Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2187/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2187/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 3024/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2621/2015)
DECIZIE Nr. 2187/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta C. G. împotriva deciziei civile nr. 1016/23.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. G. NR. 1 GRUIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr. 3199/13.06.2014 care se depune la dosar, lipsind revizuenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, după care:
Intimata, prin apărător ales, depune la dosar întâmpinarea formulată în raport de motivele cererii de revizuire, precum și Ordonanța din 23.04.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. prin care a fost infirmată soluția de renunțare la urmărire penală și de clasare a soluției, precum redeschiderea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii a 4 infracțiuni de purtare abuzivă cu privire la numita C. G., revizuentă în prezenta cauză. De asemenea, depune extras de pe „Portalul instanțelor de judecată” din care rezultă legalitatea redeschiderii urmăririi penale față de revizuentă.
Curtea ia act de înscrisurile depuse la dosar și acordă cuvântul intimai pe cererea de revizuire.
Intimata, având cuvântul prin apărător ales, arată că înscrisul pe care și-a întemeiat prezenta cerere de revizuire, este unul emis după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, precizând că nu este unul determinant. Solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, precizând că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.3926 din data de 13.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis apelul formulat de apelanta ȘCOALA G. NR.1 GRUIU împotriva sentinței civile nr.3926 din data de 13.12.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. G..
A schimbat în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut:
Prin sentința civilă nr. 3926 din data de 13.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta C. G. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 GRUIU.
A fost anulată Decizia nr. 266/20.06.2013 emisă de către pârâtă.
A fost obligată pârâta să o repună pe reclamantă în situația anterioară suspendării contractului individual de muncă, urmând ca aceasta să își reia activitatea pe postul și în funcția deținute anterior suspendării.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariilor indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data suspendării contractului individual de muncă și până la reluarea activității.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de salariată la Școala Generală cu clasele I – VIII Gruiu, județ Ilfov, în funcția de profesor de matematică, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 137/09.09.2011 în Registrul general de evidență a salariaților (fila 14dosar).
Prin Decizia nr. 266/19.06.2013 emisă de către pârâtă s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 19.06.2013, la unitatea arondată Școala Gimnazială nr. 2 Lipia, invocându-se prevederile art. 52 alin. 1 lit. a) și c) din Codul Muncii.
S-a reținut în decizia contestată că suspendarea contractului de muncă încetează la data soluționării plângerilor penale privind violențele aplicate minorilor înregistrate la Secțiile Poliție Gruiu, Snagov și Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov.
În motivarea deciziei s-a reținut că la Secția de Poliție Gruiu și la Secția de poliție Snagov s-au depus plângeri penale care vizează comportamentul violent al reclamantei față de elevi.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. a) și c) din Codul Muncii, „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii;
c) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”.
Potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare
Potrivit dispozițiilor art. 273 din Codul Muncii, administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.
Așa fiind, angajatorul are dreptul de a suspenda contractul individual de muncă în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 52 Codul muncii.
Decizia de suspendare este supusă controlului instanței pentru a se verifica dacă măsura luată de angajator respectă dispozițiile legale.
În acest sens, instanța a solicitat în mod repetat pârâtei să precizeze dacă s-a început cercetarea prealabilă disciplinară a reclamantei și, în caz afirmativ, să depună înscrisuri în acest sens, precum și alte înscrisuri care au stat la baza deciziei de suspendare a contractului individual de muncă contestate de reclamantă.
Astfel, având în vedere că în decizia de suspendare s-au invocat dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. a) și c) Codul muncii, pârâta trebuia să facă dovada începerii cercetării disciplinare prealabile în condițiile legii și a întreruperii sau reducerii temporare activității sale, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de instanță, nu a depus întâmpinare și nu a propus alte probe prin care să justifice decizia de suspendare.
Totodată, pârâta nu a răspuns la interogatoriul formulat de reclamantă.
Având în vedere toate acestea, tribunalul a constatat că decizia de suspendare a contractului individual de muncă este nelegală și netemeinică, urmând să fie admisă cererea reclamantei, iar decizia de suspendare emisă de către pârâtă va fi anulată.
Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să o repună pe reclamantă în situația anterioară suspendării contractului individual de muncă, urmând ca acesta să își reia activitatea pe postul și în funcția deținută anterior suspendării.
