Recalculare pensie. Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 23909/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 123/2015)
DECIZIE Nr. 767/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă O. G. împotriva sentinței civile nr. 8156/08.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, prin apărător ales, avocat Țucureanu V., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/02.07.2013 care se depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 20.01.2015, după care:
Apelanta, prin apărător ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar dovada demersurilor făcute la Întreprinderea Tehnică Medicală și susține că este necesară emiterea unei adrese către . în vederea comunicării veniturilor suplimentare realizate de reclamantă, defalcat, cu precizarea dacă au fost trecute în carnetul de muncă și în baza căror dispoziții legale au fost acordate. Arată că a făcut demersuri atât prin poștă, cât și prin deplasarea personală. Astfel, s-a constatat că există o singură persoană care cu greu poate fi găsită și care i-a dat anumite state de plată, precizând că nu are timp și că nu știe ce are de făcut pentru a-i comunica veniturile solicitate. Or, lipsa de personal nu trebuie să o împiedice să beneficieze de drepturile pentru care a achitat contribuțiile. Arată că i-a fost eliberată o adresă, în care sunt menționate veniturile extrase din statele de plată.
Curtea, deliberând asupra cererii de probe formulate de apelantă, respinge solicitarea referitoare la emiterea unei adrese către ., reținând, pe de o parte, că o astfel de solicitare nu s-a făcut în faza de fond a judecății, iar pe de altă parte, că obiectul cererii este reprezentat de contestația împotriva unei decizii de pensie, emisă intimată pe baza actelor aflate la dosarul de pensie.
Curtea, în raport de prevederile art. 470 alin. 1 lit. d), coroborat cu art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, admite proba cu înscrisurile depuse la acest termen, respectiv statele de retribuții aferente lunii ianuarie 1983, aprilie 1989, decembrie 1981, noiembrie 1987 și adresa prin care s-a solicitat . eliberarea unei adeverințe privind veniturile suplimentare obținute în perioada de referință a prezentei acțiuni.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei în susținerea cererii de apel.
Apelanta, având cuvântul prin apărător ales, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să fie luate în calcul și veniturile din adeverința depusă la dosar. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că din adeverință nu rezultă sumele pentru care s-au achitata contribuții pentru asigurări sociale, deși în adeverință se menționează clar faptul că pentru veniturile atestate s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Mai mult, conform dispozițiilor legale din acea perioadă – Lege nr. 1/1977, se plăteau contribuții de asigurări sociale în raport de toate fondurile de retribuire. La art. 12 din Legea nr. 1/1977 se prevedea că fondul total de retribuire se compune din totalitatea veniturilor, respectiv retribuția tarifară, îndemnizații, premii, precum și orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată. De asemenea la alin. 2 al art. 12 din Legea nr. 1/1977, se prevede că în situația în care o parte din drepturi se plătește în natură, se plătește și asupra acestora contribuții de asigurări sociale, iar la art. 28 se arată că cotele de asigurări sociale se determină pe baza fondului total de retribuire. Astfel, instituția era obligată să plătească aceste contribuții, sens în care reclamanta este îndreptățită să primească drepturile pentru care i-au fost reținute contribuțiile.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8156 din data de 08 septembrie 2014, Tribunalul București a respins acțiunea formulată de reclamanta O. G., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantei O. G. i s-au stabilit drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.07.1993, în temeiul Legii nr. 3/1977, astfel cum rezultă din decizia nr._ din 28.06.1993 a Oficiului de pensii Sector 3, pensia sa intrând în procesul de recalculare în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005.
La data de 29.05.2013, reclamanta a depus la C. Locală de P. sector 3 adeverința nr. 1349/17.05.2013 eliberată de ., solicitând valorificarea acesteia, însă prin Decizia nr._ din 20.06.2013 cererea sa de recalculare a pensiei a fost respinsă. Împotriva acestei decizii de respingere, reclamanta a formulat contestație.
Demersul procesual de față are ca finalitate obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei cu valorificarea adeverinței nr. 1349/17.05.2013 eliberată de ., care atestă veniturile brute obținute de aceasta în perioada 1979 – 1990.
