Obligaţie de a face. Decizia nr. 1980/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1980/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1455/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7842/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.1980
Ședința publică de la 28.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - I. A. COTORGEA
GREFIER – I. L. B.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant O. I. împotriva sentinței civile nr.1080/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 01.04.2015 apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC prin încheierea din 26.03.2015, cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 Cod procedură civilă, reia judecata apelului și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1080 din data de 11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr._ , a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul este pensionat la limita de vârstă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977 și în baza deciziei civile nr. 5197/2013, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005, aceasta a emis decizia de recalculare nr._/2014.
De asemenea, s-a constatat că după emiterea deciziei de recalculare cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani, pârâta a apreciat că reclamantul nu mai poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 100/2008 și nici de prevederile dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor de pensie, susținând că este îndreptățit la acordarea punctajului prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010.
Din considerentele expuse în continuare, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 169 alineatul 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alineatul 1, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Ori, conform actelor dosarului, reclamantul a beneficiat prin decizia civilă nr. 5197/2013, a Curții de Apel București de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a de muncă.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege (sub imperiul căreia s-a pensionat reclamantul), care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Prin urmare, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite) pot fi asimilate noțiunii la care se referă, atât dispozițiile art. II alin. (1) lit. a) din OUG nr.100/2000, cât și ale art. 169 alineatul 2 ultima teză din Legea nr. 263/2010, respectiv la aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual.
Astfel, O.U.G. nr. 100/2008 a dat posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, fiind avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Rezultă, deci, că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum este în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani, sintagma „acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate referindu-se la acte normative, dispoziții cu caracter special prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie derogatorie de la dreptul comun în materie.
Pe de altă parte, conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Însă, potrivit alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
În consecință, în cauză este evident că reclamantul se află în situația de exceptare prevăzută de art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 cât și de alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Or, dacă s-ar permite reclamantului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de art.169 alineatul 1 din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.
Practic, s-ar ajunge ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși O.U.G. nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, reclamantul ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă, respectiv s-ar ajunge la ipoteza în care punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, atât prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile), cât și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal și motivat reclamantul O. I., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul a susținut că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Teleorman, a solicitat obligarea pârâtei să-i revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr._/2014, decizie prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare a punerii în executare a deciziei civile nr.5197/2013, pronunțată de Curtea de Apel București, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.06.2009; obligarea pârâtei la acordarea diferenței între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 01.01.2011 la zi; obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării. actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A arătat că prin decizia civilă nr.5197/2013, pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă, pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 și obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 29.06.2009, până la emiterea deciziei de recalculare.
Prin sentința civilă apelată instanța de fond a respins ca nefondată cererea reclamantului, reținând în motivare că nu este îndreptățit la acordarea majorării de punctaj prevăzută de OUG nr. 100/2008, iar în consecință nu poate beneficia nici de majorarea prevăzută de către art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Consideră că cele reținute de instanță sunt netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea apelului, pentru considerente expuse în continuare.
Raționamentul avut în vedere de instanță, anume că apelantul este beneficiarul unei pensii speciale, nu are temei juridic, dreptul de pensie de care beneficiază neavând caracterul unei pensii special (ca cele ale polițiștilor sau magistraților), ci doar a beneficiat de o reducere a stagiului de cotizare, datorită condițiilor de muncă în care a lucrat.
Astfel, urmare punerii în executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2014, în calculul punctajului mediu anual nefiind luat în considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute în această ordonanță față de data deschiderii dreptului la pensie.
Din drepturile recalculate ale reclamantului conform sentinței civile mai sus menționate pârâta a reținut drepturile de pensie de care acesta a beneficiat conform OUG nr. 1001 2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare și în continuare nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.
Astfel, solicită a se constata că punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 în mod nelegal nu a fost acordat de către pârâtă, având în vedere că această ordonanță dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în grupa a II-a de muncă.
Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Pentru apelant, Legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabilă celor care au prestat munca în grupe o anumită perioadă nu este nici ea o "lege specială" în sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotiza re general, stabilită tot prin legea generală care reglementa stabilirea și calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr. 100/2008 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a II-a de muncă a dobândit efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca și o perioadă contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru că acest stagiu este determinat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.
