Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 19407/3/2013
DOSAR NR._ (747/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2126
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. A. N. împotriva sentinței civile nr. 8598 BIS din data de 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., în cauza având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 04 iunie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față,constată următoarele:
Prin cererea inregistrata cu nr._ pe rolul Tribunalului Bucuresti, numitul S. A. N., a chemat in judecata ., pentru anularea deciziei de concediere nr.1 din 19 aprilie 2013 emisa de catre intimata; obligarea la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate; obligarea la plata drepturilor restante pentru lunile martie si aprilie 2013; obligarea la plata indemnizatiilor de concediu medical pentru perioada 5 martie-17 aprilie 2013; obligarea la plata zilelor libere pentru evenimente familiale deosebite, zile ce nu se includ in durata concediului de odihna cuvenit, precum nastere copil si insusirea cursului de puericultura; obligarea la plata daunelor morale provocate si apreciate la suma de 100.000 lei; in subsidiar sa modificati decizia contestata, in sensul inlocuirii masura desfacerii contractului de munca cu o allta sanctiune prevazuta de art.248 alin.1 din CM si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.8598 bis/19.09.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins actiunea formulata de reclamantul S. A. N., in contradictoriu cu parata ., ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr.1 din data de 19 aprilie 2013 emisa de catre intimata s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al numitului S. A. N.. In motivarea deciziei se arata ca reclamantul nu a respectat normele legale privind disciplina muncii, a obligatiei de informare asupra impedimentelor ce privesc executarea contractului de munca si a obligatiei de mentinere a unui comportament corect fata de angajator si salariati. Se mai arata in motivarea deciziei ca salariatul nu a anuntat . medical, in termenul de 24 de ore de la acordarea certificatului medical, cat si faptul ca nu a mentionat adresa corecta la care angajatorul poate verifica prezenta salariatului pe perioada concediilor medicale dispuse prin aceste certificate medicale. Se mai arata tot in motivarea deciziei ca, salariatul a anuntat dupa 8 zile de la emiterea certificatului medical despre . medical, fara sa ofre alte informatii.
De asemenea se mai arata in motivarea deciziei ca faptele savarsite de salariat au fost in perioada in care acesta se afla in preaviz de concediere pentru desfiintarea postului si a fost scutit de obligatia de prestare a muncii pe aceasta perioada, pentru a fi sustinut in procesul gasirii unui nou post pe piata. Decizia de concediere cuprinde motivele de drept care au stat la baza concedierii salariatului, precum si apararile acestuia si motivele pentru care acestea au fost inlaturate. Tot in decizie se arata si termenul legal de contestare si instanta competenta, nefiind motive de nulitate absoluta sub aspectul prevederilor art. 252 alin.2 din CM, in ce priveste forma deciziei de concediere.
Sub aspectul temeiniciei, instanta de fond a reținut ca, reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca din data de 22 iunie 2009 si pana in luna aprilie 2013, cand a fost emisa decizia de concediere contestata, avand functia de agent de vanzari. Instanta de fond a retinut din probele aflate la dosar, ca, incepand din data de 6 martie 2013 a exercitat in mod abuziv dreptul de concediu medical, obtinand la intervale de 10 zile un numar de 5 certificate medicale cu afectiuni diferite si emise de un medic de familie din alt judet de care apartine reclamantul. Aceasta exercitare abuziva s-a datorat faptului ca el a refuzat sa primească notificarea privind o incetare a raporturilor de munca cu acesta, pe motive ce nu tin de persoana salariatului, datorita unor probleme de natura financiara la nivelul societatii, concretizat prin delapidarea unor fonduri de catre un reprezentant de conducere al societatii.
Desi reclamantul a acuzat probleme de sanatate ce nu perimitea deplasarea acestuia, conform actelor medicale, acesta a facut numeroase drumuri la sediul paratei, in vederea obtinerii unei adeverinte de serviciu si exercitarea unei activitati independente la el acasa, cand acesta a infiintat o societate ce avea relatii contractuale cu parata, desi se afla in concediul medical sau de crestere copil. Mai mult, atitudinea abuziva a acestuia consta in faptul ca, desi era bolnav, conform actelor medicale, acesta a anuntat destul de tarziu conducerea unitatii si nu in termen de 24 de ore, cum prevede legea, respectiv.
De asemenea instanta de fond a considerat ca reclamantul a exercitat in mod abuziv dreptul de concediu medical, atunci cand acesta a fost chemat pentru cercetarea disciplinara la sediul paratei in data de 11 aprilie 2013, iar acesta a trimis din nou un certificat medical ce prezenta alte afectiuni decat cele emise anterior, nefiind facuta anterior nici o informare cu privire la incapacitatea sa de munca.
In ce priveste sustinerea reclamantului ca nu a existat o imputernicire din partea conducerii societatii privind efectuarea cercetarii disciplinare de catre comisia infiintata si reprezentata prin avocat instanta de fond a considerat ca aceste afirmatii sunt neintemeiate si nedovedite, parata a desemnat un aparator doar cu privire la modul cum trebuie sa fie efectuata cercetarea disciplinara a reclamantului, pentru respectarea prevederilor legale, intreaga activitate de cercetare fiind facuta de catre comisia infiintata la nivelul paratei. Instanta de fond a reținut din declaratiile martorilor audiati ca, acesta desi se afla in concediul medical, el a venit la sediul societatii din Ploiesti sa solicite o adeverinta medicala necesara la medicul de familie. Instanta de fond a considerat din probele aflate la dosar ca, reclamantul se face vinovat de faptele retinute in procesul verbal de cercetaree disciplinara si considerate conform prevederilor Regulamentului Intern ca fiind abateri disciplinare grave, constand in exercitarea cu rea-credinta a dreptului de concediu medical, pentru a tergiversa primirea unei notificari din partea paratei cu privire la incetarea raporturilor de munca si implicit de a primi drepturi salariale in mod neintemeiat, desi parata avea probleme financiare grave.
In ce priveste sanctiunea aplicata, aceasta este in concordanta cu gravitatea faptelor savarsite de reclamant si considerate ca fiind abateri grave, neimpunandu-se inlocuirea acesteia cu una mai blanda, motivat de faptul ca, aceasta ar duce la incurajarea si altor salariati sa procedeze la o asa maniera, considerand ca vor beneficia de clementa instantei. Numai prin aplicarea sanctiunii de desfacerea contractului de munca a reclamantului, ca sanctiune disciplinara se poate reusi stoparea abuzurilor ce pot fi comise de catre unii salariati, atunci cand parata, datorita unor probleme de natura financiara, decide sa faca restructurari, iar salariatul aflat in aceasta situatie recurge la metoda intrarii in concediu medical in mod abuziv, pentru tergiversarea luarii unei masuri fata de acesta si primirea in continuare a unor drepturi salariale in mod nelegal, nefiind vorba despre o incapacitate de munca temporara obiectiva.
Cu privire la drepturile salariale solicitate si inclusiv indemnizatiile de concediu si cele pentru copil, din actele aflate la dosar, instanta de fond a reținut ca reclamantului i-au fost achitate, conform statelor de plata depuse la dosar cu aceste mentiuni. In ce priveste plata daunelor morale, instanta de fond a considerat ca prin masura luata de catre parata, considerata de catre instanta legala, nu i-au fost aduse prejudicii morale si nici nu s-a facut dovada unor asemenea prin atitudinea legala avuta de catre parata, fiind respins si acest capat de cerere. In ce priveste cheltuielile de judecata, fiind in culpa procesuala, reclamantul le va suporta in mod personal, asa cum prevede art.451 din NCPC. Pentru toate considerentele expuse, instanța de fond a respins in intregime actiunea formulata de catre reclamant, ca fiind neintemeiata.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel reclamantul S. A. N., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin cererea de chemare în judecată apelantul a contestat Decizia nr. l din 19.04.2013 prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ din 01.07.2009, în baza art. 247 și art. 248 alin l lit. e) din Codul Muncii al acestuia, solicitând anularea deciziei de concediere nr. l din 19.04.2013 emisă de intimata S. R. SRL; obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate; obligarea la plata drepturilor salariale restante pentru lunile martie 2013 si aprilie 2013 ; obligarea la plata indemnizațiilor de concediu medical pentru; obligarea la plata zilelor libere pentru evenimente familiale deosebite, zile ce nu se includ in durata concediului de odihna cuvenit precum naștere copil și însușirea cursului de puericultura; obligarea la plata daunelor morale provocate apreciate la valoarea de 100.000 Lei; in subsidiar, modificarea deciziei nr.l din 19.04.2013 prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ din 01.07.2009, în sensul că înlocuirii măsura desfacerii contractului individual de muncă dispusă de aceasta, cu o alta sancțiune prevăzută de art. 248 alin. l Codul Muncii; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța de judecată a respins contestația ca fiind neîntemeiată cu motivația că reclamantul a exercitat în mod abuziv dreptul de concediu medical drept pentru care a considerat că măsura luată de către intimata S. este corectă și legală.
Soluția instanței este netemeinică, nemotivată și dată cu încălcarea legii.
I. Instanța de judecată, în mod nelegal, a constatat că reclamantul am exercitat în mod abuziv dreptul de concediu medical, faptă ce a făcut obiectul cercetării disciplinare și a deciziei de concediere atacate.
Instanța de judecată a constatat că apelantul a exercitat în mod abuziv dreptul de concediu medical, soluție care nu este dovedită, dar și mai grav este nelegală.
1. Instanța de judecată în mod nelegal a reținut faptul că ... din probele aflate la dosar, că începând din data de 6 martie 2013 a exercitat în mod abuziv dreptul de concediu medical, obținând la intervale de 10 zile un număr de 5 certificate medicale cu afecțiuni diferite si emise de un medic de familie din alt județ de care aparține reclamantul...
Instanța de judecată a făcut o analiză fugară și succintă a Certificatelor medicale care au atestat faptul că apelantul a fost bolnav si nu putea să presteze serviciile pentru care a fost angajat. Astfel, instanța s-a mulțumit să imbrățișeze apărările nefondate al intimatei S., și nu a observat faptul că un Certificat Medical vizează o operație la care a fost supus în perioada respectivă. Nu se poate spune ca în mod abuziv acesta s-a folosit de Certificatul Medical din moment ce acesta reține o intervenție medicală foarte dureroasă la care am fost supus care a necesitat o internare în spital si care necesita o perioadă de repaus. De altfel dacă se lecturează și celelalte afecțiuni reținute în Certificatele Medicale, se constată în mod ușor că respectivele afecțiuni sunt consecințele muncii pe care apelantul a prestat-o față de angajatorul său.
Un alt argument important care contravine celor reținute de către instanță, constă în faptul că toate Certificatele Medicale considerate ca fiind acte abuzive, constă în rezultatul cercetărilor asupra activității de eliberare a celor cinci Certificate Medicale, cercetare efectuată ca urmare a unei plângeri depuse de către intimata S. la Casa Județeană de Sănătate V., că aceasta instituție a făcut verificări si controale, iar concluziile verificărilor au fost clare: "s-au respectat intocmai condițiile de eliberare al certificatelor medicale", iar afecțiunile medicale ale numitului S. A. N. au fost confirmate. Curios rezultatul anchetei este la dosarul cauzei, dar această anchetă pentru instanța de judecată nu a avut relevanță.
Nu în ultim rând, faptul că reclamantul are un medic de familie din alt județ nu presupune că acest medic ar fi unul incompetent, și nici că activitatea lui este una nelegală și nici nu este o chestiune interzisă de lege, lucruri pe care instanța de fond le-a menționat ca o premisă a faptului că astfel Certificatele Medicale sunt masuri abuzive, dar fără a arăta în ce mod această situație este una ilegală.
2. Instanța de judecată a greșit atunci când a reținut faptul că ... aceasta exercitare abuziva s-a datorat faptului ca el a refuzat sa primească notificarea privind o incetare a raporturilor de munca cu acesta, pe motive ce nu țin de persoana salariatului, datorita unor probleme de natura financiara la nivelul societății, concretizat prin delapidarea unor fonduri de către un reprezentant de conducere al societății.,..
Aceasta aserțiune este una falsă. Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că doar la data de 12 martie 2013 apelantul a primit prin poștă, la domiciliul în fapt ce îl deține în localitatea Mogoșoaia, ..44B, ., ., cod postal_, județ Ilfov, notificarea privind desființarea postului de munca "... ca urmare adeciziei privind restructurarea activității angajatorului și a schimbării strategiei de afaceri din R...." ,reținerea instanței că în data de am refuzat să primească notificarea nu este dovedită in niciun fel.
Mai mult decât atât, este greu de înțeles cum instanța de judecată a reținut apărarea făcută de intimata S. și i-a dat valoare de adevăr, unei situații nedovedite când în realitate, din probele administrate rezultă o cu totul altă situație de fapt. Aceste situații clare reținute în mod eronat de către instanța sunt:
-Societatea S. în luna august 2013 si-a vândut afacerea către concurență, iar la momentul emiterii deciziei de desființare postului de muncă, nu a existat o astfel de problemă;
- La dosarul cauzei s-au depus dovezi din care rezultă că deși intimata S. a arătat că înțelege să restructureze societatea, a dat anunțuri de angajare a 3 [trei] persoane, pe funcții ce in mod declarativ nu.aveau legătura cu fisa postului a subsemnatului, dar in realitate, lecturand fisele lor, aceștia urmau să presteze o munca identica cu a apelantului.
- Intimata S. nu a invocat nicicând faptul că problemele financiare ce au stat la baza desființării postului său au fost cauzate de delapidarea unor fonduri de către un reprezentant de conducere al societății, în acest sens solicită apelantul lecturarea respectivei decizii.
3. Instanța de judecată a reținut faptul că „Deși reclamantul acuza probleme de sănătate ce nu permitea deplasarea acestuia, conform actelor medicale, acesta a făcut numeroase drumuri la sediul paratei in vederea obținerii unei adeverințe de serviciu si exercitarea unei activități independente la el acasă, când acesta a înființat o societate ce avea relații contractuale cu parata, deși se afla in concediul medical sau de creștere copil Mai mult, atitudinea abuziva a. acestuia consta înfăptui ca, deși era bolnav, conform actelor medicale, acesta a anunțat destul de târziu conducerea unității si nu in termen de 24 de ore, cum prevede legea, respectiv.
3.1 Constatările instanței sunt total nefondate si părtinitoare. Astfel a arătat apelantul dar consideră că a și dovedit contextul în care s-a deplasat la sediul intimatei S. în data de 06 martie 2013, deși era în concediu medical, fiind chemat de urgență la sediul societății angajatoare din mun.Ploiești, ., jud. Prahova cu scopul declarat de a se instala un "soft la laptopul" ce îl deținea de la societate, cu motivarea că doar în ziua respectivă este specialistul în cadrul societății ce trebuia să facă acest lucru. Odată ajuns i s-a solicitat să predea și celelalte bunuri ce le avea ca și dotări din partea societății angajatoare respectiv telefonul, chitanțierul, cardul de combustibil și autoturismul netinandu-se seama ca sediul intimatei S. se afla in Pacul Industrial Ploiești, in plin câmp, fără mijloace de transport in comun, la o distanta de cea 10 km fata de Ploiești si la cea 70 Km fata de domiciliul său din București și la interogarea sa ce s-a intâmplat, de-i sunt solicitate toate afectele locului de munca, i s-a comunicat că o să afle în curând detalii cu privire la noul meu loc de muncă.
În aceeași zi 06 martie 2013, apelantul a profitat de această deplasare intempestivă și a solicitat angajatorului sa-i elibereze și o adeverință de salariat pentru că i s-a cerut, de către medicul de familie, o dovadă că este asigurat în sistemul centralizat de asigurări de sănătate și cu cotele plătite la zi, astfel încât să beneficieze de indemnizațiile legale pentru concediu medical, act ce i-a fost eliberat și ce poartă ca dată a emiterii data de 07 martie 2013 în care se arată că este angajatul societății și faptul că actul respectiv a fost eliberată pentru a folosi «medicului de familie».
Această deplasare la sediul intimatei S. a fost singura dată, în perioada concediilor medicale când acesta s-a deplasat la sediul acesteia. Nici intimata S. nu a invocat că s-a deplasat de mai multe ori la sediul ei din Prahova și nici altcineva nu a invocat acesta situație astfel încât nu înțelege apelantul cum instanța, ce trebuia să soluționeze cauza doar în baza probelor si a apărărilor efectuate a putut să constate o situație neinvocată dar și mai grav, nedovedită.
3.2. O altă situație neinvocată și nedovedită constatată de către instanță este cea conform căreia apelantul a "...exercitat activități independente la el acasă, când acesta a înființat o societate ce avea relații contractuale cu parata, deși se afla in concediul medical sau de creștere copil...", în condițiile în care niciodată intimata S. nu a invocat faptul că în perioada concediilor medicale acesta a prestat alte servicii independente. A existat o colaborarea comercială intre societatea pe care o deține cu intimata S., dar această colaborare a încetat cu un an mai devreme și nu a făcut obiectul cercetării disciplinare sau a motivelor ce au stat la baza emiterii deciziei de desființare a postului. Aceeași situație se regăsește și față de trimiterea la faptul că în perioada concediilor medicale a fost în concediu de creștere copil.
3.3 O altă reținere nefondată a instanței de judecată este dată de faptul că "... acesta a anunțat destul de târziu conducerea unității si nu in termen de 24 de ore, cum prevede legea, respectiv...".
Prin probele administrate în cauză, respectiv prin proba testimonială a demonstrat apelantul faptul că a anunțat de fiecare dată când a intrat in concediu medical, conducere societății S., colegii de serviciu, precum și pe singura persoană ce ținea legătura cu reprezentantul legal al societății.
Astfel, martorul ce a deținut funcția de Director Tehnic în cadrul intimatei S., insclusiv în perioada în care apelantul a fost în concediile medicale, a arătat că de fiecare dată când acesta a intrat în concediu, indiferent de natura lui, anuța societatea și în mod special pe el, dat fiind natura activității în cadrul societății-reprezentant vânzări, deoarece era obligatoriu ca acesta sa fie înlocuit având în vedere numărul mare de clienți cu care colabora.
Tot acest martor a relevat faptul că prin secretarea M. Bazoiu toți angajații comunicau cu conducerea societății dat fiind faptul că aceștia erau cetățeni nevorbitori de limba română străini (aceasta fiind o regulă de baza), dar si faptul că printre numerele de telefon ce au apărut în desfășurătorul apelurilor de la telefonul personal - probă depusă la dosar, în prima zi de concediu medical pentru toate cele cinci concedii apare și numărul lui de telefon precum și al secretarei M. Bazoiu.
Hotărârea instanței de judecată este nelegală și nefondată și prin prisma modului în care a ales să dea valoare apărării intimatei, apărare ce nu a adus nicio probă în dovedirea celor imputate apelantului și să înlăture depoziția martorului audiat. Instanța nu a arătat de ce depoziția martorului U. C. nu are relevanță în cauză și de ce urmează a nu fi avută în seamă la momentul deliberării. Martorul audiat U. C. a arătat că am informat reprezentanții societății S. de fiecarte dată, in termen de 24 ore de la data când am intrat în concediile medicale de incapacitatea temporară de muncă.
4. Instanța de judecată în mod eronat a respins criticile cu privire la modul de desfășurare a cercetării disciplinare, cercetare efectuată de intimata S.. Prin contestația formulată a invocat apelantul și a demonstrat ca activitatea Comisiei de disciplină a fost viciată, iar în cadrul cercetării disciplinare mi-au fost încălcate mai multe drepturi consfințite de lege.
Astfel, instanța de judecată în mod eronat și a respins criticile formulate de apelant, dintre care una foarte gravă descoperită la termenul la care a avut loc judecata în fond a cauzei.
La data de 17 aprilie 2013 apelantul a primit o convocare din partea angajatorului S., la adresa sediului societății de avocatură ce îi consiliază, pentru data de 18 aprilie 2013 orele 15:00, pentru a fi cercetat disciplinar, pentru neanunțarea "cu buna știință" în termen de 24 ore în . de muncă, iar prin această omisiune s-a "încălcat cu vinovăție obligațiile contractuale de prestare a muncii .... acest
comportament are drept consecință suspendarea nejustificată a contractului de munca și …perturbă activitatea societății".
Față de aspectele imputate a înțeles apelantul să se apere prin solicitarea de a fi audiați asistenta manager a societății- M. Bazoiu și cu un alt angajat al societății C. U. director tehnic, persoane pe care apelantul le-a anunțat din prima zi de când a intrat în concediile medicale precum și cu un extras din factura telefonului personal prin care putea să facă dovada că a telefonat la sediul societății, la numere de telefon ce aparțin societății, în chiar ziua când a intrat în incapacitate temporară de muncă, poziție pe care a trimis-o către Comisia de cercetare disciplinară în format scris.
Solicitările apelantului au fost parțial respinse, fără a se indica motivele acestor înlăturări [art. 252 alin l, lit ci. Această nulitate expres invocată de apelant, nu a fost în niciun fel cercetată de instanța de judecată.
Mai mult de atât, depoziția numitei M. Bazoiu-asistent manager, a fost luată în afara Comisiei de disciplină, în acest sens a invocat oral apelantul, în fața instanței ce a soluționat în fond cauza, faptul că așa cum rezultă din probele administrate în fața Comisiei de disciplină, numita M. Bazoiu a dat explicații cu privire la cercetarea disciplinară, în data de 19 martie 2013. conform datelor de transmitere email, dar în Decizia de concediere în primul aliniat al acesteia se prevede faptul că "... ca urmare a Procesului Verbal privind desfășurarea procedurii disciplinare prealabile din data de 18.04.2013...", de unde rezultă că această probă nu putea fi avută în vedere la luarea Deciziei de încetare a contractului de muncă pentru că nu a fost dată în fața Comisiei de disciplină și doar la o zi după ce această comisia si-a încetat activitatea.
Mai arată apelantul faptul că doar la ultimul termen de judecată intimata S. a binevoit să depună la dosarul cauzei tot dosarul de Comisie disciplinară, termen la care a putut constata această deficientă.
