Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 950/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6956/2014)
Decizia Civilă nr. 48
Ședința Publică din data de la 08 Ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate SA București - Sucursala Regională C.F. București (fostă SCREIR CF București), împotriva sentinței civile nr.1265/F/02.07.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D. și cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București, cauza pe fond având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate SA București - Sucursala Regională C.F. București (fostă SCREIR CF București), prin consilierul său juridic, d-nul E. D., în baza delegației atașate la fila 35 dosar apel, lipsind intimatul-reclamant D. D. și intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, iar în cadrul procedurii prealabile s-a procedat la comunicarea motivelor de apel formulate în cauză de către apelanta-pârâtă către intimatul-reclamant, la data 30.09.2014, astfel cum rezultă din dovada de înmânare atașată la fila 14 a dosarului de ape și către intimata-pârâtă, la data de 29.09.2014, așa cum rezultă di dovada de înmânare atașată la fila 16 dosar.
La data de 10.10.2014 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către intimatul-reclamant D. D. întâmpinare la motivele de apel deduse judecății, în trei exemplare, act procedural comunicat părții apelante adverse la data de 23.10.2014, astfel cum rezultă din dovada de înmânare atașată la fila 25 dosar apel, și intimatei S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București, la aceiași dată, astfel cum rezultă din dovada de înmânare atașată la fila 27 dosar apel.
Apelanta-pârâtă nu a formulat, în termenul legal, răspuns la cele două întâmpinări formulate în cauză de către cele două părți intimate adverse.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat înscris, schimbarea hotărârii judecătorești apelate doar în ceea ce privește obligarea societății apelante în a elibera reclamantului adeverința din care să rezulte salariile brute realizate de acesta în perioada 01.02.1975 – 01.08.1999, întrucât, așa cum s-a arătat în cuprinsul cererii deduse judecății, în arhiva societății apelante nu au fost identificate actele aferente perioadei de referință pentru care reclamantul a solicitat eliberarea adeverinței și, pentru acest motiv pârâta se află în imposibilitate de a se conforma hotărârii judecătorești apelate. Mai mult, situația prezentată este cauzată, pe de o parte, de faptul că arhiva societății a fost inundată, iar pe de altă parte, de faptul că ATMB – SMF SA nu a predat societății arhiva fostei SNCFT, astfel cum a fost obligată prin art. 6 (3) din HG nr. 1199/24.10.2002.
Față de cele ce preced, apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, concluzionează în sensul admiterii apelului, așa cum a fost formulat.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1265/F/02.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, a fost admisă cererea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâtele CNCF „CFR” SA - Sucursala CREIR București și SNTFC „CFR CĂLĂTORI” – SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București. Au fost obligate pârâtele să elibereze reclamantului o adeverință din care să reiasă salariile brute/lunare realizate de reclamant în perioada 01.02._99 în calitate de salariat la fosta Regională CFR București.
În considerente prima instanță a reținut că potrivit corespondenței dintre reclamant și pârâte, atașată la dosarul cauzei, fiecare pârâtă indică drept deținătoarea documentelor justificative activității profesionale a reclamantului pe cealaltă, practic cele două pârâte s-au învinuit reciproc, cu argumente de fapt și drept, de neeliberarea adeverinței către reclamant cu salariile brute cuvenite acestuia. Prin răspunsul comunicat reclamantului cu adresa nr. BC31/9/728/20.05.2014, fila 51 la dosarul cauzei, pârâta SNTFC București recunoaște indirect că ar fi trebuit să dețină datele despre reclamant, dar că „le-a solicitat la CNCFR Sucursala „Regionala CF” București să i să transmită aceste date, având în vedere că CNCFR Sucursala „Regionala CF” București deține arhiva pentru perioada precedentă reorganizării SNCFR în cele trei companii, CFR Marfă, CFR Infrastructură și CFR Călători”, asigurând reclamantul că va elibera adeverința în momentul în care va intra în posesia datelor.
Au fost reținute dispozițiile art.34 alin 5 și art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii.
Pentru perioada 01.02._99 reclamantul a avut calitatea de salariat la Regionala CF București, ulterior la SNCFR REG. CF București - Divizia Călători, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă al reclamantului aflat la filele 6-26. Potrivit acestor mențiuni din carnetul de muncă al reclamantului coroborat cu adresa de răspuns către reclamant nr. BC31/9/728/20.05.2014, fila 51, rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei SNTFC CFR Călători București, excepția lisei calității sale procesuale nefiind fondată. Între reclamant și această pârâtă au existat raporturi directe de muncă, în perioada 1997-1999, iar în perioada anterioară cu o regională a acestei pârâte, tribunalul a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SNTFC „CFR CĂLĂTORI” – SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București.
În ceea ce privește critica pârâtei SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA că nu ar avea calitate de chemat în garanție, în Precizările sale, reclamantul „a chemat în judecată și SNTFC CFR CĂLĂTORI București, cu sediul în București, . Nord, nr. 1-3, sector 1, pentru ca prin hotărârea pe care a veți pronunța s-o obligați pe aceasta: „să-mi elibereze o adeverință...” fără să indice prevederile art. 72 Codul de pr. civ., deci chemarea în judecată a SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA fost în calitatea de pârât și nu de chemat în garanție.
