr.4042 din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator V. I., cauza având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-contestator V. I., prin avocat M. Ș., cu împuternicire avocațială depusă la dosar-fila 21, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. B._/1732/01.09.2015, lipsind apelanta-intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 12.10.2015, intimatul-contestator a depus la dosar prin serviciul „registratură” al acestei secții, concluzii scrise, prin care invocă excepția nulității deciziei contestate, la care s-a atașat în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, Ordonanța din 07.05.2015 a Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr.866/P/2014, extras de pe portalul instanțelor judecătorești cu privire la modul se soluționare a dosarului nr._, precum și dovada cheltuielilor de judecată prin chitanța nr._/307 din data de 01.09.2015 în cuantum de 500 lei.
Curtea ia act de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către partea intimată-contestatoare și nefiind cereri de formulat, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, Curtea deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Intimatul-contestator, prin avocat, invocă excepția nulității deciziei contestate, în raport de prevederile art.252 din Codul munciidat fiind că în cuprinsul deciziei contestate nu a fost indicată instanța la care contestatorul trebuia să se adreseze, ci doar s-a precizat la modul general instanța competentă să soluționeze contestația; în subsidiar, s.a arătat că prin decizia contestată nu s-a motivat în concret care ar fi fost motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator.
În combaterea apelului, s-a invocat că acea comunicare a salariatului la cercetarea disciplinară nu s-a făcut cu cel puțin 24 de ore înainte, pentru ca salariatul să aibă timpul necesar să își pregătească apărarea, iar comisia de cercetare disciplinară nu a fost numită printr-o decizie a conducerii societății, salariatul fiind chemat în fața unei comisii care se ocupă de siguranța circulației. S-a arătat că angajatorul a dispus concedierea disciplinară împotriva a patru salariați, care ulterior au fost reintegrați în activitate, ca urmare hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanța de fond. În plus, organele de urmările penală au dat rezoluții de scoaterea de sub urmărire penală, constatând că respectivi salariați s-au aflat la locul de muncă pentru a remedia anumite defecțiuni, iar nu pentru a comite o infracțiune, intimatul fiind de profesie revizor de cale ferată, având autorizație care îi permitea prezența în stații, pe liniile de cale ferată, oricum, oricând și fără un program anume.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că cele susținute de apelantă nu coincid realității.
Curtea în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, închide dezbaterile.
CURTEA,
Prin cererea expediată la data de 27.02.2014 Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, contestatorul V. I. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Trasport Feroviar de Marfă Cfr Marfă SA - Centru Zonal de Marfă București să se dispună anularea dispoziției CZ.2.1/301 din 04.02.2014 de desfacere a contractului individual de muncă; reintegrarea sa în aceeași funcție, obligarea intimatei la plata despăgubirii egale cu salariile realizate anterior măsurii, indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr.4042 din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul București s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul V. I. în contradictoriu cu parata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfa SA – Centrul Zonal de marfa București; s-a anulat Dispoziția nr. CZ 2.1/301/04.02.2014 emisă de pârâtă; s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii și a obligat pârâta către acesta la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la efectiva reintegrare; s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată; a fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în funcția de revizor tehnic de vagoane, conform fișei postului.
Prin dispoziția nr.CZ 2.1/301/04.02.2014, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, în ziua de 11.01.2014, în jurul orei 12,30, fiind liber de serviciu, a intrat în incinta unității, fără a avea aprobarea conducerii, motivând că a venit să remedieze o defecțiune la autoturismul personal. Auzind niște zgomote dinspre linia unde se aflau vagoane în conservare s-a îndreptat spre acel loc, unde a observat trei persoane, care demontau piese de la un vagon și care au fugit, când acesta s-a apropiat. A solicitat ajutorul altor trei colegi și au încercat să remedieze defecțiune, fără însă a anunța conducerea societății.
Decizia de concediere emisă de intimată trebuie să fie deopotrivă legală și temeinică, iar analizarea cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În ceea ce privește legalitatea deciziei de concediere, Tribunalul a constatat că măsura disciplinară adoptată de angajator este afectată din perspectiva modului în care a fost efectuată cercetarea disciplinară, prin raportare la prevederile art.251 C.muncii.