De asemenea, apelantul exemplifică câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal și care sunt exceptați de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 si anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră; Legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează în industria minieră; HG nr. 468/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din Într. Acumulatorul București și Într. Produse Electrotehnice Bistrița ce se încadreze în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol și gaze, etc.
Totodată, în conformitate cu disp. art. 100 lit. b și art. 169 alin.1 lit. a din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, apelantul susține că trebuia să beneficieze începând cu data de 01.01.2011, de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele în care acesta a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, având în vedere că drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă de peste 20 ani.
Potrivit disp. alin 2 ale art. 169 din această lege, creșterea punctajelor nu se aplică celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci este legea generală în baza căreia s-a deschis dreptul reclamantului la pensie. În conformitate cu disp.art.169 (4) din Legea nr. 263/2010," prevederile alin. I al acestui articol se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin legea nr.154/2009" .
Se menționează că obiectul acțiunii apelantului este "obligația de a face", care este imprescriptibilă și așa cum pârâta are dreptul de revizuire a deciziilor de pensionare și în cazul în care se constată erori de calcul această le recuperează în cadrul termenului general de prescripție și apelantul are acest drept de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Aceste drepturi solicitate de reclamant sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către pârâtă cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile disp. art. 1073 cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun în raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozițiile textului de lege menționat mai sus, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plată a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exactă a acesteia, el neputând fi obligat să suporte riscurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect al procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse în sarcina debitorului, care se afla în culpă pentru neîndeplinirea îndatoririi sale.
Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel că acesta nu mai trebuie dovedit de apelant potrivit principiilor și regulilor generate în materie de probațiune a faptelor juridice "Iato senso".
În cauză, apelantul fiind creditorul obligației, trebuie să obțin îndeplinirea exactă a îndatoririi ce revine debitorului - casa de pensii - doar dacă diferențele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În raport de cele menționate mai sus, solicită a se constata că pârâta a făcut o aplicare greșită a legii, apelantul fiind îndreptățit la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel că decizia nr._/2014 urmează a fi revizuită.
Față de cele prezentate, solicită admiterea apelului.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 477 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantului-reclamant O. I. s-au deschis la data de 01.10.2000 în baza Legii nr. 3/1977, fiind recalculate ulterior în baza OUG nr.4/2005.
Față de perioada lucrată în grupa I de muncă (14 ani, 10 luni, 7 zile), respectiv în grupa a II-a de muncă (13 ani 9 luni 5 zile), prin decizia civilă nr. 5197/05.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ a fost obligată pârâta C. de Pensii a Municipiului București să emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani (reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977), conform OUG nr.4/2005 precum și să-i plătească diferențele drepturile de pensie, începând cu data de 12.02.2010, sume actualizate cu rata inflației la plata efectivă.
În aceste condiții, Curtea constată că pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantului-reclamant s-a utilizat un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să emită o decizie de revizuire a pensiei prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art.169 din Legea nr. 263/2010, precum și la plata diferențelor corespunzătoare, sume actualizate cu indicele de inflație.
Potrivit art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008, „Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte (…). Aceste prevederi se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
OUG nr. 100/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 209/2008, dar Curtea constată că și acest act normativ conține aceleași prevederi referitoare la imposibilitatea acordării de puncte suplimentare pentru asigurații care au beneficiat deja de un stagiu complet de cotizare derogator.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Dar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008, prevede expres că prevederile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Apelantului-reclamant i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 25ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 5197/05.11.2013, mai sus arătată.
Curtea reține, contrar afirmațiilor apelantului-reclamant, că stagiul complet de cotizare de 25 ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun. Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantului la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,25 puncte pentru fiecare an realizat în grupa II de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamant în grupa a II-a de muncă.
Cum apelantul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de apelantul-reclamant în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 25, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant O. I., având CNP_, cu domiciliul în T. M., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1080/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05. 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. T. I. A. C.
GREFIER
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./08.06.2015
Jud. fond: N. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1624/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1414/2015.... → |
|---|