Decizia nr.1 din 19.04.2013 prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ din 01.07.2009, în baza art. 247 și art 248 alin l lit. e) din Codul Muncii este data în scop șicanatoriu și răzbunător. Deși am fost convocat pentru cercetarea disciplinară prealabilă motivat de faptul că în mod repetat că am încălcat «cu buna știință» obligațiile de serviciu, în sensul că nu am anunțat în termen de 24 ore de la . de muncă și astfel prin această omisiune am «încălcat cu vinovăție obligațiile contractuale de prestare a muncii ....acest comportament are drept consecință suspendarea nejustificată a contractului de muncă și perturbă activitatea societății» în sensul că a oferit «un exemplu negativ colegilor de muncă» angajatorul recunoaște, atât prin Invitația de cercetare cât și prin Decizie că « ... salariatul aflat în perioada de preaviz de concediere pentru desființarea postului, a fost scutit de obligația de prestare a muncii pe această perioadă, pentru a fi susținut în procesul găsirii unui nou post pe piață.» . Cu alte cuvinte, angajatorul S. R. SRL recunoaște faptul ca prin această dispensă cu privire la scutirea de a presta zilnic o munca în cadrul societății apelantul nu mai avea obligația legala de a fi prezent în societate și a presta o munca în folosul societății, iar obligația legală de a anunța angajatorul cu privire la . de muncă este și ea suspendată în mod automat, motivația legiuitorului când a stabilit această obligație a fost aceea ca în maxim 24 ore angajatorul să știe dacă poate să beneficieze de aportul muncii angajatului său, aceasta a ales sa rezilieze unilateral contractul individual de muncă în mod șicanator.
Un alt motiv de nulitate invocat de apelant și neanalizat de către instanța este dat de reținerea in decizia nr. l din 19.04,2013 a faptului ca «Angajatorul a primit sesizări din partea clienților privind activitatea salariatului, necorelate cu rapoartele de activitate si de deplasare ale acestuia », fapt ce au fost luat in vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare, dar care nu a făcut obiectul cercetării disciplinare si fata de care, daca făcea obiectul unei eventuale cercetări, nu a putut sa se apere, deoarece nu s-a arătat in concret despre ce fapte, evenimente este vorba. Această trimitere este falsă și a fost făcută cu scopul imoral de a creea senzația ca indiferent că se face sau nu vinovat de abateri disciplinare grave cu privire la neanunțarea în termen . de muncă, putea să fie dat afară pentru alte considerente. Nu s-a dovedit și nici nu se pot dovedi astfel de acuze deoarece sunt nereale.
Față de aceste considerente, solicită apelantul admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul celor criticate, iar pe fond admiterea contestației, anularea deciziei de concediere nr. l din 19.04.2013 emisă de intimata S. R. SRL, sau în subsidiar, modificarea deciziei nr. l din 19.04.2013 prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ din 01.07.2009, în sensul înlocuirii măsurii desfacerii contractului individual de muncă dispusă de aceasta, cu o alta sancțiune prevăzută de art. 248 alin. l Codul Muncii.
La data de 25.02.2015, apelantul a depus precizări ale cererii sale de apel, învederând următoarele:
Primul motiv de apel înțelege apelantul să-l probeze prin înscrisuri, ce deja au fost administrate la fondul cauzei, respectiv cu certificatele medicale și cu rezultatul anchetei efectuate de către Casa Județeană de Sănătate V., precum și orice alte probe utile soluționării cauzei.
Motivul doi de apel înțelege apelantul să-l probeze prin înscrisuri ce deja au fost administrate la fondul cauzei, respectiv cu corespondența între părți, poziția părților în această cauză precum și cu anunțul postat pe internet de către intimata S.,precum și orice alte probe utile soluționării cauzei.
Motivul trei de apel înțelege apelantul să-l probeze prin înscrisuri ce deja au fost administrate la fondul cauzei, respectiv cu certificatele medicale, corespondeta între părți, poziția părților în această cauză și acte emise de intimată, depoziția martorului U. C., depoziția numitei M. Bazoiu, actele întocmite de Comisia de Cercetarea
Disciplinară, Deciza de Concediere, precum si orice alte probe utile soluționării cauzei.
Motivul patru de apel înțelege apelantul să-l probeze prin înscrisuri ce deja au fost administrate la fondul cauzei, respectiv cu certificatele medicale, corespondeta între părți, poziția părților în această cauză si acte emise de intimată, depoziția martorului U. C., depoziția numitei M. Bazoiu, actele întocmite de Comisia de Cercetarea
Disciplinară, Deciza de Concediere, precum si orice alte probe utile soluționării cauzei.
La data de 10.03.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata ., solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor formulate de intimată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Tribunalul si-a motivat solutia de respingere a cererii reclamantului de anulare a deciziei de concediere nr.1/19.04.2013 pe retinerea, in esenta, a faptului ca, incepand din data de 6 martie 2013, reclamantul ar fi exercitat in mod abuziv dreptul de concediu medical, obtinand la intervale de 10 zile un numar de 5 certificate medicale cu afectiuni diferite si emise de un medic de familie din alt judet de care apartine reclamantul. A considerat instanta ca aceasta exercitare abuziva s-a datorat faptului ca el a refuzat sa primească notificarea privind o incetare a raporturilor de munca cu acesta, pe motive ce nu tin de persoana salariatului, datorita unor probleme de natura financiara la nivelul societatii, concretizat prin delapidarea unor fonduri de catre un reprezentant de conducere al societatii.