Tribunalul a apreciat cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că adeverința de care se prevalează contestatoarea nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 127 alin 2 din H.G. nr. 257/2011, de punere în aplicare a Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverința prin care se dovedesc sporurile obținute de reclamant va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioadă în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioadă în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
În acest context, o adeverință care conține salariile brute, fără a se arăta ce sporuri sunt incluse în salariul brut și temeiul în baza căruia au fost acordate, este informă, contravenind dispozițiilor legale și făcând imposibilă verificarea atât de către casa de pensii cât și de către instanță a legalității valorificării acestora la calculul pensiei.
Mai mult, adeverința nu a certificat calcularea, reținerea și virarea de către angajator a contribuției de asigurări sociale la toate veniturile menționate în cuprinsul său, ci menționează generic că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS și contribuția la pensia suplimentară.
Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamanta O. G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei să emită o nou decizie de pensionare prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cu luarea în considerare și a veniturilor ce rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile Legii 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat și art. 466-482 din Codul de procedură civilă, aceasta arată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a solicitat anularea decizia de pensionare nr._ din 28.06.1993 și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverința nr. 1349/17.05.2013 emisă de ..
Veniturile din adeverința cuprind salariul tarifar plus sporurile salariale permanente de care a beneficiat în perioada 1979- 1990, în calitate de salariata al ..
În mod greșit instanța de fond a reținut ca adeverința nu atestă calcularea, reținerea și virarea de către angajator a contribuției de asigurări sociale, deși o asemenea mențiune se regăsește în ultimul alineat al adeverinței.
În ce privește lipsa precizării sporurilor incluse în aceste venituri brute și a temeiului în baza căruia au fost acordate, consideră că acest fapt nu poate fi o piedică în recalcularea punctului de pensie prin raportarea la aceste venituri, pentru care s-a achitat CAS la data încasării lor.
Precizează că în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, pensia i-a fost recalculata cu luarea în calcul a sporului de vechime prevăzut în art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000.
Când a observat că la recalcularea pensiei s-au avut în vedere sporurile prevăzute de dispozițiile legale de mai sus arătate, deși a avut sporuri mai mari decât cele avute în vedere la recalcularea pensiei, a solicitat angajatorului o adeverință din care să rezulte veniturile efective pentru care a plătit asigurări sociale în perioada 1979-1990.
A făcut numeroase demersuri la . pentru a i se elibera o adeverință care să ateste veniturile, cu precizarea sporurilor primite, deoarece între salariul tarifar și cel încasat efectiv de existau mari diferențe ce proveneau din sporuri, însă reprezentanții instituției i-au comunicat că din statele de plată nu rezultă ce reprezintă diferența dintre salariul tarifar și salariul brut, astfel ca i-au eliberat doar veniturile atestate de statele de plată din arhivă.
Este inadmisibil ca beneficiarul drepturilor de pensie să suporte consecințele neglijenței unor angajatori care nu pot determina sporurile acordate salariaților înainte de 1989, deși reclamanta a contribuit la sistemul de asigurări sociale.
Potrivit dispozițiilor art. 164 alin.3 din Legea 19/2002 la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, ori sporul de vechime a avut caracter permanent.
Consideră că la recalcularea drepturilor de pensie trebuie să se aibă în vedere venitul efectiv încasat de către reclamantă în perioada 1979-1990, pentru care s-a achitat CAS; în caz contrar s-ar încălca principiul contributivității consacrat de art.2 lit. e) din Legea 19/2002, deoarece din adeverința depusă la dosar rezultă că pentru aceste venituri s-au virat contribuțiile de asigurări sociale către stat, cu respectarea dispozițiilor art. 1 din Decretul nr.389/1972 și ale Legii nr. 49/1992.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 prin art.1 și art. 2 dispune că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Conform art. 23 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie veniturile brute realizate lunar.
