Despăgubiri. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 15215/3/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 7491/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 593

Ședința publică din data de 26.02.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L. H.

JUDECĂTOR - P. A.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant L. G. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE împotriva sentinței civile nr.5321 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. AFACERILOR INTERNE și C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, având ca obiect „pretenții ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 26.02.2015 Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a depus concluzii scrise. În prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.

CURTEA ,

Constată că prin sentința civilă nr. 5321 din 06.05.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:

Respinge cererea formulată de reclamantul L. G., în contradictoriu cu pârâții M. Afacerilor Interne ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:

Reclamantul a fost beneficiar al pensiei de serviciu dar odată cu . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu.

Potrivit prevederilor din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate conform Legii nr. 119/2010 au fost revizuite, fiind menținute în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010 „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011”.

Reclamantul a primit în perioada 1.01._13 un cuantum al pensiei rezultat din recalculare și revizuire și mai mic decât cel din luna decembrie 2010.

Legea 241/2013 arată că „Art. 1 (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).

(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”

Reclamantul dorește să i se acorde și pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013, când a primit cuantumul pensiei recalculate și revizuite, cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010 .

Cererea nu poate fi admisă deoarece legislația, OUG nr.1/2011, Legea 241/2013, nu acordă asemenea drepturi, faptul că legea 241/2013 repune în plată cuantumul pensiei de serviciu nu înseamnă că acordă acest drept și pentru perioada solicitată de reclamant, legea stipulând clar că plata cuantumului pensiei așa cum era în plată în luna decembrie 2010 se va face începând cu 1.10.2013.

Nu se poate reține că ar exista o discriminare între reclamant și cei care prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 si restituirea diferenței de pensie deoarece nu există situație identică în acest caz, cei care au obținut menținerea cuantumului pensiei de serviciu au obținut-o în instanță, care a apreciat, de la caz la caz, dacă există o încălcare a art.1 Protocolul 1 din CEDO și unde a considerat că ar exista o astfel de încălcare a menținut cuantumul pensiei de serviciu.

Nu există discriminare nici raportat la cei care au beneficiat de majorarea pensiei după 01.2011 în temeiul Legii nr.119/2010 si OUG nr, 1/2011 si au primit si diferențele bănești aferente deoarece aceste persoane au obținut cuantumul majorat al pensiilor în conformitate cu algoritmul de calcul stabilit de noua legislația care a impus recalcularea pensiilor și cum această legislație nu a fost declarată ca fiind neconstituțională instanța nu poate reține incidența vreunei discriminări.

Nu se poate reține nici vreo încălcare a dreptului de proprietate. În privința susținerii că prin neplata cuantumului pensiei de serviciu și pentru perioada iulie 2011 – septembrie 2013 se încalcă art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Tribunalul reține că pensia de serviciu a fost reglementată printr-un act normativ special.

Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ de recalculare a pensiei cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că, modul în care, pentru contestatorul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate.

Ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010.

Ingerința urmărește un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.

În ceea ce privește respectarea justului echilibru instanța trebuie să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO .

Acest raport nu este respectat dacă se suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă.

Din analiza situației rezultă că suma cu care a fost redusă pensia în această perioadă nu a generat în patrimoniul reclamantului o sarcină atât de împovărătoare încât să nu poată fi suportată, pensia revizuită rămânând într-un cuantum mai mult decât rezonabil, contestatorul nefiind lipsit, în nici un caz, de mijloacele de subzistență pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013.

Instanța nu poate analiza ingerința decât din perspectiva regulii generale, a primei norme din art. 1 din Protocolul nr. 1 adică aceea a dreptului la respectarea bunurilor, și nu ca o încălcare de tipul privării de proprietate care ar impune o justă despăgubire, adică cea de-a doua normă din același text deoarece această situație nu este incidentă în cauză .

Reclamantul solicită indexarea cuantumului pensiei restabilite în baza Legii 241/2013, adică în fapt solicită indexarea cuantumului pensiei de serviciu dar această cerere nu poate fi admisă deoarece în Legea 241/2010 nu se prevede decât posibilitatea ca pensia recalculată și revizuită să fie majorată în urma indexării punctului de pensie și în momentul în care va depăși cuantumul pensiei în plată ( cuantumul pensiei de serviciu) să fie plătit acest cuantum ,reclamantului majorându-i-se pensia revizuită ,urmând ca în cazul în care aceasta va depăși cuantumul pensiei în plată să fie vizibilă efectiv majorarea rezultată din indexarea punctului de pensie.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul recunoașterii dreptului pretins urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, invocând următoarele critici la adresa sentinței atacate:

Instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată, motiv pentru care a formulat prezentul apel prin care solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat și motivat și schimbarea în tot a hotărârii apelate, conform art.480 alin.2 NCPC, pentru următoarele considerente:

În mod greșit, instanță a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013;

În mod greșit, instanță a reținut că art.2 din Legea nr.241/2013 are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul OUG nr. 1/2011.

