Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 18181/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6782/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.548
Ședința publică din data de 19.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare P. D. împotriva sentinței civile nr.7398 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect „contestație decizie de sancționare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.02.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7398 din data de 24.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta P. A. D., în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Decizia de sancționare disciplinară nr.203/30.04.2013 emisă de pârâtă este legală și temeinică.
Sub aspectul condițiilor de formă, Tribunalul a constatat că decizia a fost emisă cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de lege sub aspectul formei, aceasta îmbrăcând forma scrisă, al cuprinsului, respectiv a mențiunilor obligatorii și a emiterii acesteia de persoană competentă să aplice sancțiunea cât și sub aspectul efectuării cercetării prealabile disciplinare anterioară sancționării.
Contestatoarea a arătat că măsura dispusă este nelegală și netemeinică și lovită de nulitate absolută, întrucât sunt încălcate dispozițiile referitoare la motivele pentru care pârâta a înlăturat apărările făcute de salariat și la termenul în care pârâta putea aplica sancțiunea, termen de 30 zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
S-a apreciat astfel, că potrivit art. 252 (1) din Codul Muncii: angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Data luării la cunoștința este data de 15.04.2013, data raportului de cercetare disciplinară, așa cum s-a statuat de către ICCJ prin Decizia nr.16/12.11.2012 decizie ce arată că: „În interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratură unității.”
În consecință, raportat la data de 15.04.2013, emiterea deciziei de sancționare la data de 30.04.2013 s-a realizat în termenul de 30 zile.
Conform Codului Muncii - art. 252 (2): Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;”
S-a reținut că în cuprinsul deciziei contestate pârâta a înserat aceste motive în art.2(6) din decizie, mențiunile fiind suficiente și respectând condiția prevăzută de art.252(2) lit.”c” Codul Muncii.
Reclamanta a mai arătat că nu reiese din conținutul deciziei ce sarcini de serviciu nu au fost îndeplinite sau care au fost termenele nerespectate și nu sunt arătate și motivate consecințele abaterii.
Criticile de mai sus vizează de fapt nedescrierea faptei, ori instanța a reținut că pârâta a descris fapta săvârșită de către reclamantă –art.2 din decizie, cu toate elementele acesteia, cu data săvârșirii-data semnării procesului verbal de conciliere, precum și consecința abaterii, angajarea ADS într-un raport juridic cu societatea .>
Reclamanta nu a mai invocat nulitatea deciziei pentru lipsa altor mențiuni formale ci a formulat apărări pe fond, constând în faptul că deși se menționează de către pârâtă că s-a demarat cercetarea disciplinară împotriva tuturor salariaților care au semnat procesul verbal nr.1/23.01.2013, până la data emiterii deciziei de sancționare a fost singura salariată cercetată și sancționată.
S-a apreciat totodată, că aspectul învederat nu este de natură a atrage nelegalitatea și netemeinicia deciziei de sancționare, neexistând vreo dispoziție legală care să condiționeze sancționarea disciplinară a unui salariat de sancționarea celorlalți salariați ce au săvârșit aceeași abatere disciplinară.
Prerogativa sancționării disciplinare aparține angajatorului, aceasta fiind supusă unor condiții de forma și de fond din categoria cărora nu face parte și obligația sancționării tuturor salariaților care au săvârșit abateri disciplinare decurgând din aceleași fapte.
Reclamanta a mai susținut că semnarea acestui proces verbal a fost făcută doar pentru a certifica realitatea datoriilor și nu reprezintă însușirea în totalitate a opțiunii celorlalți participanți.
S-a constatat totodată că în conținutul deciziei contestate se descrie fapta reclamantei ca fiind participarea împreună cu angajații serviciului de Recuperări Creanțe la întâlnirea cu reprezentanții . din data de 23.01.2013, în calitate de reprezentant al Serviciului Implementări Contracte, fără a avea o dispoziție sau un aviz de participare, precum și semnarea unui act de reprezentare a ADS în relațiile cu terții fără aprobare-procesul verbal de conciliere nr.1/23.01.2013.
