Pretentii. Decizia nr. 1152/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1152/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5665/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6003/2013)
Decizia Civilă Nr.1152
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR L. H.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant M. D., împotriva sentinței civile nr.7671 din data de 11.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează instanței faptul că a trecut mai mult de un an de la îndeplinirea ultimului act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 07 martie 2014, potrivit dispozițiilor prev. de art. 242 alin.(1) pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Curtea, față de cele ce preced, invocă excepția perimării cererii de recurs deduse judecății și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ reclamantul M. D. a chemat în judecată pe pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei din sistemul public, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prin sentința civilă nr. 7671/11.09.2013, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei Tribunalul a reținut următoarele:
Drepturile inițiale de pensie ale contestatorului au fost stabilite prin Decizia nr. 1/_/25.04.2001 în baza Legii 19/2000 în cuprinsul căreia s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu de cotizare realizat 45 ani 10 luni și 11 zile, din care 29 ani 11 luni și 18 zile în grupa I de muncă.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în considerarea celor 29 ani,11 luni și 18 zile lucrați în grupa I de muncă.
Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. art.107 din Legea 263/2010 în situația în care ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Totodată, art.116 din Legea 263/2010 prevede că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificarea drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.
S-a constatat așadar că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în baza Legii nr.19/2000 utilizându-se un stagiu de cotizare de 30 de ani, determinat în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000.
Chiar dacă reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 29 ani, 11 luni și 18 zile în grupa I de muncă, această împrejurare nu pșoate determina utilizarea stagiului complet de cotizare prevăzut de art.14 din Legea 3/1977, câtă vreme reclamantul a solicitat înscrierea la pensia în data de 28.02.2002 când Legea nr.19/2000 se afla în vigoare și producea efecte juridice în mod valabil. Legea nr.19/2000 s-a aplicat tuturor situațiilor juridice ivite după ., cum este de altfel și situația reclamantului și, în acest context, pârâta a stabilit drepturile de pensie prin raportare la condițiile de vârstă și stagiu complet reglementate de Legea 19/2000.
S-a apreciat astfel că, considerentele și dispozitivul Deciziei nr.40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite dată în Dosarul nr.16/_, nu sunt aplicabile în speța concretă dedusă judecății.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a statuat că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea 3/1977.
Potrivit acestui text de lege, stagiul de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă.
Or, potrivit deciziei de pensionare, contestatorul s-a înscris la pensie în aprilie 2002, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 și, în aceste condiții, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de această lege.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, ifind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe reclamantul M. D. a formulat recurs la data de 29.10.2013, cauza fiind înregistrată la data de 05.11.2013, pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ .
Prin motivele de recurs formulate, recurentul critică hotărârea instanței de fiind pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2014, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor prev. de art. 242 alin.(1) pct.2 din Codul de procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, recurentul-reclamant nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.
La data de 11.03.2015, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea condițiilor perimării, potrivit dispozițiilor art.252 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul incidentului procedural al perimării, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
În cauză se constată că de la data suspendării judecății, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dispusă prin încheierea de la 07.03.2014, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.
Prin urmare, avându-se în vedere lipsa de stăruință a părților în judecată, în raport de dispozițiile art. 248 și 252 Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant M. D., împotriva sentinței civile nr.7671/11.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. L. H.
Grefier,
M. Colindeață
Red: M.C.
Dact: M.C./2ex./02.04.2015
Jud.fond: D. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1918/2015.... → |
|---|