În mod greșit, instanță a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.

Față de cele menționate mai sus, arătă următoarele:

Pensiilor contestatorilor din prezentul apel, au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și au avut în vedere următoarele:

Activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate naționala nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare;

Exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate naționala se caracterizează prin continuitate;

Instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente;

Expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.

Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsură reparatorie.

În această situație, consideră că măsură reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata.

O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul român s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.

Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.

Față de cele mai sus menționate, apreciază că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.

Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.

Consideră că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.

Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.

Dacă ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.

Menționează că pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.

Totodată, invocă obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice române.

Constatarea că nu exista nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele fiecărei spete.

În prezența cauză, consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.

În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că apelul formulat de către reclamant nu conține motive noi, fiind reluate în esență aproximativ aceleași critici precum cele invocate prin contestația formulată, însă Curtea va analiza cererea de apel sub toate aspectele.

Procesul de revizuire a vizat doar cuantumul pensiei de care va beneficia reclamantul pe viitor, acestuia nefiindu-i revizuite drepturile dobândite anterior în baza unei alte legi.

De altfel, plata pensiei reprezintă o prestație periodică, iar statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurări sociale, poate oricând interveni, pentru viitor, asupra cuantumului pensiei, așa cum a mai făcut-o de-a lungul timpului, cu ocazia fiecărei recalculări.

Tot legat de acest principiu, instanța de fond a mai reținut că OUG nr.1/2011 nu a suprimat dreptul reclamantului la o pensie de serviciu, ci doar a dispus revizuirea cuantumului acesteia, după normele generale aplicabile.

În ceea ce privește critica referitoare la apariția Legii nr. 241/2013 și repararea prejudiciului cauzat, Curtea reține că prin acest act normativ au fost reglementate tot pentru viitor cuantumul drepturilor de pensie prin raportare la cuantumul pensiei pentru luna decembrie 2010.

În acest sens, dispozițiile Legii nr. 241/2013 statuează următoarele:

„(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

Or, prin acest act normativ drepturile de pensie nu au fost acordate retroactiv și nu s-a recunoscut de către legiuitor caracterul abuziv al revizuirii drepturilor de pensie, deoarece legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

Prin urmare, critica apelantului-reclamant cu privire la faptul că instanța de fond în mod eronat a constatat că nu se impune restituirea diferențelor pentru perioada în care pensia a fost diminuată nu are nici un temei legal, deoarece potrivit plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

Curtea reține că în toate situațiile și indiferent de titlul pensiei, legiuitorul este cel îndrituit să reglementeze regimul juridic al acestora și să stabilească modalitatea prin care se determină cuantumul pensiilor contributive ori de serviciu.

Prin Legea nr. 241/2013, legiuitorul a considerat că se impune recalcularea pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 ( legea prin au fost înlocuite pensiile de serviciu cu cele bazate pe principiul contributivității), stabilind drept reper pensiile al căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, astfel că acestea urmează să se plătească în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Critica potrivit căreia legea nu ar interzice acordarea acestor diferențe și nu ar reglementa situația acestora, îl îndreptățește pe acesta la restituirea este contrară legii, pentru că așa cum arată dispozițiile art. 2 diferențele respective se acordă începând cu data de 01.10.2013, și prin urmare nu au cum să se acorde anterior acestei date, chiar dacă nu ar fi prevăzut în mod expres, dat fiind principiul constituțional menționat mai sus, potrivit căreia legea dispune numai pentru viitor.

Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant L. G. – CNP_, cu domiciliul în București, .. 20, . 13, nr.99, ., ., prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu sediul social în București, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr.5321 din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. AFACERILOR INTERNE cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1A, sector 1 și C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE cu sediul în București, ..3, sector 4, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.

GREFIER,

F. V.

Red: P.A.

Dact: D.A.M.

6ex./19.03.2015

Jud.fond:M. A.

← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1414/2015....		Recalculare pensie. Decizia nr. 793/2015. Curtea de Apel... →

Despăgubiri. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI