Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1795/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1795/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 614/98/2012**

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._ (Număr în format vechi 2811/2015)

DECIZIE Nr.1795/2015

Ședința publică de la 11 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. F.

Judecător A. D. Ș.

Judecător R. G.

Grefier Ș. T.

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.400/16.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect: acțiune în răspundere patrimonială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată și care face integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 11.09.2015.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.400/16.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva- Direcția Silvică Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul C. G..

Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a reținut că pârâtul C. G. a fost salariatul reclamantei în calitate de pădurar, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.19/2008 și din actele adiționale, aflate la dosarul cauzei, filele 45-50.

În urma unui control efectuat de pârâtă la cantonul 24 Hățiș, aflat în subordinea Ocolului Silvic Fetești, unde pădurar titular era pârâtul C. G., au fost întocmite actul de control de fond nr.3453/16.09.2010 și 4155/13.10.2010, precum și actul de lipsă din gestiune a bunurilor inventariate în partida 1095/20.09.2010, stabilindu-se un prejudiciu total în sarcina pârâtului în sumă de 61.984,46 lei.

Cu privire la acest prejudiciu, pârâta a formulat plângere penală împotriva pârâtului, fiind începută urmărirea penală împotriva acestuia în dosarul penal nr.393/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 și art.215¹ alin.1 din C.pen.

Prin rezoluția din data de 06.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat.

S-a reținut, totodată, că prin rezoluția din 09.05.2012 a Secției 3 Poliție Rurală Stelnica s-a început urmărirea penală față de C. G. pentru infracțiunile prevăzute de art.108 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008 cu art.41 alin.2 din cod penal și art.215¹ alin.1 din Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

Din cercetările penale efectuate nu au rezultat probe certe din care să reiasă că învinuitul a tăiat ilegal arbori, ori că a însușit pentru sine sau pentru altul material lemnos constatat lisă în gestiunea sa și nici faptul că această lipsă ar fi fost cauzată de neîndeplinirea din culpă a îndatoririlor sale de serviciu, având în vedere că în cursul anului 2010 pădurea din cantonul 24 Hățiș a fost inundată de apele fluviului Dunărea și astfel atribuțiile de serviciu au fost mult îngreunate sau unele imposibile de realizat, iar o parte din materialul lemnos a fost luat de apa fluviului cu ocazia retragerii din pădurea gestionată de acesta, motiv pentru care învinuitul va fi scos de sub urmărirea penală și nu se va începe urmărirea penală pentru neglijență în serviciu, prevăzut de art.249 alin.1din Codul penal.

Apreciind asupra probelor dosarului și în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul a apreciat cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art.6 din OUG 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, normă expresă, specială și ulterioară Legii 188/1999, supun răspunderea patrimonială a personalului de pază a pădurilor Codului muncii, înțelegând prin aceasta că actul normativ menționat atrage atât competența instanțelor specializate în litigii de muncă, cât și procedura de urmat.

Prin urmare, antrenarea răspunderii patrimoniale a personalului silvic se poate face în forma reglementată de art.254 și următoarele Codul muncii.

Potrivit dispozițiilor art.254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Din interpretarea logico-gramaticală a art.254 alin.1 din Codul muncii se desprinde concluzia că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe fapta ilicită a salariatului constând din nerespectarea obligațiilor de serviciu; să existe un prejudiciu material suferit de angajator; să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciu; să existe vinovăția salariatului, fie și sub forma culpei celei mai simple. Dacă fie și una dintre aceste cerințe nu este întrunită, răspunderea patrimonială a angajatului este înlăturată.

Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, instanța constată că, în speță, nu sunt dovedite condițiile de existență ale răspunderii patrimoniale, nefiind dovedită culpa fostului salariat și nici legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.

Potrivit art.272 Codul muncii sarcina probei, în litigiile de muncă revine angajatorului care are obligația de a depune toate dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, condiții nedovedite în cauză.

Reclamanta, atât în acțiunea introductivă cât și în răspunsul la contestația formulată de pârât la Decizia de imputare nr.255/20.12.2010, aflată la dosarul cauzei filele 76-71, se referă în mod expres la obligația pe care pârâtul o avea în calitate de pădurar, de a executa paza pădurii, de a stabili pagubele produse prin tăieri ilegale de arbori, de inventarierea cioatelor în condica de serviciu, precum și de sesizarea, în 24 de ore, a Ocolului Silvic despre orice pagubă constatată, în dauna acestuia.

Susține pârâta că paza pădurilor se realizează printr-o supraveghere permanentă, prezența la canton fiind obligatorie iar prejudiciu imputat pârâtului este justificat, nefiind necesar să fie stabilit printr-o expertiză.

Cu toate acestea, pârâtul potrivit fișei postului semnată de reclamant la data de 15.02.2010, anexată la fila 51-56 dosar, avea atribuții concomitente, atât pe linia pazei domeniului forestier, pe linia exploatării partizilor, pe linia transportului materialului lemnos rezultat în urma exploatării partizilor, pe linia asigurării pazei materialului lemnos intrat în gestiunea constituită și pe linia valorificării în condiții legale a materialului lemnos din gestiune.

Mai mult decât atât, Fișa postului presupune enumerarea atribuțiilor ce revin salariatului, fiind un document obligatoriu ce trebuie semnat de către salariat la data încheierii contractului individual de muncă, constituind anexă la contractul individual de muncă, însă pârâtul a luat la cunoștință de conținutul acesteia, abia la data de 15.02.2010.

Reclamanta pretinde că pârâtul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, aceea de a executa paza pădurii, de a stabili pagubele produse prin tăieri ilegale de arbori, de inventarierea cioatelor, precum și de sesizarea, în 24 de ore, a Ocolului Silvic despre orice pagubă constatată, în dauna acestuia, aspect ce nu reiese din nicio probă administrată în cauză de către reclamantă.

În această situație, pârâtului nu-i poate fi imputată suma de bani solicitată prin cererea de chemare în judecată, întrucât nu se poate stabili în sarcina pârâtului vinovăția în producerea prejudiciului stabilit prin înscrisurile anexate în cauză de către reclamantă și nici nu se poate stabili legătura de cauzalitate între fapta prejudiciabilă (care nu s-a stabilit prin probatoriul administrat că aparține pârâtului) și presupusul prejudiciu produs reclamantei.

Răspunderea patrimonială a salariatului pentru pagubele cauzate angajatorului din vină și în legătură cu munca se completează de principiu, cu prevederile Legii nr.22/1969 care, potrivit art.23-26 din lege, instituie în sarcina gestionarului o prezumție relativă de culpă, în temeiul căreia unitatea are doar sarcina de a dovedi existența prejudiciului în legătură cu munca prestată de angajat, iar pentru a se exonera de răspundere, gestionarul trebuie să facă dovadă că paguba nu se datorează faptei ori vinovăției sale și nu este în legătură cu munca sa, în raport cu atribuțiile sale. Prezumția de culpă a gestionarului este însă o prezumție simplă, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă admis de lege.

Fiind investită cu o cerere privind examinarea condițiilor răspunderii patrimoniale trebuie analizate condițiile și modalitatea de inventariere, în acord și cu prevederile Legii nr.22/1969 care impune întrunirea unei comisii de inventariere prin numirea gestionarului, primirea (preluarea) gestiunii, constituirea de garanții și stabilirea răspunderii gestionarului potrivit studiilor și competențelor, se întocmește proces-verbal de predare-primire a gestiunii cu semnăturile predătorului, primitorului și membrilor comisiei, potrivit dispozițiilor Legii nr.22/1969 modificată și completată.

Ori, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în dosarul penal nr.393/P/2012, la obiectivul nr.1, expertul arătă că în perioada 23.10._10, C. G. a avut în primire fond forestier și material lemnos fasonat din cadrul cantonului 24 Hățiș, însă actul parțial de control nr.4608/27.10.2008 nu a fost verificat de compartimentul de pază de la ocol și nici nu a fost aprobat de șeful de ocol, iar procesul – verbal de predare –primire, încheiat la 24.10.2008 între pădurarul C. G. și pădurarul S. C., nu a fost înregistrat, nu a fost verificat și nici aprobat de șeful de ocol.

De asemenea, pentru ca prejudiciul să dea naștere răspunderii patrimoniale a salariaților, trebuia realizată dovada modificării negative a patrimoniului societății prin diminuarea acestuia cu suma solicitată prin acțiune în baza probatoriului.