Curtea retine ca prin decizia contestata in cauza s-a dispus concedierea disciplinara a reclamantului cu motivarea ca acesta nu a respectat normele legale privind disciplina muncii, absente nemotivate, parasirea anticipata a lucrului sau plecarea fara motive temeinice in orele de program de la locul de munca.
De asemenea se mai arata in motivarea deciziei ca salariatul, aflat in preaviz de concediere, nu a respectat obligatia de comunicare in termen de 24 de ore a certificatelor medicale.
Sub un prim aspect, Curtea noteaza ca decizia contestată în prezentul proces face parte din categoria celor prin care un angajator dispune încetarea contractului individual de muncă în baza art. 248 din Codul Muncii (sanctiuni disciplinare).
Instanțele specializate în soluționarea conflictelor de muncă ce au ca obiect contestații contra unei decizii de concediere sunt obligate să examineze legalitatea unei astfel de decizii întrucât art. 6 alineatul 2 din Codul Muncii instituie dreptul salariaților la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Art. 6 din Codul Muncii este un text ce face parte din capitolul intitulat „Principii fundamentale” al acestui act normativ.
Tocmai pentru că protecția salariaților împotriva concedierilor nelegale este un principiu fundamental al ramurii dreptului muncii, instanțele de judecată specializate în această materie și învestite cu o contestație contra unei decizii de concediere, trebuie să se considere sesizate din oficiu sub aspectul cercetării respectării de către angajator a condițiilor de legalitate ale unei astfel de decizii.
Ca atare, Curtea este obligată să verifice dacă apelanta-pârâtă, în calitate de angajator, s-a conformat întocmai dispozițiilor care guverneaza raspunderea disciplinara, ținând seama și de prevederile art. 272 din Legea nr. 53/2003 care statuează că sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
Curtea observa că decizia de concediere nu întrunește condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 252 alin 2 lit a din Legea nr. 53/2003.
Prin motivare în fapt (descrierea faptei), se înțelege expunerea explicită și fără echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea măsurii.
Or, în cauză decizia de concediere nu cuprinde decât o înșiruire generică a faptelor care însă nu pot echivala cu descrierea faptelor ce constituie abateri disciplinare, în condițiile în care acestea nu individualizează în concret și coroborat cu prevederile fișei postului și regulamentului societății și nu rezultă in ce fel a fost incalcata disciplina muncii si mai ales datele savarsirii tuturor faptelor.
Potrivit art.247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art. 252 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Curtea reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, se constata că cererea contestatorului este întemeiată, decizia de concediere neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Reținând dispozițiile art.252 al.2 litera a Codul Muncii, Curtea constata ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, fișa postului și regulamentul intern. Așa cum constant s-a reținut în doctrină și jurisprudență, în cazul deciziilor prin care se aplică sancțiuni disciplinare, descrierea faptelor imputate se impune a fi cât mai exactă și completă pentru a putea aprecia asupra gravității conduitei culpabile a salariatului și care a dus la sancționarea disciplinară a acestuia cu sanctiunea cea mai grea, desfacerea contractului individual de muncă.
In ciuda acestui fapt, în decizie angajatorul se limitează la o descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară, fără a arăta data sau perioadele în care s-au produs faptele imputate, în ce consta incalcarea obligatiei de respectare a disciplinei muncii, prin individualizarea acestora cu dată, număr sau alte elemente de identificare.
Cea mai mare parte a abaterilor imputate nu au fost individualizate în timp. Prin faptul că nu a fost specificată data săvârșirii abaterilor disciplinare, Curtea nu poate verifica respectarea dispozițiilor prevăzute la art.252 al.1 Codul muncii, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare. In lipsa individualizării în timp a abaterilor, nu poate fi verificat dacă angajatorul a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Or, în condițiile în care apelanta susține că unele obligații nu au fost îndeplinite niciodată, fără a detalia însă când trebuiau realizate, nu poate fi calculat termenul obiectiv de 6 luni în care angajatorul trebuia să aplice sancțiunea.
Chiar și cu privire la „absente nemotivate”, decizia nu cuprinde o suficientă motivare, de natură a circumstanția exact fapta imputată. În condițiile în care salariatului i se impută mai multe abateri disciplinare care toate au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă este necesar ca toate aceste fapte să fie descrise, iar nu numai enumerate, întrucât, în caz contrar, este imposibil să contureze care este în realitate fapta săvârșită cu vinovăție și care să constituie în același timp o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă atribuțiilor de serviciu și care a atras aplicarea sancțiunii disciplinare cea mai severă.