Totodată, tribunalul a apreciat că reclamanta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, astfel că a obligat pârâta la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta ȘCOALA G. NR.1 GRUIU, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 840/2014).
În motivare, apelanta a arătat că este încadrată pe funcția de profesor de matematică în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 1 Gruiu, desfășurându-și activitatea la unitatea arondată Școală Gimnazială nr.2 Lipia.
Încă de la începutul activității, intimata a intrat in conflicte fizice si verbale cu elevii din clasele unde aceasta preda, dar si cu părinții acestora si cu celelalte cadre didactice din cadrul unității școlare.
Prin numeroase sesizări, atât ale părinților cat si ale celorlalte cadre didactice, din lunile mai si iunie 2013, a fost semnalat comportamentul inadecvat al intimatei, in raport cu funcția deținuta, comportament de natura a știrbi prestigiul unității de învățământ si in totala contradicție cu comportamentul pe care ar trebui sa îl aibă un cadru didactic.
Astfel, a fost semnalat faptul că intimata are un limbaj jignitor, aceasta agresând în repetate rânduri, fizic și verbal, atât elevii cât și celelalte cadre didactice din unitatea unde își desfășoară activitatea.
S-a semnalat, totodată, faptul că aceasta aplică elevilor tratamente degradante și că îi incită la violență verbală, filmându-i ulterior.
Au fost depuse de către părinții elevilor agresați mai multe plângeri penale împotriva intimatei la Secția de Politie Gruiu, precum si o sesizare la Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilul Ilfov.
DGASPC Ilfov, in urma sesizării primite, s-a prezentat la unitatea de învățământ, unde a constatat faptul ca se confirma cele semnalate, elevii intervievați fiind speriați de comportamentul doamnei profesoare, fiindu-le teama de reacțiile si ieșirile necontrolate ale acesteia.
De asemenea, din examinarea psihologica a intimatei au ieșit in evidenta particularitățile comportamentale care îi fac dificilă integrarea socio-profesională și o conduită conflictuală la locul de muncă, iar potrivit fișei de evaluare întocmită de către Cabinetul școlar de asistenta psihopedagogică din cadrul unității a reieșit faptul ca intimata are instabilitate emoționala si o lipsa a autocontrolului cu manifestări agresive. Cazul a fost sesizat si Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov.
Având in vedere situația creata, precum si constatarea săvârșirii de fapte penale de către intimata, la începutul lunii iunie 2013, apelanta a formulat la rândul său plângere penală împotriva intimatei, plângere ce a fost înregistrată la Secția de Politie a Stațiunii Snagov sub nr._/2013, nr. unic 3698/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria B..
Prin plângerea penală, apelanta a solicitat tragerea la răspundere penala a intimatei pentru faptele de violenta săvârșite, pentru neglijenta in serviciu si purtare abuziva.
Urmare a plângerii penale formulate, prin Decizia nr. 266/19.06.2013, Scoală G. nr. 1 Gruiu a dispus suspendarea, începând cu data de 19.06.2013, a contractului individual de munca al doamnei C. G..
Temeiul de drept invocat a fost art. 52 alin. 1 lit. a) si c), deși in cuprinsul deciziei s-a indicat drept motivare pentru măsura luata existența plângerilor penale privind violențele aplicate minorilor, iar ca durata a suspendării s-a precizat că aceasta va subzista până la soluționarea acestor plângeri penale înregistrate la secțiile de politie Gruiu si Snagov si la Inspectoratul Județean de Politie Ilfov.
Din toate aceste aspecte, rezultă că temeiul legal avut în vedere la emiterea deciziei a fost, de fapt, art. 52 alin. (1) lit. b din Codul Muncii in vigoare la data emiterii deciziei.
A apreciat apelanta sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, în cuprinsul deciziei contestate, măsura suspendării a fost justificata de existența plângerii penale formulate de către apelantă împotriva intimatei, pentru faptele de violenta fizica si verbala exercitate asupra elevilor si asupra celorlalte cadre didactice din cadrul Scolii Gimnaziale nr. 2 Lipia, unde aceasta își desfășoară activitatea.
Ca atare, chiar daca, din eroare, in cuprinsul deciziei contestate, a fost indicat ca si temei de drept art. 52 alin. (1) lit. a) si c), este evident din motivarea măsurii adoptate ca motivul de drept principal avut in vedere este cel prevăzut de art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii.