Deși intimata nu a făcut dovada comunicării contestatorului a convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, contestatorul a confirmat primirea acestei convocări, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Salariatul nu a avut la dispoziție o perioadă rezonabilă de minim 24 de ore între data primirii convocării și data stabilită pentru efectuarea cercetării disciplinare, ceea ce contravine scopului urmărit de legiuitor prin instituirea acestei proceduri, a cărei menire este de a acorda salariatului vizat de aplicarea unei măsuri disciplinare posibilitatea de a-și pregăti o apărare corespunzătoare, așa cum rezultă din prevederile art.251 alin.4 C.muncii.
Faptul că salariatul s-a prezentat la cercetarea disciplinară la data și ora stabilită și a răspuns întrebărilor adresate nu este de natură, prin sine, să acopere neregularitatea convocării mai sus menționată.
În ceea ce privește conținutul convocării, instanța reține că aceasta nu precizează decât lapidar obiectul cercetării și anume „aspectul semnalat de Poliția TF Titan”.
Totodată, intimata nu a respectat exigențele de legalitate privind înființarea unei comisii de cercetare a faptelor reținute a fi fost săvârșite de salariat sau de desemnare a unei persoane împuternicite să realizeze cercetarea, astfel cum prevede art.251 C.muncii.
Din cuprinsul Regulamentului de Organizare și Funcționare al intimatei nu rezultă faptul că respectivul C. Siguranța Circulației ar avea ca atribuții cercetarea abaterilor disciplinare, iar susținerea angajatorului că a împuternicit verbal revizorii regionali să cerceteze faptele semnalate de lucrătorii de poliție nu este întemeiată și nu poate demonstra faptul că au fost respectate cerințele legale în vigoare și care constituie garanția respectării dreptului la apărare al salariatului în cadrul procedurii cercetării disciplinare.
În ceea ce privește faptă reținută în sarcina contestatorului și precizată în cuprinsul deciziei de concediere (a intrat în incinta unității fără aprobarea conducerii unității), instanța a constatat că din examinarea prevederilor legale și regulamentare enumerate de angajator ca fiind încălcate de salariatul sancționat acestea nu au nici o legătură cu fapta reținută în sarcina contestatorului, neexistând, deci, corespondența între fapta imputată și încadrarea sa juridică.
De altfel, acest aspect rezultă și din raportul de cercetare întocmit de revizorii care au cercetat faptele semnalate de poliția TF Titan.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat în termen legal intimata Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă "CFR Marfă" SA, criticând soluția pentru nelegalitate,
În ceea ce privește convocarea la cercetarea disciplinară, prima instanță a reținut greșit că măsură disciplinară adoptată este afectată de nelegalitate întrucât Codul muncii nu stabilește nici un termen al convocării anterior datei stabilite pentru realizarea cercetării.
În conformitate cu prevederile art. 251 alin. 1 Codul muncii, conform cărora “nicio sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.”
În speță, contestatorul a fost convocat în vederea cercetării cu privire la aspectele sesizate de Polița Transporturi Feroviare, având posibilitatea de a-și susține punctul de vedere, iar SNTFM CFR Marfă SA având posibilitatea de a identifica sancțiunea disciplinară săvârșită, de a individualiza sancțiunea aplicabilă în acesta cauză.
Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe (art. 8 din Codul muncii) într-un cadru legal pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți.
Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară, ascultarea salariatului și verificarea prealabilă a susținerilor sale, înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie deoarece acesta poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută.
Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 40 din Codul muncii angajatorul are dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat sub rezerva legalității lor. Dispoziția de a se prezenta la cercetarea disciplinară are caracter obligatoriu pentru salariat, fără a încălca dreptul la apărare, dându-i astfel posibilitatea de a formula și susține apărări în favoarea sa.
Astfel, obligației de convocare a angajatorului îi corespunde un drept în favoarea salariatului de a-și formula apărările împotriva acuzațiilor ce i se aduc.