Curtea nu poate reține aceste aspect, deoarece nu rezultă din analiza deciziei contestate, care, potrivit art.79 Codul muncii, nu poate fi completată cu alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în conținutul său. Condiția descrierii faptei in mod concret si detaliat este prevăzută de lege imperativ si trebuie sa rezulte din decizia de sancționare si nu din alte înscrisuri, unele din acestea depuse la dosar după aplicarea sancțiunii disciplinare, pe parcursul soluționării contestației.
În lipsa descrierii faptei sau în condițiile unei motivări de o maniera total defectuoasă, instanța nu poate verifica dacă aceasta, în conținutul ei concret și prin modul de săvârșire reprezintă sau nu abatere disciplinară, respectiv încălcări ale atribuțiilor de serviciu ale salariatului, ale normelor legale. Curtea a fost pusă în imposibilitatea de a verifica dacă formulări de genul ‚, incalcarea obligatiei de a respecta disciplina muncii’’ reprezintă abateri disciplinare în accepțiunea legii și în imposibilitate de a aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatului, asupra gravității acestor fapte, asupra întrunirii de către aceste fapte a tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a fi considerate abateri disciplinare, asupra împrejurării că aceste fapte constituie în mod concret și prin modul de săvârșire încălcări ale prevederilor legale, ale contractului individual de muncă, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi pe care salariatul era ținut să le respecte.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse în baza art. 80 alin 1 coroborat cu prevederile art. 80 alin. 3, se cuvine anularea Deciziei nr.218/30.10.2013 ca nelegală și netemeinică și obligarea pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data pronuntarii acestei hotarari .
În aceste condiții, Curtea nu va mai analiza susținerile apelantei pe aspectul temeiniciei sancțiunii, decizia fiind lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, potrivit art.78 Codul muncii.
În plus, așa cum am mai arătat, față de maniera total defectuoasă în care au fost descrise faptele imputate, Curtea nu ar putea aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatului, asupra gravității acestor fapte, asupra întrunirii de către aceste fapte a tuturor elementelor prevăzute de lege pentru a fi considerate abateri disciplinare, asupra împrejurării că aceste fapte constituie în mod concret și prin modul de săvârșire încălcări ale prevederilor legale, ale contractului individual de muncă, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi pe care intimatul era ținut să le respecte, din această perspectivă ( a descrierii faptelor) decizia contestată fiind așa cum am mai subliniat nemotivată și împiedică, față de interdicția impusă de textul art. 79 din Codul muncii, cercetarea temeiniciei unor fapte descrise generic și de o manieră mult prea vagă.
F. de aceasta solutie, urmeaza a obliga parata la plata indemnizatiilor de concediu medical pentru perioadele 05.03._13; 18.03._13; 29.03._13; 01.04._13; 08.04._13.
Cererea privind drepturile salariale aferente perioadei martie-aprilie 2013 va fi respinsa ca neintemeiata, pentru ca prin statele de plata depuse la filele 49-56 dosar fond s-a facut dovada achitarii acestor sume.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a apelantei, Curtea va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza judecatii in fond de către intimatul-contestator, dovedite potrivit chitanței depuse la fila 198 dosar fond.
În temeiul art.453 Cod de procedură civilă tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1488 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. A. N. domiciliat in Bucuresti .. 2, ., . si cu domiciliu in fapt in localitatea Mogosoaia ..44 B, ., . civile nr.8598 bis din data de 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata parata S.C.S. ROMANIA S.R.L. cu sediu ales pentru comunicare acte la SCA Hirsch P. M. cu sediul in Bucuresti T. A. nr 27 B, mansarda, sector 1.
Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca:
Admite in parte actiunea .
Anuleaza decizia nr.1/19.04.2013 emisa de parata.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale neîncasate, majorate și reactualizate de la data concedierii si pana la data data de 04.06.2015.
Respinge ca neintemeiata cererea privind drepturile salariale aferente perioadei martie-aprilie 2013.
Obliga parata la plata indemnizatiilor de concediu medical pentru perioadele 05.03._13; 18.03._13; 29.03._13; 01.04._13; 08.04._13.
Obliga parata la 3500 lei cheltuieli de judecata la fond.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. A. L. H.
GREFIER
F. V.
Red. Jud: L.H.
Dact.Z.G./4 ex/23.06.2015
Jud.fond: C.L.A.
Primit de grefier:06.06.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2187/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 722/2015.... → |
|---|
