Nulitate act. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 317/116/2014
Dosar nr._ (5348/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 65
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant C. P. împotriva sentinței civile nr. 482 din data de 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL, cauza având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant C. P. personal, intimata-pârâtă . SRL, prin avocat Ș. Florența L., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/29.04.2014, atașată la fila 36 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-reclamant C. P. a depus la dosar precizare la cererea de apel, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 05.01.2015.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant C. P. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatei-pârâte . SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 482 din data de 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca fiind lipsită de interes acțiunea prin care reclamantul C. P. a solicitat să se constate nulitatea referatului nr. 1368/17.10.2013 întocmit de pârâta . SRL și să se dispună reintegrarea sa pe postul avut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzătoare.
Reclamantul a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
A introdus cerere prin care să se constate nulitatea absolută a referatului nr. 1368/17.10.2013, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, iar pe cale de consecință să fie reîncadrat în muncă, achitându-i-se drepturile aferente salariale pe perioada lunilor cât nu a lucrat până la soluționarea prezentei cauze.
A lucrat în societate până în octombrie 2013 când la momentul prezentării la locul de muncă i s-a spus că nu mai au nevoie de el. A solicitat explicații, dar degeaba. Fără a i se elibera o hârtie prealabilă, după câteva zile a primit un referat în care i se aducea la cunoștință faptul că pe motive disciplinare, respectiv pentru că nu s-a mai prezentat la locul de muncă, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă. Față de acest referat a depus la Tribunalul Călărași o acțiune având același obiect cu prezenta, dosar nr._, dar care a fost anulată pe motivul nerespectării prevederilor art.194-197 din Cod de Procedură Civilă. Deși ulterior a făcut o cerere de reexaminare, dosar nr._ /a, și deși a fost prezent în sală arătând C.I cu CNP, din exces de zel a a fost respinsă și această cerere, menținându-se măsura anulării cererii inițiale, recomandându-i-se să facă o nouă acțiune. Ulterior a depus la aceeași instanță o nouă acțiune, dosar nr._, prin care a formulat aceleași pretenții.
Față de acțiunea sa a fost depusă o întâmpinare în care au fost invocate 4 excepții procedurale prealabile judecării cauzei pentru care a solicitat respingerea.
Astfel, față de excepția de tardivitate a precizat următoarele aspecte: acțiunea are ca obiect exact nulitatea absolută acestui act, respectiv a referatului 1368/17.10.2013, în sensul că acesta stabilește deja aplicarea sancțiunii fără a se respecta prevederile Codului Muncii respectiv cele prevăzute de art. 251. Nu poate fi vorba de invocarea dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul muncii atâta timp cât nu sunt respectate prevederile art. anterior; a arătat că a depus o acțiune anterioară, înregistrată sub nr._, la data de 04.11.2013, respinsă pentru nerespectarea prevederilor art.194-197 din Codul de procedură civilă, care s-a încadrat în termenul de 30 de zile.
A solicitat respingerea excepției de tardivitate pentru cel puțin unul dintre motivele de mai sus.
în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, avem de a face cu o eroare în interpretarea prevederilor art. 60 indice 1 din Legea 192/2006. Însăși secțiunea din care face parte articolul de mai sus poartă numele de medierea unui litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecată. Printr-o interpretare sumară se înțelege că suntem acolo și putem cere o mediere, oricare dintre părți o poate face sau chiar instanța conform prevederilor art. 61 din aceeași lege. Deci nu este o condiție obligatorie, impusă de art.193 NCPC și 60 indice 1 din Legea 192/2006, ci una alternativă.
A solicitat respingerea de inadmisibilitate a acțiunii.
Excepția lipsei de interes. După cum a arătat în acțiune, a fost prezent la locul de muncă și practic a fost alungat. Necunoașterea prevederilor Codului Muncii în ceea ce privește desfacerea contractului de muncă este clară. Însăși referatul nr. 1368/17.10.2013 conține concluzia finală, respectiv desfacerea contractului de muncă disciplinar, fără a se respecta pașii impuși de prevederile art. 251 din Legea 53/2003, Codul muncii.
Continuând în derizoriu, în data de 24.10.2013 apare Avertismentul! Cunoscătorii în domeniul legislației muncii sunt sigur amuzați de această originală procedură!
În cele din urmă, consultând cred un specialist în domeniu se regizează un simulacru de procedură, culminând cu un proces verbal privind desfășurarea procedurii cercetării disciplinare prealabile nr. 1391 din 11.11.2013 și o decizie nr. 1393/12.11.2013.
Un lucru este cert, societatea prin reprezentantul său legal a făcut o . manevre naive prin care să încerce să arate că a respectat procedura legală. Lucru consfințit și de referatul 1367/16.10.2013, care până la urmă dovedește că adevăratul motiv al înlăturării sale, existența unei alte persoane care să-i ia postul! Normal că nu putea fi trimis în șomaj, fiindcă asta ar fi însemnat desființarea postului. Mai mult acest referat este înregistrat la o dată și cu un număr anterior celui din 17.10.2013 și trimis în data de 22.11.2013. Este posibil ca domnul Fugos să fi făcut cu această ocazie un fals, drept pentru care solicită instanței de judecată ca la unul dintre termenele de judecată să fie prezentat registrul de corespondență, intrări-ieșiri, al societății.