Din conținutul aceleiași decizii reiese că procesul verbal de conciliere a fost semnat în cadrul contractului de concesiune nr.11/05.08.2004 încheiat între pârâtă și societatea ., consecințele abaterii disciplinare fiind angajarea pârâtei în executarea unui raport juridic cu o societate terță, în condițiile în care pârâta nu a mandatat-o pe reclamantă în acest sens.
Analizând procesul verbal de conciliere nr.1/23.01.2013,prima instanță a reținut că acesta menționează că participant din partea ADS pe reclamanta consilier juridic din cadrul Serviciului de Implementare Contracte, în partea finală purtând semnătura reclamantei în această calitate.
Prin semnarea acestui proces verbal,ca reprezentant al pârâtei reclamanta și-a însușit întrutotul conținutul acestuia și a angajat societatea pârâtă, nici conținutul procesului verbal și nici semnătura reclamantei necuprinzând, respectiv nefiind însoțită de vreo mențiune referitoare la faptul că reclamanta doar a certificat realitatea datoriilor și nu și-a însușit în totalitate opțiunea celorlalți participanți.
În lipsa unor mențiuni exprese care să certifice intenția reclamantei, tribunalul nu a primit această apărare.
Reclamanta a mai arătat că nu a existat niciodată în cadrul agenției vreun aviz sau mandat de participare la concilieri, o asemenea activitate fiind menționată în fișa postului, societatea cu care s-a realizat concilierea fiind partener contractual și nu o terță persoană.
Analizând fișa postului reclamantei s-a reținut că scopul principal al postului său de consilier juridic este de urmărire a contractelor de concesiune, arendă, asociere în participațiune, închiriere, locațiune.
S-a reținut de asemenea că la data semnării procesului verbal de conciliere, reclamanta își desfășura activitatea în cadrul Serviciului Implementări Contracte.
Într-adevăr, în art.II, pct.24 din fișa postului se menționează că reclamanta are atribuții de participare la concilierile organizate de către Serviciul Recuperări Creanțe sau de către Direcția Juridică, însă această atribuție nu echivalează cu un mandat de reprezentare a pârâtei și angajare a acesteia într-un raport juridic născut în baza procedurii de conciliere.
Fișa postului descrie în mod expres această atribuție ca fiind doar de participare și prezentare a situațiilor existente, la data concilierii, legate de activitatea de urmărire a contractelor.
De altfel, la această interpretare se ajunge și prin coroborarea cu mențiunile din secțiunea „limite de competență” în care se menționează în mod expres că reclamanta nu reprezintă direcția/serviciul în relațiile cu celelalte compartimente ADS, iar în secțiunea ”sfera relațională” se menționează că reclamanta are relații de reprezentare, doar în ceea ce privește situațiile în care există o dispoziție în acest sens dată de conducerea Direcției sau a instituției.
În atare situație, prima instanță a apreciat că pentru reprezentarea ADS la momentul semnării procesului verbal de conciliere, reclamanta trebuia să dețină un mandat în acest sens, activitatea la care face referire aceasta, de participare la conciliere, pentru care nu este nevoie de aviz sau mandat, necircumscriindu-se activității desfășurate de către reclamanta cu ocazia negocierii și semnării procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013.
Reclamanta a mai arătat că prin emiterea deciziei de sancționare se nesocotește nota de control nr.237.055/12.04.2013 a Direcției Generale Control și Antifraudă din MADR.
Din conținutul acestei note reiese că Direcția Generală Control și Antifraudă din MADR a propus ca ADS, după pronunțarea definitivă și irevocabilă de către instanțele de judecată, în cauză privind pe . dispună măsuri legale împotriva angajaților agenției, în cazul constatării unor prejudicii aduse instituției.
