Recalculare pensie. Decizia nr. 793/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 21024/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7657/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.793
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant R. C. împotriva sentinței civile nr.6978 din data de 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „recalculare pensie – pretenții, obligație de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 05.03.2015, apoi la data de 12.03.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr._ la data de 07.06.2013, reclamantul R. C. a chemat în judecată pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună revizuirea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverințele nr.693/22.02.2006 și nr.694/22.02.2006 emisă de . paratei la plata diferențelor de pensie.
Prin sentința civilă nr.6978 din data de 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată acțiunea privind pe reclamantul R. C., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 01.03.2008, reclamantul depunând la parata adeverințele nr.693/22.02.2006 și nr.694/22.02.2006, emisă de .>
Analizând buletinul de calcul al deciziei de pensie și fișa cu date privitoare la activitatea în muncă, instanț a reținut ca veniturile evidențiate în adeverința nr.694/22.02.2006, emisă de . fost valorificate, regăsindu-se în coloana 9, filele 11 – 14.
Cu privire la valorificarea adeverinței nr.693/22.02.2006, emisă de . a reținut ca perioada lucrată în grupa II de muncă a fost valorificata astfel cum se evidențiază în coloana 10 din fișa cu datele privitoare la activitatea în muncă, mai puțin perioada 21.07._69. Instanța a apreciat că în mod corect pârâta nu a valorificat această perioadă că fiind lucrată în grupa II de muncă, întrucât adeverința se întemeiază pe prevederile HG 1223/1990 și Ordinul 50/1990, care prevăd încadrarea în grupe superioare de muncă pentru perioadele ulterioare datei de 18.03.1939.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul R. C..
În motivarea apelului, apelantul a aratat că la data de 01.03.2008 i s-au deschis drepturile de pensie anticipată la vârsta de 59 de ani și 7 luni prin decizia nr._/2008 emisa de către C. Județeană de P. Sector 4, prin care i s-a recunoscut un stagiu total de cotizare realizat de 46 ani, 0 luni și 21 zile, dintre care 19 ani, 6 luni și 13 zile lucrate în grupa a Il-a de muncă 21 ani, 9 luni și 8 zile lucrate în condiții normale, iar diferența de 4 ani și 9 luni, stagiul aferent grupelor I și II. Datele prezentate se regăsesc și în decizia nr._ din 14.10.2010 prin care s-a acordat pensia pentru munca depusă și limita de vârstă care înlocuiește pensia anticipată. Pe baza stagiului de cotizare, au fost calculate numărul punctelor realizate, punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie.
În completarea dosarului de pensie a prezentat pârâtei C. de P. a Municipiului București, prin C. Județeană de P. Sector 4 București, adeverința nr.693 din 22.02.2006, eliberată de . atestă că a fost angajat la această societate în perioada 21.07._96 în funcția de electrician și subinginer, cu precizarea că în perioadele 21.07._82 și 01.04._96, care cumulează 20 ani, 3 luni și 10 zile, a lucrat în grupa a Il-a de muncă în proporție de 100%, lucrând pe șantier la lucrări de construcții - montaj centrale termo și hidro electrice.
De asemenea, a înaintat pârâtei și adeverința nr.694/22.02.2006, emisă de societatea angajatoare . care rezultă că în perioada 21.07._69 a beneficiat de un salariu de bază lunar de 785 lei și, respectiv, în perioada 01.09._70 a avut un salariu de bază lunar de 796 lei, pentru care s-a virat CAS și s-a cotizat pentru pensie suplimentară.
C. Județeană de P. Sector 4 București nu a luat în considerare adeverințele prezentate și a reținut că a desfășurat activitate în grupa a Il-a de muncă, conform Legii nr.3/1977, o perioadă de numai 19 ani, 6 luni și 13 zile, deși în realitate a desfășurat activități care se încadrează în grupa a Il-a de muncă timp de 20 ani, 3 luni și 10 zile, calculând astfel un punctaj de pensie necorespunzător.