Articolul de lege indicat, pe lângă cel vizând suspendarea contractului individual de munca pe durata cercetării disciplinare, respectiv art. 52 alin. 1 lit. c), corespunde celui prevăzut in Codul Muncii anterior intrării in vigoare a Legii nr. 40/2011 - potrivit art. 52 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii in vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 40/2011, se putea dispune suspendarea contractului individual de munca în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Acest aspect nu a fost luat insa in considerare de către instanța de fond care, deși a sesizat motivarea in fapt a masuri dispuse, a ignorat-o, raportându-se exclusiv la textele de lege indicate in cuprinsul deciziei, apreciind că nu s-a făcut nici dovadă a inițierii cercetării disciplinare împotriva intimatei și nici dovada că unitatea și-a întrerupt sau și-a redus temporar activitatea.
Potrivit art. 52 alin. (1) lit. b din Codul Muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată, pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă în acest caz, se desprinde că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situații anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.
În prima situație incidență în cauza analizată, suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv angajatorul este cel care a formulat plângere penală împotriva salariatului, iar faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține.
Or, în cazul de față, sunt întrunite ambele condiții pentru aplicarea măsurii suspendării contractului individual de munca din inițiativa angajatorului, fiind formulata plângere penala de către Scoală G. nr. 1 Gruiu împotriva intimatei (așa cum rezulta din Adresa emisa de Secția de politie a Stațiunii Snagov, nr._/01.07.2013), faptele imputate acesteia fiind incompatibile cu funcția pe care aceasta o exercita.
Incompatibilitatea reiese din specificul activității unui cadru didactic, precum si din principiile care guvernează învățământul preuniversitar.
Astfel, potrivit Legii nr.1/2011, a educației naționale, educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților trebuie sa aibă ca finalitate principală, printre altele, formarea competențelor necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste, educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului: cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice.
Este evident ca faptele de natura penala care i se imputa intimatei-reclamante (violente fizice si verbale adresate elevilor si celorlalte cadre didactice, rele tratamente aplicate minorilor) sunt in strânsa legătura si incompatibile cu atribuțiile specifice postului de profesor, activitatea desfășurata de către aceasta nemaifiind de natura sa duca la finalitatea avuta in vedere de actul educațional.
Conform jurisprudenței constante a instantelor de judecata, s-a statuat ca normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută.
În cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, nu pot fi aplicate dispozițiile legale care reglementează o altă instituție de dreptul muncii (răspunderea disciplinară), astfel încât indicarea unor motive de drept eronate fata de cele avute in vedere de către angajator si aplicabile in speță nu este de natura sa atragă nulitatea absoluta a deciziei contestate.
In al doilea rând, sunt îndeplinite si condițiile pentru a putea opera suspendarea contractului individual de munca in temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii. Potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, republicat, contractul individual de munca poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Așadar, angajatorul are posibilitatea de a suspenda contractul de munca al salariatului cercetat pe perioada cat durează cercetarea disciplinara.
Urmare a faptelor imputate intimatei, a fost constituita comisia de cercetare disciplinara in vederea analizării aspectelor sesizate si luării masurilor disciplinare.
Cercetarea disciplinara a fost inițiata la data de 07.06.2013, prin înștiințarea prin care intimata a fost chemata la data de 14.06.2013 in vederea audierii de către comisia de cercetare disciplinara.
Până in acest moment, având in vedere refuzul intimatei de a primi orice documente din partea apelantei, cercetarea disciplinara a fost imposibil de finalizat, motivele nedatorându-se, in mod evident, culpei apelantei.
Măsura suspendării contractului individual de munca, întemeiata pe dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, se bazează, si in acest caz, pe criterii obiective, fiind generata de imposibilitatea desfășurării actului educațional, având in vedere faptele care sunt imputate intimatei-reclamante, precum si refuzul elevilor de a mai participa la orele predate de către intimata, acestora fiindu-le teama de eventuale agresiuni fizice si verbale si de alte masuri abuzive din partea acesteia.