Instanța nu poate echivala această propunere cu o interdicție a aplicării unei sancțiuni disciplinare unui salariat implicat în procedura de derulare a contractului de concesiune cu societatea .>
Pe de altă parte propunerea vizează o răspundere materială, prin trimiterea la constatarea unor prejudicii, și nu aspecte legate de răspunderea disciplinară.
Cum, fapta săvârșită de către reclamantă reprezintă abatere disciplinară conform ROI ADS, iar sancțiunea aplicată este temeinică, individualizarea fiind corect dozată față de gravitatea faptei, s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, P. D., criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 alin. 1 și 2, art. 468, alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu prevederile Codului muncii.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, sub semnată a contestat decizia nr.203/30.04.2013 emisă de către pârâta Agenția D. Statului, solicitând anularea deciziei de sancționare disciplinară și restituirea drepturilor salariale reținute, actualizate cu rata indicelui de inflație și la plata de dobânzi legale corespunzătoare acestor drepturi salariale restante, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.7398/24.06.2014, Tribunalul București a dispus respingerea cererii formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Agenția D. Statului, ca neîntemeiată.
S-a reținut astfel, din decizia de sancționare nr. 203/30.04.2013, consecințele abaterii disciplinare,anume angajarea pârâtei în executarea unui raport juridic cu o societate terță, în condițiile în care pârâta nu a mandatat-o pe reclamantă în acest sens.
Consideră apelanta, nelegale cele reținute de instanța de fond, sens în care depune Decizia Președintelui ADS nr. 81/04.05.2006, prin care se stabilește componența Comisiei de conciliere.
Ori, art. 2 a deciziei sus precizate stabilește unilateral: "Comisia de conciliere va formula punct de vedere, din partea ADS, cu privire la pretenția exprimată de către partenerul contractual al instituției"
Art. 3 - Comisia va avea următoarea componență:
- Președinte - reprezentant al Direcției Executări Contracte
- Membru - reprezentant al Direcției Economice
- Membru - reprezentant al Direcției Fond Funciar
Astfel că, nici în R. și în nicio normă sau procedură internă nu se prevede emiterea unui mandat de către Președintele A.D.S. cu privire la comisiile de conciliere, având în vedere că există deja o decizie în acest sens, respectiv Decizia nr. 81/04.05.2006, fapt care a condus la încheierea a nenumărate procese verbale de conciliere. Se precizează că Decizia nr. 81/04.05.2006 era în vigoare la data realizării concilierii.
Ulterior, procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013, prin emiterea Notei de informare și Deciziei nr._/05.06.2013, Președintele A.D.S. aprobă suspendarea efectelor notificării de reziliere, efecte produse și de procesul verbal de conciliere sus precizat. D. urmare, conducerea aprobă valabilitatea procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013.
Având în vedere că procesul verbal nr. 1/23.01.2013 a fost unul de conciliere în temeiul art. 7201 Cod procedură civilă așa cum se menționează și în cuprinsul acestuia, și în nici un caz unul de negociere, nu se impunea un mandat de reprezentare.
Se învederează că la art.II din Fișa postului - intitulat atribuțiile stabilite de președintele Agenției D. Statului la art. 24, se menționează: "participă la concilierile organizate de către Serviciul Recuperări Creanțe sau de către Direcția Juridică pentru prezentarea situațiilor existente la data concilierii, legate de activitatea de urmărire a contractelor, pe baza datelor deținute, conform prevederilor contractuale".
Cele reținute de instanța de fond, respectiv că reclamanta a semnat procesul verbal de conciliere fără a face vreo mențiune în cuprinsul acestuia sau la semnătură, și-a însușit tot conținutul acestuia, sunt eronate întrucât în fișa postului și a Deciziei nr. 81/04.05.2006, se precizează în mod clar calitatea și scopul participanților la concilieri, respectiv în cazul apelantei de a certifica realitatea datoriilor.