De asemenea, apreciază că nu i-a fost acordat numărul suplimentar de puncte de pensie, corespunzător vechimii realizate în activitatea desfășurată în grupa a Il-a de muncă, care i se cuvin, precum va arăta în cadrul aspectelor de fond, în baza Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice în vigoare și O.U.G. nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la momentul în care a fost eliberată Decizia nr._ din 14.10.2010 prin care s-a acordat pensia pentru munca depusă și limita de vârstă.
Față de această împrejurare, prin cererea înregistrată sub nr._/04.04.2013 s-a adresat Casei de P. a Municipiului București Sector 4 - Serviciul Stabiliri P. și a solicitat acesteia revizuirea drepturilor de pensie stabilite, în temeiul art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
La această solicitare nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care a formulat o cerere de chemare în judecată pe care a înaintat-o Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului București.
Acțiunea a fost respinsă ca nefondată, pe temeiul că pârâta nu a valorificat perioada 21.07._69 ca fiind lucrată în grupa a Il-a de muncă, întrucât prevederile H.G. nr.1223/1990 și ale Ordinului nr.50 din 5 martie 1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția Muncii se aplică numai pentru perioadele ulterioare datei de 18.03.1969 (notă - apreciază că data de 18.03.1939 precizată de instanță este o eroare materială).
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.
Aspecte de fond:
Apreciază că raționamentul instanței de fond este unul greșit, deoarece instanța a apreciat în mod eronat faptul că adeverințele nr.693/22.02.2006 și nr.694/22.02.2006, emise de . fost corect valorificate de către pârâtă.
Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, considerând că perioada 21.07._69 nu a fost lucrată în grupa a Il-a de muncă, în pofida evidențelor înscrise în cuprinsul celor două adeverințe. Raționamentul instanței de fond este greșit deoarece înainte de 1969, locurile de muncă, meseriile, activitățile desfășurate se aprobau prin decret sau hotărâre a Consiliului de Miniștri, iar nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a Il-a de muncă se regăsește numai în scriptele de la angajator.
Art.6 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării prevede în mod expres faptul că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și ÎI de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Prin urmare, acordarea grupei de muncă era un atribut exclusiv al unității a cărei conducere avea obligația împreună cu sindicatele să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupe superioare de muncă. Ori, adeverințele prezentate atât Casei de P. a Municipiului București, cât și instanței de fond menționează în mod expres faptul că în perioadele 21.07._82 și 01.04._96 a lucrat, în grupa a Il-a de muncă în proporție de 100% o perioadă de 20 ani, 3 luni și 10 zile. În condițiile prevăzute de HG nr.1223/1990 și a Notei Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Amenajării Teritoriale nr.1596/1990 aprobate de MMPS, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii și art.3 din Ordinul nr.50/1990.
Potrivit art.12 din Ordinul nr.50/1990, „încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioadă anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr.1040/1967 de aplicare a Legii nr.27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 și 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr.292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și ÎI de muncă". În Tabelul nr.2 anexat la Instrucțiunile nr.1040/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.252/1967, cuprinzând angajații care lucrează în muncile grele sau vătămătoare, se menționează următoarele „profesiuni":
- Mecanicii de exploatare (fochiștii) și curățitorii de zgură (zgurarii de la evacuarea manuală a zgurii) din centralele termoelectrice alimentate cu cărbune și de la cazanele Loffler din Termocentrala Grozăvești, precum și fochiștii și zgurarii de la cazanele industriale pentru abur tehnologic alimentate manual cu combustibil solid (pct.28);
- Jonctorii instalatori, montatorii de cabluri și echipamente (rețele) subterane din canale și camere subterane (pct.34);
- Vopsitorii care vopsesc permanent cu vopsele preparate pe bază de nitroceluloză sau săruri și oxizi de plumb (pct.78).