Deși pârâtul avea calitatea de salariat al societății reclamante, nu sunt întrunite cumulativ și celelalte condiții anterior menționate, nerezultând din probatoriu că prejudiciul a fost săvârșit de către acesta în legătură cu munca sa, nu a fost dovedită vinovăția pârâtului în raport de atribuțiile de serviciu și nici culpa acestuia față de lipsa materialului lemnos a cărui contravaloare o solicită, neexistând astfel raport de cauzalitate între fapta ilicită (lipsa în gestiune) și prejudiciul cauzat.

Având în vedere motivele de fapt și de drept anterior menționate, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile necesare atragerii răspunderii patrimoniale ale pârâtului, întrucât nu există o relație cauzală între pretinsul fapt păgubitor imputat pârâtului și prejudiciul la care face referire reclamantă, organizarea defectuoasă a activității fiind prin ea însăși cauzatoare de prejudiciu.

Așa fiind, pentru toate aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva- Direcția Silvică Ialomița în contradictoriu cu pârâtul C. G..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva- Direcția Silvică Ialomița.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și art.304¹ C.pr.civ., recurenta a susținut că interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de judecată, a respins prezenta acțiune în mod neîntemeiat.

Privitor la prima motivație a instanței de fond referitoare la faptul că "actul de control 4608/27.10.2008 nu a fost verificat de compartimentul de paza de la ocol și nici nu a fost aprobat de șeful de ocol, iar procesul-verbal de predare primire, încheiat la 24.10.2008 între pădurarul C. G. și pădurarul S. C., nu a fost înregistrat, nu a fost verificat și nici aprobat de șeful de ocol", face următoarele precizări:

Prin actul de control nr.4608/27.10.2008 pădurarul C. G. a preluat în gestiune suprafața de pădure la momentul la care acesta a fost angajat al Ocolului Silvic Fetești în cantonul silvic 24 Hățiș, act de control ce nu are legătura cu prejudiciul creat Direcției Silvice Ialomița în valoare de 59.408,66 lei, de altfel prezentul prejudiciu a fost creat de parat în anul 2010 iar nu în anul 2008.

Potrivit art.22 din HG 1076/2009 privind aprobarea regulamentului de pază al pădurilor "Constatările în urma controlului de fond sau controlului parțial se înscriu într-un act de control, semnat de comisia care efectuează controlul și de către persoana controlată, după care se depune în termen de 5 zile la registratură ocolului silvic.

În prima motivație a instanței de fond se critica numai actul 4608/27.10.2008, act în baza căruia pădurarul C. G. a primit în gestiune în anul 2008 pădurea din cantonul silvic 24 Hățiș, act ce nu are legătura cu prejudiciul total de 59.408,66 lei.

Toate celelalte documente depuse la dosarul cauzei nu au fost analizate în nici un fel de către instanța de fond iar acesta nu a motivat din ce cauză toate celelalte documente depuse la dosarul cauzei nu au fost luate în considerare, deși au fost constatate de o comisie de control la care a participat și pârâtul, documente care au fost însușite prin semnătura atât de comisia de control cât și de C. G..

Putem observa foarte ușor că instanța de judecată nu a analizat în prezența cauza documentele depuse la dosarul cauzei de către Direcția Silvică Ialomița, deoarece instanța de judecată nu a făcut vorbire decât de un singur acte de control și anume actul nr.4608/27.10.2008, act ce a avut ca scop preluarea suprafeței de pădure în paza de către pădurarul C. G., astfel cum este menționat și în "Raportul de expertiză tehnică " aflat la dosarul cauzei.

Referitor la a doua motivație a instanței de fond potrivit căreia Direcția Silvică Ialomița nu a fost făcuta dovada modificării negative a patrimoniului societății prin diminuarea acestuia cu suma solicitată prin acțiune în baza probatoriului, arată recurenta faptul că modificarea negativă a patrimoniului instituției este dovedită de actele de control, procesele-verbale de inventariere depuse la dosarul cauzei.