Coroborând întreg materialul probator și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul apreciază că pârâtele prin fapta lor de a nu elibera o adeverința care să cuprindă salariile brute/lunare realizate de reclamant în perioada 01.02._99 în calitate de salariat la fosta Regională CFR București, a încălcat dispozițiile imperative ale art.34 alin 5 și art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, fapt pentru care privește ca întemeiată cererea formulată de reclamant sub acest aspect. Disfuncționalitățile de ordin organizatoric de la nivelul pârâtelor, nu pot genera consecințe negative pe planul drepturilor materiale ale reclamantului, în speță, eliberarea adeverinței cu salariile brute determinând în final dreptul la pensie, unul dintre drepturile esențiale ale unui fost salariat. Despre consecințele juridice ale eliberării adeverinței, reclamantul a informat pârâtele prin solicitările pe care le-a adresat acestora înainte de proces, cât și ulterior prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată.
În raport de toate considerentele mai sus enunțate, tribunalul a admis cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat apelanta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate SA București - Sucursala Regională C.F. București (fostă SCREIR CF București), criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 C..
Prin motivele de apel formulate a arătat că solicită admiterea apelul, schimbarea în partea hotărârii atacate, doar în ceea ce privește obligarea societății apelante să elibereze intimatului-reclamant adeverința din care să rezulte salariile brute realizate de reclamant în perioada 01.02._99, pentru următoarele motive:
În arhiva societății apelante, nu au fost identificate actele aferente perioadei pentru care reclamantul a solicitat eliberarea adeverinței și pentru acest motiv este în imposibilitate de a ne conforma hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Situația imposibilității identificării actelor necesare eliberării adeverinței solicitate, este cauzată în parte de faptul că arhiva a fost inundată și în parte de faptul că ATMB-SMF SA nu a predat societății noastre arhiva fostei SNCFR, astfel cum a fost obligată prin art. 6(3) din H.G. 1199/24.10.2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din copia carnetului de muncă, intimatul-reclamant a fost salariatul Regionalei CF București în perioada 01.02._99, reorganizată în 1997 în SNCFR REG. CF București - Divizia Călători.
Așa cum rezultă din adresa BC31/9/728/20.05.2014 emisă de STFC București, arhiva de personal pentru perioada reorganizării SNCFR, în ceea ce îl privește pe reclamant, este deținută de Sucursala Reginala CF București.
Corect a reținut prima instanță dispozițiile art.34 alin 5 și art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, potrivit cărora la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate, angajatorului revenindu-i, printre altele, și obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Apelanta a invocat imposibilitatea eliberării adeverinței solicitate de intimatul-reclamant pe motiv că în arhiva societății nu au fost identificate actele aferente perioadei 01.02._99, susținând că, pe de-o parte, arhiva a fost inundată și, pe de altă parte, ATMB-SMF SA nu a predat societății arhiva fostei SNCFR, astfel cum a fost obligată prin art. 6(3) din H.G. 1199/24.10.2002.
Curtea constată că apelanta-pârâtă nu a făcut nicio probă în sensul dovedirii aspectelor invocate, deși este vorba de un litigiu de muncă, sarcina probei revenind angajatorului.
Astfel, la dosar nu s-a depus niciun proces-verbal de constatare din care să rezulte situația fortuită invocată de apelantă și nu a fost precizat nici un eveniment de notorietate referitor la aspectul menționat, dar, mai mult, susținerile acesteia sunt contradictorii, deoarece, în condițiile în care nu i se predase arhiva de personal ca urmare a reorganizării, este neplauzibilă inundarea documentelor cuprinse în această arhivă.
În plus, potrivit art.6(3) din H.G. 1199/24.10.2002, text de lege invocat de apelantă, arhiva "S.M.F." - S.A., precum și arhiva Regiei Autonome "S. Națională a Căilor Ferate Române", aflată în gestiunea "S.M.F." - S.A., se predau pe bază de protocol în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri la C. Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.
Deci, în baza legii, pe bază de protocol, s-a predat arhiva de personal, motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile apelantei. De altfel, această susținere este contrazisă de conținutul adresei BC31/9/728/20.05.2014 emisă de STFC București.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate SA București - Sucursala Regională C.F. București (fostă SCREIR CF București), cu sediul în Municipiul București,Piața Gării de Nord, nr. 1, sector 1, înmatriculată la ONRC sub nr. J_, având CUI Nr._, împotriva sentinței civile nr.1265/F/02.07.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. D., cu domiciliul situat în Urziceni, ., .. 2, ., identificat cu CNP:_ și cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București, cu sediul în Municipiul București, . Nord, nr. 1-3, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C./5 ex./ 21.01.2015
Jud.fond: D. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 310/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
