Obligaţie de a face. Decizia nr. 2414/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2414/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 402/3/2014
Dosar nr._ (2214/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2414
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant C. S. AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr. 496 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. A., în cauza având ca obiect – acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă G. A., prin avocat P. C., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, atașată la fila 47 dosar, lipsind apelantul-reclamant C. S. al Magistraturii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-reclamant C. S. al Magistraturii a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul intimatei-pârâte G. A. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a sub nr._, reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII a chemat în judecată pe pârâta G. A., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 130.700 lei încasate necuvenit, actualizate cu indicele de inflație la data plății, reprezentând majorarea salarială de 755 a salariului de bază, acordată pentru gestionarea fondurilor comunitare, în lipsa avizului prevăzut de HG 595/2009, respectiv fără îndeplinirea criteriilor de acordare și fără activitate prestată care să justifice acordarea acestui drept salarial, pentru perioada 01.01._13.
Prin sentința civilă nr.496/19.01.2015 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII în contradictoriu cu pârâta G. A., ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit Deciziei nr. 516/06.10.2011 a fost stabilită componența Unității de Implementare a Programelor Phare din cadrul CSM, pârâta din prezenta cauză figurând în cadrul acestei structuri, în calitate de șef Serviciu Administrativ și Aprovizionare.
În acest context, pârâta a beneficiat de majorarea cu 75% a salariului de bază, conform art. 2 din Legea 490/2004 și HG 170/2005.
Potrivit Deciziei nr. XII/11/17.10.2013/D1 (filele 9-19), Curtea de Conturi a reținut împrejurarea că instituția reclamantă a acordat majorarea salarială de 75% pentru gestionarea fondurilor comunitare în lipsa avizului prevăzut de art. 10 din HG 595/2009, sens în care reclamanta a emis decizia nr. 291/16.09.2013, prin care a încetat acordarea către pârâtă a majorării salariale de 75% inclusă în salariul de bază. Totodată, Curtea de Conturi a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a recupera prejudiciul cauzat prin acordarea majorării salariale de 75% .
Prin Încheierea nr. 34/16.12.2013 a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei mai sus menționate.
Prin promovarea acțiunii, reclamanta a urmărit recuperarea sumei de_ lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit cu titlu de majorare salarială de 75% a salariului de bază, pentru perioada 01.01._13.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea 124/2014, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Situației pârâtei din prezenta cauză se circumscrie ipotezei vizate de textul de lege enunțat, deoarece aceasta face parte din categoria personalului prevăzut la art. 1 din Legea 124/2014, personal ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009. Totodată, sumele urmărite în cauză de către reclamantă constituie venituri salariale imputate pârâtei ca urmare a constatării de către Curtea de Conturi a prejudiciului constând în acordarea fără temei legal a unor majorări salariale.
În consecință, față de împrejurarea că aceste sume sunt exonerate de la plată potrivit unor dispoziții legale ce au intrat în vigoare ulterior promovării prezentei acțiuni, în temeiul art. 3 din Legea 124/2014, instanța de fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel reclamantul C. S. al Magistraturii, criticand solutia astfel:
Prin sentința civilă sus-menționată, a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea formulată de C. S. al Magistraturii în contradictoriu cu pârâta G. A., având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 130.700 lei încasată necuvenit, actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând majorarea salarială de 75% a salariului de bază, majorare acordată pentru gestionarea fondurilor comunitare, în lipsa avizului prevăzut de H.G. nr. 595/2009, respectiv fără îndeplinirea criteriilor de acordare și fiiră activitate prestată care să justifice acordarea acestui drept salarial, pentru perioada 01.01._13.
I. Argumentele Consiliului S. al Magistraturii în susținerea apelului:
1. Nepronunțarea instanței de fond cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății:
Instanța de fond, fără a face o analiză a temeiniciei pretențiilor deduse judecății, a apreciat prin prisma prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, că situația pârâtei se circumscrie ipotezei vizate de acest text de lege, întrucât aceasta face parte din categoria personalului prevăzut la art. l, personal ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 330/2009).
Instanța de fond a reținut că sumele pretinse prin cererea de chemare în judecată constituie venituri salariale imputate pârâtei ca urmare a constatării de către Curtea de Conturi a prejudiciului constând în acordarea fără temei legal a unor majorări salariale.
Având în vedere prevederile art. 3 din legea menționată, instanța de fond a constatat că cererea a rămas fără obiect, întrucât sumele pretinse sunt exonerate de la plată potrivit unor dispoziții legale ce au intrat în vigoare ulterior promovării acțiunii.
Anterior constatărilor făcute cu privire Ia incidența Legii nr. 124/2014, instanța de fond trebuia să analizeze temeinicia sau netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
În lipsa unei astfel de analize prin care să se stabilească îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 256 alin. (1) din Codul muncii, apreciază apelantul că sentința a fost pronunțată fără a fi cercetat fondul pretențiilor.
Intimata pârâtă este personal contractual în cadrul aparatului propriu al Consiliului S. al Magistraturii, iar prin DeciziaPreședintelui Consiliului nr. 44 din 14.06.2006 a fost desemnată în componența Unității de Implementare a Programelor Phare din cadrul autorității publice.