Referitor la cea de a treia motivație a instanței de fond precum că, din probele administrate, nu rezultă că prejudiciul a fost săvârșit de către pârât în legătură cu munca sa, respectiv că nu a fost dovedită vinovăția paratului față de lipsa materialului lemnos a cărui contravaloare o solicită, neexistând raport de cauzalitate intre fapta ilicită (lipsa în gestiune) și prejudiciul cauzat, arată următoarele:

Toate actele de control de fond, procese verbale de inventariere și toate celelalte documente depuse la dosarul cauzei sunt însușite prin semnătură de către pârâtul C. G., dar și de comisia de control, documente ce dovedesc raportul de cauzalitate dintre faptele săvârșite de acesta și prejudiciul creat Direcției Silvice Ialomița ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu conform HG 1076/2009 și fișei postului.

În luna septembrie 2010 în cadrul Ocolului Silvic Fetești s-a efectuat un control din partea RNP-Romsilva, ocazie cu care s-a dispus și efectuarea unor inspecții de fond. Printre cantoanele supuse controlului s-a aflat și cantonul 24 Hățiș, aflat în subordinea O. S Fetești, jud. Ialomița, unde pădurar titular era numitul C. G..

În urma controlului de fond, efectuat cu nr.3451/16.09.2010, s-a constatat că au fost efectuate tăieri ilegale de arbori în suma de 8.285,26 lei.

În perioada septembrie-octombrie 2010 s-a dispus atât preluarea gestiunii de masa lemnoasa de către Ocolul Silvic Fetești, cât și a cantonului 24 Hățiș, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

Tăieri ilegale de arbori în suma de 13.015,49 lei.

Lipsa în gestiune, sortimente de masa lemnoasa fasonata, constatata cu ocazia preluării gestiunii prin inventariere 418,05 mc, cu o valoare de 40.683,71 Iei;

Prejudiciul total adus unității și recunoscut de pădurarul C. G. prin angajamente de plată date și semnate la acea dată era de 61.984,46 lei.

Din prejudiciul total de 61.984,46 Iei, s-a recuperat prin rețineri din garanție și depuneri în numerar la caseria Ocolului Silvic Fetești suma de 2.575,80 lei, rămânând de recuperat suma de 59.408,66 lei.

În data de 22.09.2010, pădurarul C. G. și-a depus demisia iar prin decizia Direcției Silvice Ialomița nr.207/01.10.2010 i s-a desfăcut contractul de muncă.

La dosarul de fond au fost anexate următoarele documente:

1. - Pentru suma de 8._ lei:

- Nota asupra inspecției de fond nr.3453/16.09.2010, efectuată în cantonul 24 Hățiș de Ocolul Silvic Fetești în perioada 14-16.09.2010;

- Act de control de fond nr.3453/16.09.2010, inclusiv fisa de calcul al volumului și valorii arborilor afectați/prejudiciați/tăiați, respectiv carnetul de inventar material lemnos;

- Procesul-verbal de control al exploatării parchetului afectat de produse accidentale din 14.09.2010;

- Actele de punere în valoare a Cantonului silvic 24 Hățiș;

- Declarația dată la începutul controlului de fond de pădurarul C. G., în data de 14.09.2010; Declarația dată la sfârșit de control de fond de pădurarul C. G., 14.09.2010;

- Angajament de plată din data de 20.09.2010 pentru suma de 8.285,26 lei.

2. - Pentru suma de 13.015,49 lei:

- Actul de control de fond nr.4155/13.10.2010 întocmit de Ocolul Silvic Fetești în perioada 07-12.10.2010, inclusiv fisa de calcul al volumului și valorii arborilor afectați/prejudiciați/tăiați, respectiv carnetul de inventar material lemnos;

- Actul nr.4418/26.10.2010 prin care s-a efectuat recalcularea valorică a delictelor silvice constatate cu ocazia controlului de fond nr.4155/13.10.2010 din cantonul 24 Hățiș, conform O.M. 1343/24.08.2010;

- Nota de constatare din data de 12.10.2010 întocmita de șeful de district F. G.;

- Declarație data de C. G. în data de 07.10.2010 prin care recunoaște că la inspecția de fond s-a găsit un număr de 90 cioate lipsa;

- Declarația dată la începutul controlului de fond de pădurarul C. G., în data de 07.10.2010;

- Declarația dată la sfârșit de control de fond de pădurarul C. G., în data de 12.10.2010.