Măsura suspendării a fost astfel dispusa cu buna-credința (având in vedere numeroasele sesizări si plângeri din partea părinților elevilor si a celorlalte cadre didactice, evaluările psihologice si constatările DGASPC Ilfov), ea fiind, totodată, necesara si pentru asigurarea cercetării prealabile corecte a abaterilor săvârșite de intimata, măsura dispusa fiind astfel una legala.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Într-adevăr, ca temei de drept al măsurii suspendării contractului individual de muncă al intimatei au fost indicate două ipoteze ale art. 52 din Codul muncii, și anume lit. a) și c), conform cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii, respectiv, în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Motivul de fapt menționat în decizia contestată a fost acela că s-a formulat plângere penală împotriva intimatei pentru violențele aplicate minorilor, situația încadrându-se în ipoteza prevăzută de art. 52 lit.b) teza I din Codul muncii.
În consecință, instanța are posibilitatea de a identifica temeiul de fapt al deciziei angajatorului și poate efectua controlul legalității și temeiniciei acestei decizii, încadrând măsura în ipotezele reglementate de lege. Nu există nici o vătămare a drepturilor salariatului în această situație, atât timp cât a cunoscut împrejurările pe care angajatorul le-a avut în vedere la emiterea deciziei, fiind, astfel, în măsură să-și formuleze apărările.
Așa cum rezultă din probele administrate, apelanta a formulat plângere penală împotriva intimatei pentru comportamentul acestei față de elevi, arătând că a lovit mai mulți elevi pe perioada orelor de curs și în pauze, iar în data de 11.06.2013 a folosit un dispozitiv de electroșocuri față de mai mulți elevi.
Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B. sub nr. 3698/P/2013 din 13.06.2013.
Așadar, este evident că decizia de suspendare a fost emisă după înregistrarea plângerii penale formulate de angajator, iar faptele ce fac obiectul acesteia au legătură cu activitatea intimatei. Prin natura lor, aceste fapte sunt incompatibile cu exercitarea profesiei intimatei, în care conduita acesteia și relația cu elevii sunt esențiale. Evident, realitatea faptelor și caracterul penal al acestora vor face obiectul verificărilor organelor de cercetare penală, în acest cadru procesual nefiind puse în discuție temeinicia plângerii penale și vinovăția intimatei sub aspectul legii penale. Însă, față de probele administrate, respectiv declarațiile date de elevi și de cadre didactice, nu putem reține că a existat un abuz din partea angajatorului în sensul că ar fi deturnat această instituție de la finalitatea sa, iar scopul real ar fi fost altul decât desfășurarea activității în bune condiții, așa cum a arătat intimata.
Susținerile intimatei nu sunt de natură să înlăture această constatare. Intimata a invocat anumite împrejurări care demonstrează o situație conflictuală între părți, ce durează de o perioadă îndelungată de timp, dar aceasta nu poate lipsi de temei decizia de suspendare a contractului său de muncă, atât timp cât sunt probate cerințele impuse de art. 52 lit.b) teza I din Codul muncii. În lumina acestui text, situația tensionată dintre părți nu este un element ce delimitează legalitatea suspendării raportului de muncă, ci poate fi avută în vedere, cel mult, ca element ce ar evidența caracterul abuziv al deciziei angajatorului, contrar bunei-credințe prevăzute de art. 8 din Codul muncii. Dar, așa cum s-a arătat anterior, angajatorul a formulat plângerea penală pe baza unor declarații și sesizări ale elevilor și cadrelor didactice privind comportamentul la locul de muncă al intimatei.
În consecință, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art. 52 lit. b) din Codul muncii, iar suspendarea contractului individual de muncă al intimatei este și temeinică.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Cod procedură civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire apelanta reclamantă C. G..
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a solicitat să fie admisă pentru următoarele considerente:
In fapt, la data la data când s-a pronunțat Decizia nr. 1016/2014, bazata pe plângerea penala depusa de către angajator, la data de 13.06.2013, în urma căruia s-a întocmit dosarul penal având numărul 3698/P/2013, " ordonanța de renunțare a urmării penale" nu fusese emisa.
Cum la data, când s-a comunicat aceasta ordonanța, adică la data de 13.04.2015, avea actul de identitate expirat, fapt pentru care s-a aflat în imposibilitatea de a ridica plicul în care ar fi trebuit sa se afle o copie după ordonanța menționata mai sus.
In acest sens, solicită să se aibă în vedere invitația emisa de Serviciul Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor Ploiești nr._/08.04.2015, precum si înregistrarea din data de 16.04.2015.