În calitate de muncitor necalificat și ajutor zugrav, funcții care reies din carnetul de muncă, a desfășurat în perioada 21.07._69 activități corespunzătoare „profesiunilor" enumerate anterior care, potrivit legii în vigoare, sunt asimilate grupei a II-a de muncă.
Deși figurează ca muncitor necalificat și ajutor zugrav în carnetul de muncă, efectiv, a lucrat ca zugrav, vopsitor precum și electrician care ajuta personalul calificat să realizeze funcțiile enumerate. Conform textelor de lege enumerate, și personalul care a participat în calitate de ajutor permanent la realizarea funcțiilor încadrate în clasa a Il-a de muncă pot beneficia de același regim juridic. De altfel și în Nota corespunzătoare Tabelului nr.2 anexat Instrucțiunilor nr.1040/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966, corespunzător funcțiilor încadrate în grupa a Il-a de muncă pentru perioadă anterioară datei de 18.03.1969 - precum am arătat anterior - se precizează că acest tabel cuprinde și „ajutorii muncitorilor care lucrează în una din profesiunile prevăzute în tabel".
De altfel, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare. În cazul de fată, societatea angajatoare . evidențiat în mod expres prin adeverința nr.693/22.02.2006 faptul că în perioada 21.07._69 a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Menționează faptul că adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente. Ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Și în cauza de față prezumția de legalitate a adeverințelor emise de către angajator operează, motiv pentru care instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal obligarea pârâtei la luarea în considerare a adeverințelor respective.
Dispozițiile textelor de lege invocate pot fi coroborate și cu art.1 din H.G. nr.1223/1990 care, chiar dacă nu se aplică pentru perioada lucrată înainte de 18.03.1969, arată intenția legiuitorului de a încadra personalul care a lucrat „la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare" în grupa a Il-a de muncă în vederea pensionării. Susține că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a Il-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități, iar, conform adeverinței nr.693/22.02.2006 depuse la dosar, rezultă că în perioadele 21.07._82 și, respectiv, 01.04._96 am lucrat „pe șantier Ia lucrări de construcții - montaj centrale termo și hidro electrice".
Instanța a neglijat aplicarea principiului contributivității, consacrat de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 și existent și în reglementarea anterioară, în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în reglementarea anterioară, respectiv în Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin Decizia nr.19 din 17 octombrie 2011, stabilind că Legea nr.19/2000 (notă - abrogată de Legea nr.263/2010 care a păstrat prevederea) a instituit, prin art.2 lit.e, ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr.19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că „orice element salariat, efectiv încasat ne parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei".
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității.
Cum din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că pentru veniturile atestate de adeverințele respective s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, acestea pot fi valorificate în calculul drepturilor de pensie.
Pe cale de consecință, neluarea în considerare a perioadei 21.07._69, perioadă în care a prestat efectiv activități încadrate în grupa a Il-a de muncă pentru care a plătit contribuții și am cotizat pentru pensie suplimentară, încalcă principiul contributivității, prevăzut de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, în vigoare.
Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art.II al O.U.G. nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la momentul în care a fost eliberată decizia nr._ din 14.10.2010 prin care s-a acordat pensia pentru munca depusă și limita de vârstă, potrivit căruia, persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.04._08 și pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare beneficiază de un număr suplimentar de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.
În prezent, conform art.169 alin.1 coroborat cu alin.3 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare, persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008, din categoria cărora fac parte, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a Il-a de muncă numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă. Potrivit alin.4, din același articol, prevederile se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform O.U.G. nr.100/2008 amintită mai sus.
Pârâta nu a oferit explicații detaliate și edificatoare cu privire Ia modul de calcul utilizat în determinarea punctajului mediu anual și la felul în care acesta a fost majorat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.100/2008 și Legii nr.263/2010. Apreciază că această majorare nu a fost aplicată în mod corespunzător punctajului de pensie.
Mai mult, față de această împrejurare, consideră că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ prevăzut de art.22 alin.6 din Noul Cod de procedură civilă potrivit căruia judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Ori, în speța de față nepronunțarea asupra unui capăt de cerere reprezintă încălcarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.