3. - Pentru suma de 40.683,71 Iei:

- Actul de lipsă din gestiune a bunurilor inventariate în Partida 1095 p.c.r., din data de 20.09.2010, încheiat

- Pentru suma totală de 21.926,72 lei și APV (acul de punere în valoare) din registrul inventar, conform cu originalul;

- Actul de lipsă din gestiune a bunurilor inventariate în Partida 300 p.c.r., din data de 20.09.2010, pentru suma de 10._ lei și APV (acul de punere în valoare) din registrul inventar, conform cu originalul;

- Situația comparative a gestiunii pădurarului C. G., reprezentând suma de 32.016,01 lei;

- Actul de lipsă din gestiune a bunurilor inventariate în Partida 489 P.co., din 15.10.2010, pentru suma de 8.667,70 lei și APV (acul de punere în valoare) din registrul inventar, conform cu originalul;

- Adresa RNP-Romsilva nr._/VS/06.09.2010, privind prețul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior aplicat pentru calculul despăgubirilor în cazul tăierilor de masa lemnoasa pe picior;

- Situația pierderilor de lemn fasonat datorită inundațiilor din anul 2010, nr.4566/02._ și Hotărârea Comitetului Director prin care s-a aprobat pierderile de lemn fasonat luat de ape, nr.27/14._, prin care am făcut dovada că masa lemnoasă luată de ape a fost scăzuta din gestiunea paratului fără a fi imputata acestuia prin prezenta acțiune;

- Angajament de plată pentru suma de 57.854,46 lei reprezentând lipsă din gestiune material lemnos, nr.3621^4.09.2010;

4. - Contractul Individual de muncă al d-lui. C. G., nr.19/2008

5. - Actele adiționale la contractul individual de munca nr.3906/08.12.2008; 205/26.01.2009; 2126/23._;

6. - Fișa postului d-lul C. G.;

7. - C. CI.

Reiterează recurenta faptul că instanța de fond nu a arătat în considerentele sentinței civile atacate care au fost motivele pentru care actele de control sus menționate nu au fost luate în considerare la deliberarea cauzei.

Recurenta solicită admiterea recursului în temeiul art.304, pct.8 C.p.c, și rejudecând prezenta cauză, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 59.408,66 lei, reprezentând lipsă în gestiune de sortimente masă lemnoasă fasonată și tăieri ilegale de arbori.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C., deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau înțelesului vădit neîndoielnic a actului dedus judecății. Tribunalul a calificat corect litigiul dedus judecății și s-a pronunțat pe fondul acestuia. De altfel, recurenta nu a arătat în ce a constat schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic și nici despre ce act este vorba, iar simpla afirmație în acest sens nu este suficientă pentru admitere recursului pe acest motiv.

Cu toate acestea Curtea constată că, deși se invocă expres de către recurenta ca motiv de recurs prevederile art. 304 pct 8 C., in realitate criticile aduse sentinței de fond se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C., respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.”

Prin urmare Curtea ,în temeiul dispozițiilor art. 306 alin 3 C., încadrează motivele de recurs expuse in cererea de față în prevederile art. 304 pct. 9 C., procedând în cele ce urmează la analiza acestora .

În fapt se reține că intimatul C. G. a fost salariatul reclamantei în calitate de pădurar, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.19/2008 și din actele adiționale, aflate la dosarul cauzei(filele 45-50 dosar fond).

În urma controlului de fond, efectuat cu nr.3451/16.09.2010, s-a constatat că au fost efectuate tăieri ilegale de arbori în suma de 8.285,26 lei.

-Tăieri ilegale de arbori în suma de 13.015,49 lei.

-Lipsa în gestiune, sortimente de masa lemnoasa fasonata, constatata cu ocazia preluării gestiunii prin inventariere 418,05 mc, cu o valoare de 40.683,71 Iei;

Recurenta-reclamantă invocă producerea unui prejudiciu patrimoniului său prin faptele intimatului, respectiv neîndeplinirea corespunzătoare de către acesta a atribuțiilor de serviciu care îi reveneau potrivit contractului individual de muncă și fișei postului .

Prin urmare, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să existe fapta ilicită a salariatului constând din nerespectarea obligațiilor de serviciu; să existe un prejudiciu material suferit de angajator; să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciu; să existe vinovăția salariatului, fie și sub forma culpei celei mai simple.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că în prezenta cauză aceste condiții sunt întrunite in ceea ce îl privește pe intimatul C. G..

În primul rând Curtea subliniază diferența dintre răspunderea penală si cea patrimonială, în sensul că o soluție de scoatere de sub urmărire penală nu înseamnă că angajatul nu poate răspunde patrimonial potrivit legislației muncii pentru eventualele prejudicii produse angajatorului prin fapte săvârșite in legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu .

Organele de urmărire penală au concluzionat în cauza că „nu au rezultat probe certe din care să reiasă că învinuitul a tăiat ilegal arbori, ori că a însușit pentru sine sau pentru altul material lemnos constatat lisă în gestiunea sa și nici faptul că această lipsă ar fi fost cauzată de neîndeplinirea din culpă a îndatoririlor sale de serviciu”. Analiza organelor de urmărire penală se face prin raportare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penală, iar vinovăția ca element constitutiv al unei infracțiuni este diferit definită de legislație si doctrină de vinovăția angajatului, ca element constitutiv al răspunderii patrimoniale în dreptul muncii.

Prin urmare este posibil să nu existe o vinovăție sub forma intenției sau culpei, ca element al unor infracțiuni, dar să ne aflăm în prezența vinovăției salariatului, sub forma culpei celei mai simple, ca și condiție obligatorie pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia potrivit art. 254 din Codul muncii .

Curtea reține că intimatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu care îi reveneau potrivit Fișei postului ( filele 51-56 dosar fond ), semnată de acesta la 15 februarie 2010, respectiv: de a asigura paza pădurilor, precum și a tuturor celorlalte bunuri materiale de pe raza cantonului, de a apăra integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii integrale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii . De asemenea, în calitate de gestionar, intimatul avea obligația de a preveni sustragerea bunurilor și de a comunica în scris plusurile și minusurile din gestiune de care are cunoștință, cazurile în care constată că bunurile sunt depreciate, distruse sau sustrase .

Se precizează expres în cuprinsul fișei de post că pădurarul „răspunde material, disciplinar și, după caz, penal, pentru toate pagubele nejustificate aduse fondului forestier și a bunurilor încredințate spre gospodărire, în cazul în care nu a întreprins acțiunile corespunzătoare pentru prevenirea acestora .”

Faptul că fișa de post este semnată in februarie 2010 nu îl exonerează de răspundere, intimatul nu a invocat faptul că nu cunoștea ce atribuții de serviciu îi reveneau anterior semnării fișei de post și oricum producerea prejudiciului s-a constatat ulterior semnării acestei fișe de post.

O parte din prejudiciu s-a constatat urmare a controlului din octombrie 2010, la interval de o lună după controlul din septembrie 2010. S-au constatat tăieri recente de arbori, deci cu siguranță după primul control din septembrie intimatul avea cunoștință de atribuțiile ce îi revin si modalitatea corectă de îndeplinire a acestora

Chiar dacă nu putea supraveghea permanent fiecare suprafață de pădure pentru că avea și alte atribuții( instanța de fond a avut in vedere că era practic imposibil să le îndeplinească pe toate in același timp), pădurarul avea obligația de a face periodic controale si de a anunța in scris lipsurile. Faptul că a fost chemat la sediul central pentru a da declarații după controlul din septembrie, nu îi scutea de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, odată ce revenea la locul de muncă . Lipsa din gestiunea si tăierile recente de arbori constatate în octombrie reprezintă date certe ale neîndeplinirii de către intimat a atribuțiilor de serviciu, în sensul că acesta nu a verificat gestiunea si nu a raportat superiorilor că s-au furat arbori in perioada in care s-a deplasat la sediul central.

Faptul că actul parțial de control nr.4608/27.10.2008 nu a fost verificat de compartimentul de pază de la ocol și nici nu a fost aprobat de șeful de ocol, iar procesul – verbal de predare –primire, încheiat la 24.10.2008 între pădurarul C. G. și pădurarul S. C., nu a fost înregistrat, nu a fost verificat și nici aprobat de șeful de ocol nu îl exonerează pe intimat de răspundere . Acesta nu a contestat tăierile recente de arbori din anul 2010, nici lipsa din gestiune a materialului lemnos fasonat, constatată tot in septembrie 2010. Prin urmare lipsa acestor aprobări cu privire la actul inițial de preluare a gestiunii nu au relevanță în raport cu faptele constatate prin actele de control din toamna anului 2010 .