Contestatorul a consimțit la cercetarea disciplinară, a înțeles să participe, să explice și să recunoască prezența sa la serviciu în timpul liber, după terminarea programului de lucru.
Având în vedere participarea contestatorului la cercetarea disciplinară, apărările formulate în scris în care explica în amănunt cele petrecute, nu se poate reține că a fost încălcat dreptul acestuia la apărare, nu au fost încălcate dispozițiile art. 251 din Codul muncii.
Instanța de fond a reținut greșit că societatea apelantă nu a făcut dovada convocării contestatorului pentru efectuarea cercetării disciplinare, de vreme ce anexat întâmpinării depuse la dosarul cauzei se află Actul nr. CZ_ Convocare la Sediul Centrului Zonal de Marfă București pentru data de 21.01.2014 ora 8:30, pentru a da relații cu privire la aspectul sesizat de Poliția TF Titan în data de 11.01.2014.
Contestatorul a semnat adresa nr. Z_ în data de 20.01.2014, de altfel acesta a anexat cererii de chemare în judecată convocarea în vederea cercetării disciplinare.
Din examinarea înscrisurilor depuse (nota de relații luată contestatorului), precum și din întâmpinarea formulată de societatea apelantă rezultă contrariul celor reținute de instanța de fond.
Astfel, în data de 11.01.2014, fiind liber de serviciu, contestatorul intimat, împreună cu alți foști salariați au intrat în incinta unității, fără a avea aprobarea conducerii unității, motivând că au venit să ajute la montarea unor piese la un vagon. Față de momentul săvârșirii faptelor, așa cum au fost descrise de V. I., cât și de reprezentanții societății apelante rezultă că V. lulian a avut la dispoziție 10 zile să își pregătească apărarea corespunzătoare.
Mai mult, chiar dacă s-ar considera, prin absurd, că V. I. nu a avut cunoștință despre faptele petrecute în data de 11.01.2014, acesta a primit convocarea la conciliere în data de 20.01.2014, iar declarația și nota de relații au fost date de V. I. în data de 21.01.2014.
Având în vedere data săvârșirii faptelor 11.01.2014, data înmânării convocării - 20.01.2014, cât și data declarațiilor și a notei de relații ale contestatorului - 21.01.2014, instanța de fond a constatat în mod eronat și subiectiv că măsură dispusă de societate este afectată de nelegalitate.
Instanța de fond a susținut greșit că intimata nu a respectat exigențele de legalitate privind înființarea unei comisii de cercetare a faptelor sau desemnarea unei persoane împuternicite să realizeze cercetarea, încălcând astfel dispozițiile art. 251 din Codul muncii, respingând apărarea societății apelante referitoare la împrejurarea că cercetarea disciplinară s-a realizat de C. Siguranța Circulației, potrivit R..
Luând cunoștință de faptele petrecute în data de 11.01.2014, SNTFM CFR Marfă SA, prin reprezentantul sau legal - Managerul Centrului Zonal de Marfă București a dispus efectuarea cercetării disciplinare de către personalul societății apelante, care are atribuții de cercetare și control.
Serviciul Siguranță Circulației are următoarele atribuții: "controlează permanent modul de aplicare și respectare a instrucțiilor de serviciu, a reglementărilor, ordinelor și dispozițiilor societății, pentru bună desfășurare a activității și realizarea transportului feroviar de marfă în condiții de maximă siguranță, acționează pentru prevenirea oricăror cauze care ar putea afecta siguranța circulației, cercetează sesizările și reclamațiile primite din partea persoanelor fizice sau juridice, propunând măsuri în consecință cu respectarea termenelor legale, analizează periodic incidentele produse propunând conducerii CZM și societății, măsuri pentru eliminarea abaterilor care au stat la baza producerii acestor accidente și incidente, pentru întărirea disciplinei în vederea îmbunătățirii siguranței circulației prin eliminarea factorilor de risc. "(R. al SNTFM CFR Marfă SA CZM București).