În procesul verbal înregistrat sub nr. 1391/11.11.2013 se face vorbire de referatul cu numărul 1368/17.10.2013, ca fiind o sesizare făcută de Fugos D.. Referatul de mai sus este semnat de fapt de Fugos I., în calitate de Administrator.
Nu înțelege cum, primind în cele din urmă sfaturi de la o persoană competentă în materia Dreptului Muncii, această persoană nu a explicat Administratorului și natura penală a susținerii unor afirmații mincinoase în fața instanței de judecată, aspect pe care aceasta din urmă are obligația de a o lua în considerare.
A solicitat respingerea excepției lipsei de interes.
A arătat în fapt ceea ce s-a întâmplat și mai mult de atât chiar actele emise de către reprezentanții societății i dovedesc modul în care nu s-a respectat procedura legală. Are și dovada faptului că a încercat să port un dialog, dar deși le-a trimis la adresa sediului societății au fost refuzate.
Motivarea admiterii excepției lipsei de interes este desigur o gravă greșeală de interpretare a legii, pe care personal nu o înțelege la acest nivel. În primul rând concedierea s-a făcut în baza referatului nr. 1368/17.10.2013. Nu înțelege cum o instanță de judecată poate face o interpretare lipsită de logică și părtinitoare. În data în care s-a emis referatul de mai sus, i s-a adus la cunoștință că nu mai este angajatul societății, în plus a fost alungat. Prin referat se dispune, negru pe alb, concedierea sa, deși un referat nu trebuie să conțină o astfel de decizie. Conform prevederilor Codului Muncii, referatul este un act care constată o stare de fapt, comunicată de către conducătorul locului de muncă conducerii executive, iar aceasta prin decizie numește comisie de cercetare disciplinară prealabilă, convoacă angajatul și toată procedura instituită de art. 247-252 din Legea 53/2003, Codul Muncii. Cum putea să nu atace în justiție un act prin care se dispune concedierea sa, act făcut fără respectarea unor prevederi legale.
Cu siguranță, conducerea executivă a S.C. D. T. . avea de prevederile Codului Muncii la data emiterii referatului, dovadă că după câteva zile, în data de 24.10.2013, apare avertismentul, culmea tot prin referat.
Abia pe data de 12.11.2013, prin decizia nr. 1393 i se desface contractul de muncă, după ce, în cele din urmă, se inventează un simulacru procedural.
În virtutea celor arătate solicită să se dispună desființarea ca fiind nelegală și netemeinică a sentinței civile nr. 482 din 15 mai 2014 și admiterea cererii sale așa cum a fost formulată în primă instanță.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea prin care s-a solicitat, în principal, constatarea nulității referatului nr. 1368/17.10.2013 emis de intimata-pârâtă . SRL.
Apelantul-reclamant a solicitat desființarea acestui referat, socotind că este actul juridic prin intermediul căruia s-a dispus în mod nelegal desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pe care îl avea încheiat cu intimata-pârâtă.
Însă, așa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză (înscrisuri), sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, sancțiune prevăzută de art. 248 alineatul 1 lit. e din Codul Muncii, a fost aplicată apelantului-reclamant, în mod concret și efectiv, nu prin referatul amintit, ci prin decizia nr. 1393/12.11.2013 emisă de intimata-pârâtă (fila 30 dosar fond).
Potrivit art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, „angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Deci, atunci când aplică o sancțiune disciplinară, așa cum este și cea a desfacerii contractului de muncă, angajatorul este obligat și îndrituit să emită o decizie, acesta fiind actul juridic ce trebuie contestat de către persoana interesată (salariatul), în acord cu dispozițiile art. 252 alineatul ultim din Codul Muncii, ținând seama și de prevederile art. 268 din același cod.
Or, în speță, apelantul-reclamant nu a înțeles să atace în justiție decizia nr. 1393/12.11.2013, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă, ci a formulat contestație împotriva referatului nr. 1368/17.10.2013 emis de intimata-pârâtă. Însă, acest document nu are valoarea unui act juridic, iar desființarea sa, solicitată prin cererea de chemare în judecată, nu ar avea ca efect reluarea raporturilor juridice de muncă dintre părțile în proces.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, căci reclamantul-apelant nu ar obține, în concret, nici un folos practic (câștig) dacă s-ar anula referatul pe care îl contestă.
În raport de cele ce preced, apelul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant C. P., domiciliat în ., având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 482 din data de 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SRL, cu sediul în comuna Brănești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4ex.
19.01.2015
Jud. fond: T. E.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 722/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 578/2015.... → |
|---|