În concluzie, se apreciază că apelanta și-a îndeplinit întocmai atribuțiile și competențele stabilite de președintele A.D.S. prin fișa postului, prin Decizia nr. 81/04.05.2006, prin R. și în conformitate cu toate deciziile și procedurile interne și în nici un caz nu s-a substituit competențelor președintelui A.D.S.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată probele administrate și dispozițiile normative incidente în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 81/04.05.2006,emisă de Președintele Agenției D. Statului, anexată în calea de atac,reclamanta tinde să justifice prezenta sa în cadrul comisiei ce a întocmit și semnat procesul verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013,la care face referire decizia de sancționare în pricina pendinte. Conținutul în date al procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013,atestă însă că participanții la conciliere erau angajați ai Direcției Executări Contracte, iar reprezentanții Direcției Economice, Direcției Fond Funciar nu au fost prezenți, deși aceștia erau nominalizați ca membrii ai comisiei prin decizia sus precizată (decizia nr. 81/04.05.2006, emisă de Președintele Agenției D. Statului).
D. urmare, comisia nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, Decizia nr. 81/04.05.2006,emisă de Președintele Agenției D. Statului stabilește componența comisiei ce participă la conciliere,nu dispune asupra mandatului de reprezentare a membrilor comisiei.Ca atare,această decizie nu este de natură a justifica participarea la ședința de conciliere directă și semnarea procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013 de către reclamantă.
Tribunalul, legal a statuat că art.II, pct.24 din fișa postului reclamantei stabilește atribuții de participare la concilierile organizate de către Serviciul Recuperări Creanțe sau de către Direcția Juridică, însă această atribuție nu echivalează cu un mandat de reprezentare a pârâtei și angajare a acesteia într-un raport juridic născut în baza procedurii de conciliere.
Fișa postului nominalizează ca atribuție doar cea de participare și prezentare a situațiilor existente, la data concilierii, legate de activitatea de urmărire a contractelor, aspect ce rezultă și prin coroborarea cu mențiunile din secțiunea „limite de competență” în care se menționează în mod expres că reclamanta nu reprezintă direcția/serviciul în relațiile cu celelalte compartimente ADS, iar în secțiunea ”sfera relațională” se menționează că reclamanta are relații de reprezentare doar în ceea ce privește situațiile în care există o dispoziție în acest sens data de conducerea Direcției sau a instituției, dispoziție inexistentă la data semnării procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013.
Concluzionând ,legal s-a reținut că pentru reprezentarea ADS la momentul semnării procesului verbal de conciliere, reclamanta trebuia să dețină un mandat în acest sens, activitatea la care face referire aceasta, de participare la conciliere, pentru care nu este nevoie de aviz sau mandat, necircumscriindu-se activității desfășurate de către reclamanta cu ocazia negocierii și semnării procesului verbal de conciliere nr. 1/23.01.2013.
Raportat la ce mai sus expuse corect s-a apreciat,prin decizia contestată că fapta reclamantei este aceea de participare împreună cu angajații serviciului de Recuperări Creanțe la întâlnirea cu reprezentanții . din data de 23.01.2013, în calitate de reprezentant al Serviciului Implementări Contracte, fără a avea o dispoziție sau un aviz de participare, precum și semnarea unui act de reprezentare a ADS în relațiile cu terții fără aprobare-procesul verbal de conciliere nr.1/23.01.2013.
Procesul verbal de conciliere fiind semnat în cadrul contractului de concesiune nr.11/05.08.2004 încheiat între pârâtă și societatea ., consecințele abaterii disciplinare a apelantei au fost angajarea pârâtei în executarea unui raport juridic cu o societate terță, în condițiile în care angajatorul său nu a mandatat-o în acest sens.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-contestatoare P. D., având CNP_, cu domiciliul în București, .. 10, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.7398 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, având C. RO14818116, cu sediul în București, ..43, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./04.03.2015
Jud.fond: B. I. Ș.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1634/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 646/2015.... → |
|---|