Potrivit avizului favorabil nr._/2006 emis în baza prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 5 din H.G. nr.170/2005 a fost confirmat de Ministerul Finanțelor Publice faptul că intimata pârâtă are ca atribuții gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare și că îndeplinește condițiile prevăzute de normele legale pentru a beneficia de creșterile salariale acordate conform art. 3 alin. (1) din HG nr. 170/2005.
Prin Decizia nr. XII/11/17.10.2013/D1, respectiv prin încheierea nr. 34/16.12.2013, Curtea de Conturi a stabilit obligația ce îi incumbă Consiliului S. al Magistraturii, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, de a stabili întinderea prejudiciului și recuperarea acestuia, referitor la mai multe constatări, printre care și cea privind stabilirea eronată a drepturilor salariale, respectiv a salariilor de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului S. alMagistraturii, desemnat să gestioneze fonduri comunitare în care a fost inclusă, fără temei legal, majorarea salarială în cuantum de 75% a salariului de bază, respectiv 25 clase de salarizare în perioada 2010-2013, fără obținerea avizului prevăzut de art. 10 din H.G.R. nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Ordonatorul de credite este persoana împuternicită prin lege sau prin delegare să dispună și să aprobe acțiuni cu efect financiar pe seama fondurilor publice, în conformitate cu definiția dată de prevederile art. 2 lit.o) din Legea nr. 94/1992 privind funcționarea Curții de Conturi. Având în vedere dispozițiile acestei legi (art. 64, art. 33 alin. (3), raportat la dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobate prin Hotărârea nr. 130/2010, măsurile dispuse prin deciziile emise de Curtea de Conturi, cu privire la care a fost respinsă contestația formulată, sunt executorii pentru ordonatorii de credite.
Prin Decizia nr. 291/16.09.2013, Președintele Consiliului S. al Magistraturii a dispus încetarea acordării majorării salariale de 75% inclusă în salariul de bază pentru pârâta intimată, șef al Serviciului Administrativ și Aprovizionare din cadrul DirecțieiEconomică și Administrativ începând cu data de 01.01.2013.
Potrivit art. 256 alin.1 din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
In cazul intimatei pârâte - personal contractual din cadrul Consiliului S. al Magistraturii care a primit majorarea salarială de 75% a salariului de bază, majorare acordată pentru gestionarea fondurilor comunitare, în lipsa avizului prevăzut de H.G. nr. 595/2009, respectiv fără îndeplinirea criteriilor de acordare și fără activitate prestată care să justifice acordarea acestui drept salariat, pentru perioada 01.01._13, ne aflăm în situația obligației de restituire, reglementată de dispozițiile legale sus-menționate, care este o instituție distinctă de cea a răspunderii patrimoniale. Astfel, răspunderea patrimonială se întemeiază pe o faptă săvârșită cu vinovăție, pe când obligația de restituire are la baza plata lucrului nedatorat. Prin urmare, obligația de restituire vine să acopere cazurile când, fără a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea sumelor încasate de la angajator, întrucât nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză pentru încasarea acestora.
In contextul mai sus expus, solicită apelantul să se procedeze la analizarea pe fond a pretențiilor deduse judecății, apreciind totodată și asupra incidenței în prezenta cauză a dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Față de cele prezentate, solicită apelantul admiterea apelului și schimbarea în parte, a considerentelor sentinței atacate, în sensul analizării temeiniciei pretențiilor subscrisului, anterior aspectelor privind incidența dispozițiilor Legii nr. 124/2014, având în vedere toate argumentele de fapt și de drept expuse în cuprinsul apelului și al cererii de chemare în judecată.
La data de 22.05.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata G. A., solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor formulate de intimată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
In mod corect tribunalul a retinut incidenta in speta a masurilor de amnistie fiscala reglementate prin dispozitiile Legii nr.124/2014.
Intimata parata apartine categoriei personalului prevăzut la art. 1 din Legea 124/2014, personal ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 iar sumele pretinse de către apelanta reclamantă constituie venituri salariale imputate pârâtei ca urmare a constatării de către Curtea de Conturi a prejudiciului constând în acordarea fără temei legal a unor majorări salariale.
Cum aceste sume sunt exonerate de la plată potrivit dispozițiilor legale intrate în vigoare ulterior promovării cererii ce a investit instanta in prezenta cauza, în temeiul art. 3 din Legea 124/2014, tribunalul in mod corect a retinut ca acțiunea a rămas fără obiect.
In ceea ce priveste nepronuntarea instantei cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii, Curtea arata ca aceasta urmeaza in mod firesc solutiei de respingerea a actiunii ca ramasa fara obiect, in conditiile art.248 C..
Pentru aceste considerente, in baza art.480 C.., apelul va fi rerspins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant C. S. AL MAGISTRATURII- CUI_, cu sediul în sector 6, București, Calea Plevnei nr.141 B, împotriva sentinței civile nr. 496 din data de 19 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. A.-CNP_ domiciliată în sector 2, București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. A. L. H.
GREFIER
F. V.
Red. Jud. LH
Dact: Z.G./4 ex/20.07.2015
Jud.fond: L.B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 244/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