Intimata parata nu a formulat intampinare.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, referitor la critica intemeiata pe sustinerea ca prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, in sensul ca nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind majorarea punctajului conform OUG 100/2008, Curtea arata ca, potrivit art.444 alin.1 teza I C.., daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari.
Mai departe art.445 C.. prevede ca indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art.442-444.
Astfel, in cadrul apelului, nu va putea fi analizata critica privind nepronuntarea instantei asupra capatului de cerere privind majorarea punctajului conform OUG 100/2008.
Referitor la valorificarea adeverintei nr.693/22.02.2006, cu privire la care C. de pensii a sustinut prin intampinarea depusa la judecarea in fond a cauzei, ca nu prezintă temeiul de drept al încadrării în grupa de muncă si de aceea, în mod corect, C. Locală de P. nu a valorificat perioada 21.07._69 ca fiind lucrata în grupa a Il-a de muncă, Curtea retine urmatoarele:
Ordinul nr. 590 din 15 septembrie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, emis de Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, prevede, in Anexa 1 privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, la art.6, ca adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă.
Astfel, adeverinta nr.693 emisa in anul 2006 nu trebuie sa indeplineasca acele conditii la care se refera C. de pensii in intampinare, ci numai acele conditii de valabilitate ale unui act juridic, conditii pe care Curtea constata ca adeverinta le indeplineste.
Temeiul incadrarii in grupa de munca nu afecteaza valabilitatea datelor consemnate in cuprinsul adeverintei, acesta poate fi suplinit, pentru ca au existat acte normative anterioare datei de 18.03.1969 care au prevazut incadrarea activitatilor in grupe de munca iar nementionarea in mod expres a acestor acte normative in continutul adeverintei nu afecteaza dreptul salariatului de a beneficia de valorificarea acestei perioade ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca.
Retinand si ca sumele realizate in perioada mentionata de adeverinta au făcut parte din fondul de salarii pentru care societatea a reținut și plătit CAS, conform legislației în vigoare la acea dată, după cum rezultă din consemnările efectuate în adeverința, valorificarea acestor venituri este posibilă și este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000, având în vedere și caracterul de continuitate al acestora. Ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pentru aceste motive, sub acest aspect, cererea trebuia admisa iar pârâta trebuia obligata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea și a perioadei 21.07._69 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în proporție de 100%.
Cat priveste acordarea diferentelor, si aceasta cerere trebuia admisa, avand in vedere prejudiciul patrimonial suferit de reclamant, care trebuie reparat.
Cat priveste data de la care se cuvin reclamantului drepturile de pensie astfel recalculate, aceasta va fi calculata in limita termenului de prescriptie de trei ani anterior introducerii actiunii ( 07.06.2013- fila 2 dosar fond).
Curtea noteaza ca data solicitata de catre reclamant a fost data de 01.06.2010, in privinta careia C. de pensii nu a formulat vreo opozitie din perspectiva necontestarii in termen a deciziei de pensie pentru limita de varsta din data de 14.10.2010, conform dispozitiilor art. 247 alin.2 C.., care permit invocarea exceptiilor relative numai in procedura prealabila, prin intampinare sau la primul termen de judecata.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul si va schimba sentința apelată, in sensul ca va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea și a perioadei 21.07._69 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în proporție de 100%, precum și să plătească diferențele rezultate din recalculare, începând cu data de 07.06.2010.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, apelantul neformuland critici cu privire la adeverinta nr.694/22.02.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant R. C., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, CNP_, domiciliat împotriva sentinței civile nr.6978 din data de 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3.
Schimbă sentința apelată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea și a perioadei 21.07._69 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în proporție de 100%, precum și să plătească diferențele rezultate din recalculare, începând cu data de 07.06.2010.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. H. P. A.
GREFIER
F. V.
Red.:L.H.
Dact.: A.C./4 ex.
13.03.2015
Jud. fond: M. S. V. C.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 2763/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