Cercetarea disciplinară dispusă în cauză respectă dispozițiile art. 251 alin. 2 din Codul muncii de vreme ce s-a realizat de către personalul de specialitate cu atribuții de cercetare și control, așa cum a fost stabilit prin regulamentul de organizare și funcționare al SNTFM CFR Marfă SA, la ordinul managerului CZM București.
Instanța de fond nu a lecturat cu atenție conținutul dispoziției de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, reținând greșit că nu există corespondență între fapta imputabilă și încadrarea sa juridică.
Dispoziția nr. CZ2.l/30l/04.02.2014 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă respectă în totalitate prevederile art. 252 din Codul muncii, cuprinzând descrierea faptei, prevederile din regulamentul intern și fișa postului care au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, fapta imputabilă contestatorului este descrisă în mod clar în cuprinsul dispoziției de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă "Domnul V. liulian - RTV I la Postul de Revizie Vagoane București Progresu, în data de 11.01.2014, fiind liber de serviciu a intrat în incinta unității... fără a avea aprobarea conducerii unității, motivând că a venit să remedieze o defecțiune la autoturismul proprietate personală ... " .
În deplină concordanță cu fapta săvârșită au fost enumerate prevederile care au fost încălcate: - art. 43 pct. d din capitolul "Reguli privind disciplina în cadrul unității; din Regulamentul Intern al SNTFM CFR Marfă SA "sustragerea sub orice formă de bunuri material și valori aparținând unității"; - Cap. 3 pct. 1 din Anexă la regulamentul Intern al postului de Revizie București Progresu "Postul de Revizie București Progresu are obligativitatea asigurării supravegherii și securității pentru clădirile, magaziile și utilajele aflate în gestiunea unității iar în cadrul activității de revizia tehnică a trenurilor de marfă asigura supravegherea vagoanelor din trenul respectiv împreună cu personalul CFR care are prestații la acel tren. Personalul unității va respecta în totalitate sarcinile de serviciu derivate din Legea nr.289/2005, Legea nr.333/2003. - art. 1 pct. 1 și art. 3 paragraful 1 din Legea nr.289/11.02.2005; - fișa de post referitoare la atribuțiile postului 5.1.2 "execută serviciul conform graficului aprobat de conducerea unității", art. 6.1 "este obligat să aducă la cunoștința Șefului Postului de Revizie prin raport de eveniment neregulile constatate și greutățile întâmpinate în executarea serviciului" și 6.7 "răspunde disciplinar și material în cazul în acre se constată prejudicii aduse societății din vină sa." - cap.5.1 din PO 447-SM "personalul aparținând CFR Marfă care a luat cunoștință de producerea unui incident este obligat să anunțe imediat conducerea subunității de care aparține."
Pentru considerentele expuse, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea în parte a dispozițiile sentinței atacate, în sensul respingerii capetelor de cerere admise, respectiv respingerea contestației formulată de către V. I. și menținerea dispoziției nr. CZ 2._.02.2014 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă ca temeinică și legală.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.CZ 2.1/301/04.02.2014, contestată în cauză, apelanta intimată Societatea Națională de Trasport Feroviar de Marfă Cfr Marfă SA - Centru Zonal de Marfă București a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului contestator V. I., încadrat în funcția de revizor tehnic de vagoane, potrivit prevederilor art.44 pct.4 din regulamenul Intern al SNTFM CFR Marfă SA, coroborat cu prevederile art.61 alin.1 lit.a și art.248 alin.1 lit.e din Codul muncii, în baza raportului de cercetare nr. CZ4._ întocmit de C. Siguranța Circulației, pentru încălcarea dispozițiilor art. 30 pct.4, art.32 pct.2, art.43 pct.d din Regulamentul Intern al SNTFM CFR Marfă SA, Cap. 3 pct. 1 din Anexă la Regulamentul intern, art. 1 pct. 1 și art. 3 paragraful 1 din Legea nr.289/11.02.2005, pct.5.1.2, pct.6.1 și 6.7 din fișa de post, cap.5.1 din PO 447-SM.
În litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art.272 C.muncii, iar în cauză apelanta intimată s-a conformat acestor dispoziții legale, dovedind prin probele administrate atât legalitatea, cât și temeinicia măsurii concedierii disciplinare a intimatului contestator.
Prima instanță a reținut în mod greșit nelegalitatea cercetării disciplinare efectuate în cauză și încălcarea dreptului la apărare al intimatului, de vreme ce angajatorul a îndeplinit obligația instituită de Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, anume aceea de a efectua anterior emiterii deciziei de sancționare disciplinară cercetarea prealabilă a faptelor contrare disciplinei muncii săvârșite de salariatul intimat.
În ceea ce privește convocarea la cercetarea disciplinară, legislația muncii nu cuprinde referiri limitative stricte cu privire la conținutul convocatorului, sub sancțiunea nulității absolute, astfel că angajatorul nu poate fi constrâns a-l întocmi într-o anumită formă.
În speță, angajatorul a respectat prevederile art. 251 alin.2 C.muncii, în condițiile în care l-a înștiințat pe intimat, în scris, cu privire la obiectul, data, ora și locul întrevederii stabilită în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, prin intermediul adresei comunicată acestuia la data de 20.01.2014.
Totodată, angajatorul a adus la cunoștința intimatului posibilitatea de a fi însoțit de un reprezentant al sindicatului în data de 21.01.2014, indicând în mod expres în convocarea amintită art.251 alin.4 Codul muncii, text care dă dreptul salariatului de a formula și susține toate apărările în favoarea sa în cursul cercetării disciplinare, de a oferi persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Prin sentința apelată s-a reținut în mod eronat faptul că angajatorul nu a făcut dovada comunicării convocării salariatului la cercetarea disciplinară, de vreme ce odată cu contestația împotriva deciziei de concediere disciplinară, chiar intimatul a depus la dosarul cauzei convocarea datată 20.01.2014 pentru cercetarea din 21.01.2014.
Mai mult decât atât, intimatul a confirmat prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății faptul că a primit în data de 20.01.2014 convocarea pentru a se prezenta la sediul societății (potrivit art.251 alin.2 Codul muncii) la data de 21.01.2014 pentru da lămuriri în legătură cu aspectele sesizate de poliția TF T..
De altfel, intimatul nici nu a solicitat angajatorului acordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării, ci s-a conformat convocării, sens în care s-a prezentat la sediul societății la data, ora și locul întrevederii, ocazie cu care a dat o notă explicativă, prin care a oferit explicații ample în legătura cu prezența sa la serviciu în timpul liber în afara programului de lucru, fără a solicita administrarea altor probe în cursul cercetării disciplinare în susținerea celor declarate.
Nu s-ar putea reține că intimatul nu a beneficiat de un termen rezonabil în vederea pregătirii apărării cu privire la învinuirile aduse, de vreme ce legiuitorul nu a instituit un anumit termen pentru convocare, iar acesta a înștiințat să se prezinte la sediu societății în data de 21.01.2014 pentru cercetarea evenimentelor petrecute în urmă cu 10 zile, respectiv în data de 11.01.2014.
Intimatul a invocat direct în apel prevederile art.75 alin.34 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2011 – 2014, contract care însă nu a intrat în vigoare.
În ceea ce privește procedura de desfășurare a cercetării disciplinare, legislația muncii nu a instituit reguli stricte, fiind lăsată la libera apreciere a angajatorului modalitatea de desemnarea persoanelorcare efectuează cercetarea disciplinară.
Așadar, nu poate constitui o încălcare a prevederilor art.251 Codul muncii împrejurarea că angajatorul a decis efectuarea cercetării disciplinare prealabile a aspectelor semnalate de lucrătorii postului de Poliție TF Titan de către revizorii regionali din cadrul CZM București, respectiv de personalul de specialitate din cadrul Compartimentului Siguranța Circulației, cu atribuții de control și cercetare, potrivit R., în ceea ce privește modul de aplicare și respectare a instrucțiunilor de serviciu, a reglementărilor, ordinelor și dispoziților societății, analizează incidentele și propune măsuri pentru eliminarea abaterilor, care au stat la baza producerii accidentelor și incidentelor pentru întărirea disciplinei în vederea îmbunătățirii siguranței circulației prin eliminarea factorilor de risc.