S-a efectuat aceasta înregistrare, întrucât la data de 16.04.2015 nu s-a eliberat adresa —plic din data de 13.04.2015.
Revizuenta precizează că a primit un original al ordonanței din dosarul nr. 3698/P/2013.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Examinând cererea de revizuire formulată, sub aspectul motivului invocat, art.322 pct.5 Cod procedură civilă, raportat la actele și lucrările dosarului, Curtea o apreciază nefondată, pentru următoarele aspecte:
In conformitate cu dispozitiile art.509 pct.5 din Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5.după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi infățișate dintr-o imprejurare mai presus de voința părților”.
In prezenta cauza pentru a justifica revizuirea deciziei civile nr.1016/23.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București in dosarul nr._, revizuenta a invocat Ordonanța din data de 24.02.2015 de renunțare la urmărirea penală incepută pe numele său la data de 18.06.2013.
In legatura cu aceaste asertiuni ale revizuentei C. G., Curtea retine ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, posibil a fi promovata pe rolul instantelor judecatoresti doar in ipotezele strict reglementate in cadrul art.509 din Codul de procedură civilă.
In cadrul procedurii extraordinare a revizuirii nu mai pot fi reluate criticile aduse hotărârii ce evocă fondul raporturilor juridice dintre părțile cauzei, critici formulate in cadrul procedurii ordinare pe calea apelului, intrucat se opune la aceasta principiul autoritatii de lucru judecat a hotararii judecatoresti statuat prin dispozitiile art.430 alin.(1) Cod procedură civilă (forma in vigoare la data promovarii prezentului demers judiciar din 22.07.2013).
Criticile aduse hotărârii pronunțate de către instanța de fond, și reluate pe calea prezentei căi de atac a revizuirii, au format obiectul analizei instanței de recurs, care, in cadrul hotararii pronuntate, a oferit raspuns tuturor argumentelor prezentate in calea de atac a apelului de către revizuenta C. G..
Instanța de apel nu avea cum să țină cont de Ordonanța de renunțare la urmărire penală emisă pe numele revizuentei la data de 24.02.2015 de către P. de pe lingă Judecătoria B., intrucât decizia dată in apel a fost pronunțată cu aproximativ 8 luni in urmă, respectiv 23.06.2014.
Ori, in acord cu mențiunile art.509 pct.5 din Codul de procedură civilă, invocat drept temei al prezentei căi extraordinare de atac, inscrisul justificativ pretins trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii judecătorești atacate cu revizuire, dar să fi fost reținut de către partea adversă din litigiu sau să fi existat o imposibilitate obiectivă de a fi prezentat in instanță.
Prin urmare, Curtea concluzioneaza că, in cauză, nu sunt indeplinite condițiile stipulate de art.509 alin.(1) pct.5 din Codul de procedură civilă.
In jurisprudenta sa, inclusiv in cauze impotriva Romaniei (cauza S. P. vs.Romania, nr.8727/03 din 07.07.2009) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca procedura revizuirii nu poate constitui, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei, o modalitate deghizată de inlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, și aceasta, tocmai asupra aspectelor in legatură cu care revizuienta ar fi avut posibilitatea sa ridice obiecțiuni in timpul procesului. Curtea a reiterat in acesta privință că simplul fapt că pot exista doua puncte de vedere asupra aceluiași subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.
Curtea nu identifica in prezenta speță nicio circumstanță substanțială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului. In plus, prin admiterea cererii de revizuire s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice si, prin acesta dreptul intimatei Școala Gimnazială nr.1 . la un proces echitabil in sensul art.6 paragraful.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art.509 alin.(1) raportat la art.513 alin.(1) din Codul de procedura civila, Curtea va respinge ca nefondata revizuirea promovata de C. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge revizuirea promovată de cererii de revizuire formulată de revizuenta C. G., identificată cu CNP:_, domiciliată în Ploiești, . nr. 154, ., Jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1016/23.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. G. NR. 1 GRUIU, cu sediul procesual ales la cab. Avocat C. trelea – Bucrești, ., sector 4, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Red:R.G.
Dact.: D.A.M
2ex./25.06.2015
Jud.fond:N. Gh.
J.. Apel:D. A. C.
D. G. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2126/2015.... → |
|---|