Art. 78 alin. (1) din același act normativ prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care constituie baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Totodată, potrivit alin.(4) al textului menționat, punctajul asiguratului stabilit conform alin.(l) și (2) se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În art. 4 alin. (2) și (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate în anexa ordonanței și acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe eliberate, conform legii, de către angajatori.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 — dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Principiul contributivității ce rezultă din textul enunțat este reiterat și în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar state de plată, precum și cererea transmisă recomandat, cu confirmare de primire, în data de 14.11.2014, prin care se solicită . eliberarea unei adeverințe care să ateste veniturile suplimentare obținute de salariata apelantă în perioada 01.02._91, întrucât din adeverința nr. 1349/17.05.2013 nu rezultă cuantumul veniturilor neînscrise în cartea de muncă și nici ce reprezintă acestea.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantei s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977, prin decizia nr._/28.06.1993.
Prin cererea din 29.05.2013, beneficiara drepturilor de pensie a solicitat recalcularea acestora, prin valorificarea adeverinței nr. 1349/17.05.2013 eliberată de ..
Prin decizia nr._/20.06.2013, C. locală de pensii sector 3 a respins cererea de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu motivarea că adeverința nr. 1349/17.05.2013 eliberată de . nu respectă prevederile art. 165 din Legea nr. 163/2010 și anexa 15 cap. VI din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010.
Împotriva deciziei, beneficiara drepturilor de pensie a formulat contestație la data de 27.06.2013, din probele administrate rezultând că, până la soluționarea cauzei în fond, aceasta nu a primit un răspuns de la Comisia centrală de contestații.
Potrivit prevederilor art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Din economia textelor legale menționate, Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade, precum și sporurile atestate prin adeverințe, dar numai dacă se indică denumirea sporului și procentul ori suma acordată.
În concluzie, pentru perioada 1979-1990 nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie veniturile brute atestate de adeverința nr. 1349/17.05.2013, ci veniturile nete, conform art. 165 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010. Totodată, simpla atestare a unor venituri brute realizate nu permite identificarea sporurilor sau adaosurilor obținute de salariat, a temeiului în care au fost acordate și nici a procentului sau sumei în care au fost acordate, astfel încât acestea să poată fi valorificate cu respectarea prevederilor art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Complet competent să judece recursul în interesul legii, se stabilește, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Însă, adeverința menționată nu atestă obținerea venituri suplimentare, a unor sporuri care nu au fost trecute în carnetul de muncă și nu au fost valorificate la calculul drepturilor de pensie, ci veniturile brute realizate în perioada 1979-1990.
Așa cum în mod corect a stabilit prima instanță, o adeverință care conține salarii brute, fără a arăta ce sporuri sunt incluse în salariul brut și temeiul în baza căruia au fost acordate este informă, contravenind dispozițiilor legale și împiedicând verificarea atât de către casa de pensii, cât și de către instanță, a posibilității de valorificare a acelor venituri la calculul pensiei.
Este justă concluzia primei instanțe în sensul că adeverința nr. 1349/17.05.2013 nu poate fi valorificată în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, întrucât nu respectă condițiile prevăzute de art. 127 din H.G. nr. 257/2011, potrivit cărora: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.”
Este adevărat că unul dintre principiile organizării și funcționării sistemului public de pensii este principiul contributivității - conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite -, însă potrivit principiului unicității, care guvernează deopotrivă funcționarea sistemului, statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem.
Punctajul lunar se calculează prin raportare la venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar dovada acestui venit se poate face în condițiile prevăzute de lege.
Sub un alt aspect, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de lege, și se acordă de la data înregistrării cererii, care trebuie depusă, împreună cu actele doveditoare, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana, conform art. 103 alin. 2 din același act normativ.
Prin urmare, orice adeverință doveditoare trebuie depusă la casa de pensii competentă, iar nu direct la instanță, jurisdicția asigurărilor sociale privind eventualul refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la drepturile de asigurări sociale ori soluționarea contestațiilor formulate de asigurat împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, după procedura prevăzută de art. 149-151 din Legea nr. 263/2010.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă O. G., identificată cu CNP:_, domiciliată în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8156/08.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 12.03.2015/4ex
Red.: L.U./8.04.2015
Tehnored.:S.Ș./17.03.2015
Jud. fond: I. V. F.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1760/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1152/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