Cum legiuitorul nu a instituit în sarcina angajatorului obligația de a întocmi anumite procese verbale în cursul desfășurării cercetării disciplinare și nici de a comunica în prealabil actele care au stat la baza sancționării disciplinare, nu prezintă relevanță juridică faptul că intimatului nu i s-a comunicat raportul de cercetare nr.CZ 4.3/2014 întocmit de C. Siguranța Circulației, în baza constatărilor efectuate de lucrătorii de poliție TF, acesta având posibilitatea reală de a formula și susține în cursul cercetării disciplinare prealabile toate apărările în favoarea sa, oferind persoanelor însărcinate să realizeze cercetarea toate motivațiile considerate necesare.
De altfel, în procedura prealabilă disciplinară intimatul nici nu a propus probe în apărarea sa, ci s-a limitat la a susține argumente pentru comportamentul său, negând anumite acuzații, situație care a permis angajatorului să înlăture motivat apărările și să declare faptele reținute drept abateri de la disciplina muncii.
În acest context, prima instanță a reținut greșit că măsură disciplinară adoptată este afectată de nelegalitate în ceea ce privește cercetarea disciplinară.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat în mod eronat că nu există corespondență între prevederile încălcate indicate în decizia de concediere disciplinară și faptele reținute în sarcina intimatului.
Astfel, potrivit art.30 pct.4 din Regulamentul intern, programul de lucru al personalului care lucrează în regim de tură este de la 7 la 19, respectiv de la 19 la 7, iar conform art.32 pct.2 din capitolul Reguli privind organizarea timpului de lucru pentru personalul cu regim de muncă, trebuie respectat prin graficul lunar de lucru elaborat la începutul anului pentru a se asigura fiecărui salariat respectarea repaosului săptămânal.
Este interzis accesul persoanelor neautorizate în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, conform art.1, paragraf 1 și art.3 paragraf 1 din Legea nr.289/11.10.2005. Persoana neautorizată este orice persoană care nu are calitatea de angajat al căilor ferate sau care, deși are această calitate, nu are atribuții de serviciu în zonele de siguranță a infrastructurii feroviare publice sau în zonele prevăzute la art.2 (se interzice . neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor și triajelor de rețea).
Salariatul execută serviciul conform graficului aprobat de conducătorul subunității și este obligat să aducă la cunoștința șefului Postului de revizie prin raport de eveniment neregulile constate și greutățile întâmpinate în executarea serviciului, răspunde disciplinar și material în cazul în care se constată prejudicii aduse societății din vina sa, conform pct. 5.1.2. pct.6.1 și 6.7 din Fișa post referitoare la atribuțiile specifice postului, cap. 5.1 din_ .
Intimatul trebuia să execute sarcinile de serviciu numai conform graficului aprobat de conducerea societății, la timp și în conformitate cu programul de lucru și cu procesele tehnologice, pregătirea trenurilor și să aducă la cunoștința imediat, prin orice mijloace, șeful de unitate sau înlocuitorul acestuia orice neregulă constată în incinta unității de cale ferată.
În speță, intimatul a recunoscut faptul că nu a respectat programul de lucru în ziua de 11.01.2014, când a intrat în incinta societății, în interes personal (remedierea unei defecțiune la autoturismul proprietate personală), fără a anunța conducerii societății prezența sa la serviciu într-o zi liberă, precum și că a fost surprins de lucrătorii Poliției TF, lângă piesele demontate de la vagonul staționat pe linia 9, alături de alți trei colegi, cărora le-a solicitat sprijinul, deși se aflau în zi liberă.
De asemenea, intimatul a confirmat în cursul cercetării disciplinare că avea cunoștință de modalitatea în care se procedează când sunt descoperite persoane necunoscute în incinta unității, care intervin la vagoanele staționate pe liniile de cale ferată, respectiv anunțarea conducerii unității, precum și a poliției, întocmirea de acte/avizări scrise.
Intimatul nu a negat că le-a pretins celor 3 colegi să vină la serviciu, în zi liberă, fără a aviza în prealabil conducerea unității și Postul de Poliție TF cu privire la incident. După ce a fost surprins de lucrătorii de poliție, intimatul a comunicat telefonic cele întâmplate ASP Butulan Victoraș al Postului de Poliție TF.
De altfel, chiar intimatul a declarat în cursul cercetării disciplinare că se consideră vinovat de venirea în unitate din timpul liber, fără aprobare scrisă, respectiv de neavizarea șefului de unitate la momentul depistării incidentului.
Apărarea intimatului, în sensul că nu a respectat regulile interne în ziua de 11.01.2014, din exces de zel, considerând că poate remedia defecțiunea la vagon, sperând că va avea același succes obținut în urmă cu două luni, când a ajutat la prinderea altor persoane certate cu legea, nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere disciplinară.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că intimatul deținea autorizația . nr._/3.02.2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Autoritatea Feroviară Română, pentru exercitarea funcției revizor tehnic vagoane, care îi dădea dreptul să efectueze, pe proprie răspundere, activitățile specifice funcției, valabilă pe perioadă nelimitată, în condițiile respectării prevederilor care au stat la baza eliberării acesteia și a vizării sale la 5 ani, de vreme ce acesta avea obligația de a anunța prezența sa în unitate în zilele în care nu era programat la lucru, după cum a confirmat în cursul cercetării disciplinare.
Angajatorul era îndreptățit să aplice intimatului cea mai drastică sancțiune disciplinară pentru încălcarea regulilor de disciplina muncii, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, raporturile de muncă fiind grav și iremediabil vătămate prin modalitatea în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, în condițiile în care acesta nu a respectat programul de lucru, instrucțiunile, ordinele și regulamentele în vigoare, a dat dispoziții verbale altor salariați, care nu erau în timpul programului de lucru, nu a informat conducerea unității despre prezența sa și a celor trei colegi la serviciu, în afara orelor de program, nu a înștiințat persoanele direct răspunzătoare despre neregulile constatate și greutățile întâmpinate, nu a avizat șeful de unitate despre cele întâmplate.
Prin contestația introductivă intimatul nu a invocat nulitatea deciziei de concediere pentru neindicarea instanței la care poate fi contestată, iar dispozițiile art.478 alin.2 C.pr.civ. stipulează că părțile se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive decât cele invocate la prima instanță. De altfel, intimatul nici nu ar putea pretinde că a suferit efectiv o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, de vreme ce a contestat decizia de sancționare disciplinară, în termenul legal, în fața instanței competente.
Curtea reține că răspunderea disciplinară poate existența independent de răspunderea penală sau cea patrimonială, astfel că nu prezintă relevanță juridică faptul că, în urma cercetării penale a intimatului pentru sustragerea de piese componente de la vagonul de marfă, pentru un prejudiciu efectiv 87,73 lei, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București din 7.05.2015 pronunțată în dosar penal nr.866/P/2014, s-a dispus, în temeiul art.314 alin.1 lit. b C.pr.pen., raportat la art.318 Cod procedură penală, renunțarea la urmărire penală, sub aspectul săvărșirii infracțiunilor prevăzute de art.228 alin.1 – 229 alin.3 din Codul penal, cu obligarea la cheltuieli judiciare, constatându-se că nu există un interes public în urmărirea acestuia, avându-se în vedere conținutul faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și împrejurările concrete de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce privind săvârșirea infracțiunii, cât și persoana suspectului, care nu este recidivist, precum și faptul că bunurile au fost recuperate.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art.480 Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința apelantă, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, având CUI_ și sediul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură la Centrul Zonal de Marfă București din . Nord, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4042 din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator V. I., având CNP_ și domiciliul în București, ., ., ., sector 5.
Schimbă sentința apelantă, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red: R.F.G.,
Dact:N.V.
4 ex./
Jud. fond: Cosareanu D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3264/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3324/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