Rezultă astfel că există fapta ilicită a salariatului constând din nerespectarea obligațiilor de serviciu și un prejudiciu material suferit de angajator.

Legătură de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și prejudiciu este evidentă, căci prin neîndeplinirea de către intimat a atribuțiilor de serviciu au fost sustrași arbori și material lemnos nefasonat, aflate in gestiunea angajatorului.

În ceea ce privește vinovăția salariatului, chiar dacă nu există probe că intimatul a sustras personal material lemnos, însușindu-și contravaloarea acestuia, din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă cel puțin culpa acestuia sub forma neglijenței în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, suficientă pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului .

Curtea subliniază că intimatul, după ce a participat efectiv la efectuarea pe teren a controalelor, nu a formulat nicio obiecție cu privire la modalitatea de desfășurare, nici cu privire la concluziile acestora ( a se vedea declarațiile acestuia date cu ocazia celor două controale) filele 19-31 dosar fond).

În plus intimatul a recunoscut prejudiciul reținut de organele de control și cuantumul acestuia, a semnat angajamente de plată în cuprinsul cărora se declară de acord să acopere prejudiciul prin vânzări de bunuri și rețineri din salariu ( filele 20 si 44 dosar fond).Chiar dacă aceste angajamente de plată nu pot constitui titluri executorii pentru recuperarea efectivă a prejudiciului ( motiv pentru care a fost necesară promovarea prezentei acțiuni având ca obiect răspundere patrimonială), ele reprezintă înscrisuri doveditoare cu privire la poziția angajatului în raport cu prejudiciul constatat și recunoașterea vinovăției sale .

Intimatul a invocat în apărare doar faptul avea sub supraveghere o suprafață inundabilă și că a pierdut o parte din materialul lemnos aflat in gestiune întrucât a fost luat de ape.

Curtea constată că materialul lemnos luat de ape urmare a inundațiilor nu a fost inclus la stabilirea cuantumului prejudiciului ce face obiectul acțiunii de față, după cum rezultă din actele de control depuse la dosarul de fond ( în care nu este inclusă suma reprezentând material lemnos luat de ape)si din răspunsul înaintat de recurentă intimatului la contestația formulată de acesta împotriva deciziei de imputare emisă de angajator( filele 76-81 dosar fond). Prin urmare aceste apărări ale angajatului și argumentele instanței de fond in sensul că evenimentul –inundație l-ar exonera cel puțin în parte pe intimat de răspundere nu au relevanță concreta in cauza de față .

De altfel concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit la cererea organelor de cercetare penală ( filele 5-12 dosar C. înregistrat sub nr._ ) confirmă faptul că recurenta a calculat corect cuantumul prejudiciului imputat intimatului în cauza de față.

Se reține astfel că instanța de fond a făcut o greșită interpretare si aplicare a dispozițiilor art. 254 din Codul muncii la situația de fapt dedusă judecății, fără a avea in vedere probele administrate în cauză, motiv pentru care se impune modificarea sentinței recurate în tot și admiterea acțiunii recurentei-reclamante.

D. consecință, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul C. G. să plătească reclamantei suma de 59.408,66 lei reprezentând lipsă în gestiune de sortimente masă lemnoasă fasonată și tăieri ilegale de arbori.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr.400/16.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. G..

Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul:

Admite acțiunea.

Obligă pârâtul C. G. să plătească reclamantei suma de 59.408,66 lei reprezentând lipsă în gestiune de sortimente masă lemnoasă fasonată și tăieri ilegale de arbori.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2015.

Președinte,

A. F.

Judecător,

A. D. Ș.

Judecător,

R. G.

Grefier,

Ș. T.

Red.: A.D.Ș/24 septembrie 2015

Dact.: A.C./2ex.

15.09.2015

Jud. fond: V. M.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2416/2015. Curtea de Apel...		Despăgubire. Decizia nr. 1487/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1795/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1795/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI